Secvente toponimice referitoare la localitatea Chelinta, judetul Maramures
Satul
Chelinta, apartinător actualmente orasului Ulmeni, judetul Maramures, este
asezat la deschiderea dinspre vest a Strâmtorilor Ticăului (rest de munti
calcarosi), acolo unde începe cea mai frumoasă luncă a Somesului. Situat
în partea sud-vestică a districtului Chioar, a apartinut la sfârsitul sec.X
si la începutul secolului următor voievodatului lui Menumorut. Ca localitate
componentă a judetului Solnocul de Mijloc, s-a aflat, pe tot parcursul evului
mediu, sub autoritatea principilor Ardealului.
Prima
atestare documentară a satului Chelinta este din anul 1423 sub denumirea
,,Villa Olacallis Gelenczemezeo”; asezarea apartinea la acea vreme, familiei
Kusaly Iacsy Gheorghe, din cetatea Chioarului. Evolutia toponimică pentru
secolele următoare este tot de factură maghiară:1462 Kelenchew; 1505
Kelenche; 1540 Kelenchye; 1553 Kelenchee; 1569 Kelentze (forma preluată
fonetic în numele actual, din limba maghiară); urmează apoi formele
românesti:1733 Telincza si, mai apoi, Tyelincza. Cert este că, atât pe
timpul dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei, cât si a dominatiei
austro-ungare, localitatea s-a numit Kelencze. Locuitorii săi, tot timpul
majoritatea români, au numit-o T(y)elinta. Componenta etnica de factură
românească a asezării reiese si din denumirile date variatelor forme de
relief a dealurilor, a văilor si a ,,câmpurilor”(pământul arabil, situat
in diferite părâi ale localitătii). Toate acestea exprimă o anumită
pozitie, formă sau plasare teritorială. Dealurile se numesc: Dealul Glodului;
Dealul Purcaretului; Turmătar; Priznel; Dealul Morii; Dealul Mare; Ciungi;
Dealul Îngust; Dealul Viilor; La Prisaca; toate exprimă realităti
topo-geografice specifice graiului si diferitelor amplasamente teritoriale (Dealul
Pietrii-calcaros; Turmătar- locul în care erau adunate vitele pentru adăpat
si înnoptat; Dealul Viilor- acoperit cu vii aproape în totalitate). Legat de
ultimul dintre ele, începând cu secolul al XVIII-lea, vinul de la Chelinta
era la mare căutare în capitala imperială, Viena.
Pârâurile,
denumite de către localnici, vai, cu un curs perpendicular pe lungimea
satului, au de asemenea, nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului;
Valea Poienitei; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea
Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate
observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor,
dovada imediată vecinătate a acestora.
Organizarea
hotarnică a satului este legată de aceleasi realităti locale. Denumirile
mai importante ale acestora sunt: Pe Rituri; Caraseu; Arini; Câmpul de Sus;
Sub Vii; La Bălti; La Gloduri; Pitioaia; Braniste; Şesuri; Furnicar;
Răchiti; Sighileti; toate exprimă particulărităti locale delimitate doar
de plasarea teritorială.
Inainte
ca oamenii sa înceapă să-si sape propriile fântâni, existau asa-numitele
fântâni obstesti, care erau folosite în devălmăsie de către toti
locuitorii satului: Fântâna Satului; La Ciurgău; Fântâna Pintii; ultima
poartă denumirea vestitului haiduc maramuresean Pintea Viteazul, care, dupa
ce s-a retras din Muntii Gutâiului, s-ar fi aciuat prin aceasta zonă. Este
situată la o altitudine de 670 m si la o distantă de aproximativ 5 km de
sat, în pădure.
Localitatea
Chelinta nu a existat dintotdeauna în acelasi areal teritorial, pe parcursul
timpului, cunoscând câteva metamorfoze geografice. Conform ,,Istoricului
comunei Ulmeni”, publicat în ,,Arhivele Statului” Baia Mare, preluat
după Petri Mor (Monografia judetului Sălaj), satul a fost asezat la început
în locul numit ,,La Arini”. Era un spatiu teritorial de aproximativ 1 km
lungime, între locurile numite Cărăseu si Capul Satului. Valea
Purcăretului, care la acea vreme trecea prin mijlocul satului, neavând o
albie regularizată, inundând periodic satul. Fiind într-o zonă mai joasă,
era amenintat si de râul Somes, care frecvent îsi schimba albia. Aceasta
locatie a fost schimbată în cursul sec. al XVII-lea, fie datorită
revărsărilor Somesului, fie datorită cresterii numărului populatiei,
neîncăpătoare pe vechea vatră a satului. In a II-a jumătate a secolului
al XVII-lea, vatra satului era localizată în zona ,,Sub Vii” si ,,Pe Deal”(au
avut loc mari defrisări de terenuri, acoperite înainte cu păduri). Zona
fiind mai ridicată, oamenii erau mult mai protejati în caz de inundatii; în
situatii extreme, exista posibilitatea ca în timp foarte scurt, să se
retragă pe înăltimile din apropiere. Ultima pozitionare a localitătii este
cea actuală, care cuprinde un teritoriu destul de întins, între Cărăseu
si Valea Hotarului (aprox. 4 km), satul fiind mai mult dispus pe lungime,
fără a avea prea multe ulite secundare. Strămutarea unei părti a
populatiei în zona numită ,,Pe Deal”, este consecinta deselor revărsări
ale râului Somes, al cărui curs nu se află la mai mult de 500 m de sat.
Chelinta are o situare paralelă cursului Somesului. In timpul migratiei
populatiilor migratoare, drumurile erau deseori călcate de acestea, atacând
si prădând populatia băstinasă. Astfel, locuitorii au început să
defriseze pădurile existente pe actualul loc al satului, depărtându-se
astfel de zona expusă a Somesului; astfel, se puteau adăposti mai usor de
dusmani, fiind protejati si de inundatii. In pădurile din imediata apropiere,
au săpat gropi care le serveau drept ascunzători si depozite pentru cereale.
Râul
Somes în repetate rânduri si-a schimbat albia în detrimentul hotarului
localitătii. Se spune că acesta ar fi ajuns până la marginea satului
Arduzel; unde ar fi existat o moară de apă ce a apartinut unor nobili din
Chelinta (actualmente satul Arduzel se află la o distantă de cca. 1,5 km de
cursul râului Somes).
Configuratia
etnică a populatiei s-a schimbat; dacă la început, marea majoritate era
formatî din români, astîzi, etnicii români sunt paritari cu cei de etnie
rromă (primii rromi au fost colonizati aici abia pe la 1895, pe mosia lui
Merlas Vasile, un arendas local).
Din
punct de vedere confesional, astăzi populatia este de rit ortodox (cu
exceptia a doua familii ce apartin unui cult neoprotestant); de mentionat că,
până în anul 1948 când Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara
legii, locuitorii erau de religie greco-catolică (majoritatea populatiei
Tării Chioarului rămânând totusi în religia ortodoxă).
Repere
bibliografice:
1.
Matei Ulmeanul, Pagini memoriale, Volumul I, Editura Solstitiu, Satu Mare,
2000
2.
Arhivele Statului Baia Mare, fondul Consiliului Popular Ulmeni, Istoricul
comunei Ulmeni
3.
Petri Mor, Monografia judetului Salaj, Volumul I-IV, 1901-1904
4.
Petru Cotet, Depresiunea Baia Mare în probleme de geografie, Volumul V, 1957
prof.istorie,
Mircea Botis
gr. I didactic, masterand
Lic. Teoretic C-tin Noica, Sibiu
pr. stavrofor, Radu
Botis
Par. Ort. Rom. Arduzel, MM
ELEMENTS
OF LOCAL HISTORY
Toponym sequences referring to Chelinta Locality, Maramures County
The
village of Chelinta, curently belonging to the Ulmeni Town, Maramures County,
is situated at the west opening of Strîmtorile Ticăului (Ticău Narrowing,
the remains of a former limestone mountain), where the most beautiful Somes
river plains begin. Situated in the south-west of Chioar District, Chelinta
belonged to the princedom of Menumorut at the end of the Xth century and the
beginning of the following one. During The Middle Ages period, Chelinta
belonged to the Solnocul de Mijloc (Middle Solnoc) County, being under the
authority of the sovereigns of Ardeal.
The
first documented mentioning of the Chelinta village dates in 1423 under the
name of “Villa Olacallis Gelenczemezeo” and, at that time, it belonged to
the Kusaly Iacsy Gheorghe family, from the Chioar fortress.The toponym
evolution of the names sequence of this village in the following centuries has
also Hungarian origins: 1462 Kelenchew; 1505 Kelenche; 1540 Kelenchye; 1553
Kelenchee; 1569 Kelentze (this being the closest to the current name being
phonetically taken from the Hungarian language). From then on, the Romanian
denominations follow: 1733 Telincza and later Tyelincza. It is certain that
both under the Habsburg domination, and under the Austro-Hungarian domination
of Transylvania , the village was called Kelencze. Its inhabitants, all the
time in their majority Romanians, called it T(y)elinta.
The
Romanian ethnical component of the locality can be also noticed in the names
given to the different features of the surrounding landscape: hills, valleys
and plains (agricultural land situated in different parts of the village). All
the names express (in Romanian) a position, form or location in the territory.
The
hills are named: Dealul Glodului; Dealul Purcaretului; Turmătar; Priznel;
Dealul Morii; Dealul Mare; Ciungi; Dealul Îngust; Dealul Viilor; La Prisaca;
all this names express topographical realities specific to the local language
and to the different territorial placements (Dealul Pietrii- The Hill of The
Stone- limestone hill; Turmătar – the place where the cow herd gathered at
night and for watering- turmă = herd; Dealul Viilor –The Hill of Vine –
hill almost totally covered in grapevine). As for the grapevine, beginning
with the XVIII-th century, the wine made in Chelinta was highly appreciated in
Vienna , the capital of the Austro-Hungarian Empire. The local rivulets (“vale”
means rivulet, brook, in Romanian) have a perpendicular course on the length
of the village and have also suggestive names: Valea Hotarului; Valea Glodului;
Valea Poienitei; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului;Valea Morii; Valea
Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului. As one can notice, the
majority of the brooks names are linked to the names of the hills, thus
establishing their immediate vicinity. The organization of the village
boundaries is related to the same local realities. The most important
denominations of these boundaries are: Pe Rituri; Caraseu; Arini; Câmpul de
Sus; Sub Vii; La Bălti; La Gloduri; Pitioaia; Braniste; Şesuri; Furnicar;
Răchiti; Sighileti. All these names express local particularities determined
only by the territorial placement.
Before
people began to dig their own wells, there were the so-called communal wells,
which were used by all the inhabitants of the village: Fântâna Satului (The
Well of The Village); La Ciurgău (At The Spring); Fântâna Pintii (The Well
of Pintea) named after the well-known Maramures rover Pintea Viteazul (Pintea
the Brave). It is said that Pintea stayed in this places after he withdrew
from The Gutîi Mountains. It is situated at an altitude of 670m and at 5 km
distance from the village, in the forest.
The
Chelinta village was not always situated in the same spot having undergone
some geographical changes during the time. The village was first situated at
the place called “La Arini”, according to “Istoricul comunei Ulmeni”
(Historiography of locality Ulmeni) published in “Arhivele Statului” (The
State Archives) Baia-Mare and copied from Monographic Studies of Sălaj County
(Monografia judetului Sălaj) by Petri Mor. “La Arini” was an area of
about 1 km length, between the places called Cărăseu and Capul Satului. The
rivulet “Valea Purcăretului” which at that time was crossing through the
middle of the village, not having a steady course, periodically overflowed the
village. Being located on low ground, the village was also endangered by The
River Somes which frequently changed its course. This location was changed
during the XVII-th century, either because of the overflows of the Somes River
or due to the growing of population number, the old location becoming too
small. In the second half of the XVII-th century the heart of the village was
located in the area called “Sub Vii” (Under Vines) and “Pe Deal” (On
the Hill). Large areas of formerly woodlands were at this time deforested.
This location being higher than the old one, people were more protected in
case of overflowing; in extreme situations there was the possibility of
fleeing in a very short time on the higher grounds in the vicinity. The last
positioning of the village is the current one and covers a quite large area
(about 4 km) between Caraseu and Valea Hotarului (The Boundary Rivulet).
The village is arranged in length, having few secondary streets. The
relocation of a part of the population in the area named “Pe Deal” (On the
Hill) is the consequence of the repeated overflowing of the river Somes, whose
course is no further than 500m from the village. Chelinta is situated parallel
to the river Somes. During their migration, the migratory people often
trampled down the roads of the village attacking and looting the local
population. Therefore the locals began to deforest the place where the village
is situated nowadays, taking distance from the open plains of the river Somes,
thus being able to take cover from their enemies and being protected from
floods. In the nearby forests they dug holes which served as hiding places as
well as cereals storage places.
Somes
River repeatedly changed its course, in the detriment of the boundaries of the
village. It is said that the course of the river came close to the boundaries
of the village Arduzel where it once was a water mill belonging to some
noblemen from Chelinta. At the present times the village Arduzel is at 1,5 km
distance from the course of the Somes River .
The
ethnic composition of the population has changed; if in the beginnings the
majority was Romanian, todaz there are just as much Romanians as Rroms (the
first Rroms/gypsies were colonized here not earlier than 1895, on the land of
Merlas Vasile , a local feudal tenant).
Concerning
the religious confession, nowadays the population is orthodox (except for two
families that belong to a neo protestant cult). It is worth mentioning that up
to 1948, when The Greek-Catholic Church was abolished, the inhabitants of the
village were Greek Catholics (the majority of the population of The Chioar
County remaining still orthodox).
Bibliography:
1. Matei Ulmeanul, Memorial Pages, Tome I,
Solstitiu Publishing House, Satu Mare, 2000
2. State Archives Baia Mare, fund of the Popular Council Ulmeni, The history
of Ulmeni Commune
3. Petri Mor, Monography of Salaj County , Tome I-IV, 1901-1904
4. Petru Cotet, The Baia Mare Depression in geography issues, Tome V, 1957
First Grade History Teacher, Master Degree, Mircea
Botis,
Liceul Teoretic C-tin Noica, Sibiu
Priest stavrofor, Radu
Botis
Romanian Orthodox Parish Arduzel, Maramures
Traducere: Liliana
Camelia Sovrea, Amsterdam
