de Dumitru Banea

Colectia "OMUL NOU"

Miami Beach, 1994

   Am revenit la Sibiu...
   Evenimentele au urmat in felul urmator, si nu cum le-a spus presa si Ion Antonescu, caruia îi placea mereu sa braveze spunand: "Copiii mei, pe care i-am adus la guvern, au vrut sa ma asasineze..."
   Sa luam faptele cu incetinitorul. Antonescu a avut legaturi cu Capitanul nostru si sunt chiar fotografiati impreuna, la Predeal. El, gen. Antonescu, desi facea parte din lumea veche, era un om cinstit, avea mentalitatea lui dar, iarta-ma Dumnezeu (caci stramosii nostri Romani spuneau: "De morti sa vorbim numai de bine"), era increzut. Credea ca El e "Alfa si Omega"¹⁾.
______1)
   -Ïn '44, se vedea ca zilele lui sunt numarate. Cu toate acestea, era convins ca daca vin englezii, tot el va conduce România caci, spunea el, "nu au pe cine pune in afara de mine...", iar intr'o alta ocazie, intr'un manifest, scria negru pe alb: "M'am rugat lui Dumnezeu pentru tara si pentru mine..."

A fost un mare Roman. Si-a iubit patria si neamul si a fost un mare dusman al regelui Carol al II-lea. Acesta, dupa ce a dat dispozitie sa fie pensionat, nu a considerat ca masura aceasta este suficienta, si i-a fixat domiciliu obligatoriu la Manastirea Bistrita, unde se afla in momentul cand noi planuiam lovitura de rasturnare a dictaturii lui Carol al II-lea. Legionarii l-au instiintat sa-si pazeasca viata caci in curand, la inceputul lunii Septembrie, se va organiza o noua incercare de rasturnare a tiranului. La 3 Sep-tembrie 1940, Miscarea Legionara organizeaza puternice manifestatii in Bucuresti, cerandu-se abdicarea regelui tradator. Acesta, care asa cum am spus in alta parte, avea un simt politic dezvoltat, s'a gandit la Antonescu, uitand de ura care-i despartea, si l-a chemat sa conlucreze. Antonescu, abil si el, stia in ce situatie critica se afla regele si ii cere puteri dictatoriale neavute pana a-tunci de un prim-ministru. La aflarea acestei vesti, cei din jurul regelui, maresalul Urdareanu, generalul Mihail si altii din camarila, il reasigura de devotament si ‡i propun regelui sa formeze ei un guvern absolut la dispozitia sa si sa-l aresteze pe Antonescu, facand chiar sa fie ucis. Comandantul Armatei din Bucuresti, generalul Coroama, i-a legatura cu unii legionari din Bucuresti (care insa nu puteau vorbi in nmele Miscarii Legionare) si le spune: "Nu va uniti cu Antonescu; noi il cunoastem. Eu va pun la dispozitie armata (era insotit de un colonel), arestez pe rege si luati conducerea tarii..." Ce greseala enorma ca nu a fost printre legionari unul mai mare care sa se inteleaga cu generalul Coroama¹⁾
_____1)
   Mai târziu Antonescu a aflat si l-a pensionat...

   Miscarea Legionara a scos manifeste lipite pe zidurile capitalei, cu cele mai grozave acuzatii privitoare la rege: sperjur, desfranat, pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Cadrilaterului si a jumatate din Ardealul Romanesc, asasin al ELITEI tineretului legionar, si altele. Pe strazile Bucurestiului, ca o mare de oameni, se revarsa coloanele de manifestatii legionare care cer la unison abdicarea regelui  tiran.
  Regele priveste ingrozit dupa perdea si il intreaba pe generalul Antonescu care se afla langa el, ca si generalul Coroama, daca e cazul ca  armata sa traga in manifestanti. Ii raspunde generalul Coroama, care, evident spune ca nu este cazul, si regele vede ca e pierdut. Ramanea formula propusa de Urdareanu, dar regele nu o accepta. Oare, daca Miscarea Legionara nu manifesta atat de vehement atat in Bucuresti, cat si in celelalte orase ale tarii, Brasov, Constanta, etc., primea Antonescu puteri de Conducator al statului? Antonescu, povatuit si de ministrul Germaniei la Bucuresti, Fabricius, schimband unii militari din conducerea armatei¹⁾ si bazandu-se pe aliati -cum era generalul Coroama care comanda Corpul II Armata din Bucuresti-, si cere Abdicarea.
_______1)
   -Gen. Argeseanu, spre exemplu...

 Trebuie sa fim drepti: si  noi, si generalul am fost pe muchie de cutit. Daca nebunul forma un guvern condus de membrii mai sus mentionati ai camarilei, eram EXECUTATI. Tarziu, insa a inteles ca toata tara era contra lui, manifestandu-si simpatia pentru Miscarea Legionara. Antonescu, pentru a se vedea scapat cat mai repede de Carol, la cerinta acestuia, ii spune ca ii va pune la dispozitie un tren cu  12 vagoane, caruia ii va asigura paza ministerul de in-terne pana la granita, si ii da voie sa-si ridiceaverea si bogatiile furate. Ii da pana in zori termen si astfel, noaptea, regele abdica in favoarea fiului sau Mihai. Era a treia oara cand renunta la tron. Trenul este intesat cu tablouri de mare valoare semnate de marii pictori europeni, furate (cuvantul este prea usor) din palatul regal  (care erau de drept ale statului roman). Antonescu era informat de noua hotie a ex-regelui Carol al II-lea. Sigur ca lui Antonescu ii parea foarte rau ca acest bri-gand ducea cu el averea tarii, patrimoniul patriei, dar gandul ca va ramane stapanul absolut al Romaniei, il in-deamna sa-i dea drum liber tiranului si trenului incarcat de bogatii pus la dispozitia lui Carol. Acum, cand Antonescu detinea toata puterea executiva in mana lui, putea usor sa dea ordin si sa-l aresteze pe ex-regele Carol al II-lea pentru furt din averea tarii, supunandu-l judecatii. A invins insa dorul de marire al lui Antonescu. Il cheama pe Horia Sima si se inteleg in felul urmator: deoarece el, Antonescu, si-a dat cuvantul ca ii va pune un tren la dispozitie de 12 vagoane si paza puternica pentru a-si duce averea furata din palat, Horia Sima sa trimita pe cineva de incredere dintre fruntasii Miscarii si la Timisoara trenul sa fie oprit, perchezitionat si operele de arta sa fie restituite. Lui Carol sa nu i se intample nimic, fiind cuvantul lui Antonescu dat. Aici era la mijloc, un alt joc al lui Antonescu. El stia sigur ca legionarii din Timisoara, cu miile in gara, il vor linsa pe calaul Capitanului si al elitei legionare.
  Ce s'a intamplat? Trenul a trecut fulger prin gara Timisoara. Legionarii au tras in vagoane. "Duduita", Carol si Urdareanu s'au aruncat pe podine. Totusi, legionarii au urmarit trenul cu o masina pana la Jimbolia fara a reusi sa-l opreasca, de unde a trecut in Yugoslavia.
   Daca regele ar fi fost executat, Antonescu se spala pe maini: legionarii sunt raspunzatori.
   Se pune intrebarea: Cine a dat ordin sa treaca fulger trenul prin gara Timisoara si prin Jimbolia?
   Iata o enigma ce trebuie rezolvata...

TRADAREA    Sa descifram impreuna "cazul Stelescu", deoarece sunt poate cel mai in masura sa-l povestesc, fiind in miezul lucrurilor.
   M. Stelescu era elev de liceu la Galati atunci cand l-a  cunoscut Capitanul. Iata cum ne spune el insusi, Capitanul, de acest moment al intalnirii la Galati, cand Stelescu il primeste in genunchi: "Mi s'a parut ceva teatral, dar am zis: " El, Stelescu, a facut impreuna cu elevii o asociatie numita "Legiunea Sportiva", inregistrata legal la tribunalul orasului Galati. (Cand am fost desfiintati, guvernul nu a stiut nimic de "Legiunea Sportiva" -ne vom intalni mai tarziu cu ea). Dusmanii Miscarii ii fac statuie lui Stelescu, ba ca-i aghiotantul lui Codreanu -sau urmasul lui-, ba ca nu-l putea vedea Codreanu fiindca era "destept"; in fapt, Stelescu nici macar n'a terminat facultatea, si nici in judetul lui n'a fost nimic in sanul Miscarii, decat un luptator. La Galati erau oameni in varsta care au organizat Miscarea Legionara, ca de exemplu fratii Lefter, cel mai mare avocat, al doilea farmacist si cel de-al treilea student. Seful organizatiei era avocatul Ibraileanu si mai erau multi altii in conducere, dar nimeni nu-i poate nega si contributia lui Stelescu la organizarea Miscarii din Covurlui: dupa cum stiti, l-am intalnit si la alegerile locale de la Tutova. Miscarea Legionara scoate cinci de-putati in Parlament, si pentru ca sa fie si un imbold pentru tineri, intra si Stelescu, avand 26 sau 27 de ani¹⁾. Poate era cel mai tanar din Parlament.
______1)
-Nu puteai candida daca nu aveai 25 de ani împliniti...

   Deputatii nostri nu  aveau voie sa pastreze indemnizatia  primita, ci numai opt mii de lei, restul fiind depusi la Miscare. Noi, legionarii, cumparasem la Iasi o tipografie care trebuia platita. Desigur, cea mai mica posibila, cu o suta si ceva de mii, dar bani... ioc!
  Capitanul era deputat. A venit la Iasi, la Caminul nostru, ne-am adunat in jurul lui ca puiu toti in jurul clostii, s'a uitat la noi -eram vreo 25-, si ne-a intrebat: "Nu-i casierul nostru aici?" Nu era. Atunci a inceput sa numere la hartii de o mie de lei; la saptesprezece s'a oprit si a zis: "Multi bani la noi!" Noi eram hipnotizati; la saizeci de mii s'a oprit. Era salariul de deputat pe doua luni, nu si-a tinut un leu si ne-a zis: "Sa va onorati intotdeauna datoriile!" M'am uitat la palaria Capitanului. Nu ca era veche, dar era de nepurtat si mi-am spus in gand: "De ce n'am bani, sa-i fac  cadou o palarie!" Cand era la Casa Verde in Bucuresti, n'avea decat un pat unde se culca. Dl. Petrica Bolintineanu, un comerciant de vaza in Bucuresti¹⁾, i-a trimis un dormitor. A doua zi Capitanul i l-a trimis inapoi si i-a pus in vedere sa nu repete gestul.
_____1)
 -Herdan, un evreu, aproviziona cu pâine Bucurestii, iar nea Petrica, cum îi ziceam noi, vindea, sigur în cantitate mai mica decât Herdan, pâine româneasca.
   Stelescu a refuzat sa predea banii la Miscare. Cand regele a incercat sa rupa Miscarea Legionara, s'a inselat atat el cat si camarila pe care o conducea, intrucat nimeni nu l-a urmat la bani. A gasit totusi punctul slab in Stelescu care, cu ajutorul financiar primit, si-a deschis un sediu in Bucuresti, creindu-si o organizatie formata din cativa insi sub numele de "Cruciada Romanismului" si un ziar propriu sub acelasi nume. Nu l-a urmat nici un grad legionar²⁾N'ar fi fost nimic daca ne parasea, dar a pus la cale
______2)
    -Ïn judetul Sibiu erau cel putin 200 de cuiburi...
uciderea Capitanului (cred ca asta voia si Palatul), altfel de ce sa primeasca banii? Stelescu a deschis o tabara de tineri la Budachi, in Basarabia, impreuna cu "Legiunea Sportiva". A-colo, baietii au pus pe perete fotografia Capitanului. Intr'o zi a disparut, iar Stelescu si-a inceput opera in a-l  critica pe Capitan ca... are legaturi cu Lupeasca... Patru din tinerii legionari din tabara au plecat pe jos si au raportat Capitanului ce se petrece in tabara. Un tanar, pe nume Cotea, elev, s'a angajat sa-l asasineze pe Capitan. Un om al camarilei, Gheorghiade, l-a dus la o mosie a lui sa-l invete sa traga cu pistolul si in caz contrar, otrava. Stelescu aranjeaza sa se tina un congres studentesc la Ramnicul Valcea (numai local), si ca el sa nu fie liber cand va fi asasinat Capitanul si sa poata revendica sefia Miscarii, aratand ca el suferea in temnita, ramanea  ca eventualii studenti participanti sa nu se lase arestati si ordinul primit "de sus" era ca el sa fie condamnat doi ani, si noi -caci am fost si eu spectator- la cate sase luni inchisoare, si dupa uciderea Capitanului, la apel, sa fim toti achitati. Camarila aranjase toate cele de mai sus, dar murdaria aceasta s'a prabusit si noi greu am scapat de cele sase luni condamnare. N'am trait niciodata asa bine: liberi in inchisoare, iar masa ne-o aduceau comunele din jur.
   Stelescu ma invita intr'o zi la discutie prin curte si printre altele imi spune: "Mai Mitule, unde mai este formula legionari ai casului intai, peste voi si munca voastra nu va trece nimeni?" (asa a spus Capitanul). Eu nu stiam nimic de actiunile lui. "Si nu-i asa?" -am in-trebat eu. "Nu! -raspunde el. Uite, a dat comanda la o tabara de munca avocatului Ion Victor Vojen!" "Foarte bine -am zis eu-, cei noi care vin in Miscare sa lucreze.  Dar, dupa cum vad, tu il ataci pe Capitan!" A incercat sa-mi dovedeasca faptul ca am inteles gresit. Nu am banuit nimic, il stiam ambitios si atat. Am observat intr'o zi, nu in curtea centrala a inchisorii, ci intr'una mai mica, pe Cotea vorbind cu Stelescu. N'am banuit nimic. Cotea imi spune: "Sa n'aveti grija, vine dl. Mota si Vasile Marin sa va apere si veti scapa". "Bine, bine" -am zis eu si m'am dus la ei. Era ultima intelegere intre conspiratori. Urma Cotea sa mearga la Bucuresti sa-l execute pe Capitan si sa-i telefoneze lui Stelescu: "Arhimede mort". La Bucuresti, la sediul nostru in casa domnului general Cantacuzino, mergea oricine: student, muncitor, persoane din provincie care doreau sa-l cunoasca pe Capitan. Cotea se duce sa vada ce mai e pe acolo. Nicolae Totu arunca o vorba: "Ce mai faceti leilor? Voi credeti ca eu nu stiu totul? De ce ma cheama Totu?" Cotea s'a ingalbenit si i-a spus lui Totu cum s'a inteles cu Stelescu sa-l asasineze pe Capitan, si ca la Gheorghiade acasa sunt flacoane cu otrava. A doua zi Capitanul a dat telegrama: "Arhimede mort". Telegrama a venit, dar Stelescu nu era prost, ziarele nu anuntau nimic. Ne trezim cu dl. general Cantacuzino la inchisoa-re a doua zi, doua dupa cele spuse mai sus. Noi eram aliniati in curte. Stelescu se repede in fata generalului sa-i dea raportul. Batranul general ii face semn ca n'are  nevoie de raportul lui: "Care te numesti Caratanase?" "Eu, domnule general" -raspunde Caratanase. "Din ordinul Capitanului iei comanda si sa nu se intample nimic! De orice gest agresiv raspunzi in fata Capitanului!" "Am inteles, domnule general! Legionari! Pe loc re-paus!" -ne comanda el (noi ramasesem in pozitie de drepti inca dela venirea domnului general). La comanda lui, luam pozitia repaus. Stelescu zice: "Norii negri deasupra capului meu, dar..." Atunci Caratanase il opreste sa mai zica ceva. Eu m'am ingrozit. Unii au crezut ca nu-i decat o schimbare de sefie, dar cum sa-l indeparteze de noi, sa nu mai avem contact cu el care avea grad de comandant? A ramas izolat, afara de un student oltean, nimeni nu mai vorbea cu el. Am fost transferati la inchisoarea din Craiova, plina de plosnite si masa de puscarie murdara si proasta. Ce sa facem? Noi am vrut... Cantam: "Nu-i temnita sa ne inspaimante..." Am venit apoi la Sibiu. Din ziare am citit ca generalul Cantacuzino cu un grup mare de legionari au facut perche-zitie la locuinta lui Gheorghiade de unde au ridicat mai multe flacoane cu otrava. Nimeni nu i-a deschis generalului actiune pentru violare de domiciliu si sustragere de "bunuri". Nu le convenea un proces cu generalul, si apoi se aflau prea multe persoane sus puse amestecate in tentativa de asasinare a Capitanului, si nu era frumos pentru pozitia si nasul lor. Dupa otrava gasita si declaratiile lui Cotea cum a invatat sa traga cu pistolul, un juriu de comandanti legionari, presedinte fiind Ion Banea, l-a judecat pe Stelescu. Juriul l-a gasit vinovat, cu dovezi zdrobitoare de incercare de asasinat asupra Capitanului, de insusire de bani, de acuzatii nedrepte si insulte la adresa Capitanului, de sperjur, etc., eliminandu-l pentru totdeauna din sanul Miscarii Legionare. Pe  sentinta Capitanul a scris: "Dupa ani de pocainta, îi dau voie sa se intoarca in mijlocul camarazilor lui".Ce a facut Stelescu? Nu mai putea da inapoi; cu banii camarilei, prin ziarul "Cruciada Romanismului", conti-nua cu injurii la adresa Capitanului si a Miscarii Legio-nare.
   Caratanase face un demers si vorbeste deschis cu Stelescu inainte de a-l executa: "Mai Misule, tu ne cunosti bine. Nu ne intereseaza gazeta ta, sediul tau si banii tai de unde ii ai, ca noi n'avem ziar ca tine. Ai vrut sa ne omori Capitanul, acum iti pun in vedere, vezi-ti de treaba ta, in caz contrar... ne cunosti!" Stelescu a continuat. Caratanase si cu cei noua legionari au cal-culat toate tradarile din istoria neamului, si au hatarit sa pedepseasca tradarea, aceasta rusine pe neam...
   Cunosc si eu destule; dau numai doua: Domnitorul Ion Voda al Moldovei fiind tradat de Ieremia Movila, a fost sfasiat in patru parti de patru camile pornite in patru directii diferite. Apoi, am citit in cartea scriitoarei de origine austriaca cu pseudonimul Bucura Dum-brava intitulata "Haiducul", urmatoarele lucruri pe care nu le-am uitat niciodata. Iancu Jianu avea in muntii Olteniei intr'o pestera, un prieten care locuia acolo de treizeci de ani, unde in vremuri de bejenie gasea azil. Intr'o seara, haiducul boier poposeste iar la pestera. Zisul bun calugar ii povesteste ca si in Ardeal a fost un taran care s'a ridicat in fruntea taranilor pentru a castiga drepturi pentru iobagi, se numea Horia. Iancu Jianu care era instruit -stia greceste si turceste-, il intreaba mirat cum s'au intruchipat in acest om, taran, toate durerile unui neam si daca a biruit. "Nu, ii raspunde calugarul, a fost prins si tras pe roata". "Cum a fost prins?" -intreaba Iancu Jianu. "L-au tradat fratii lui romani!" "Si ce s'a intamplat cu tradatorii?" -il chestioneaza mai departe Iancu Jianu. "Au fugit in lume..." "Si cati ani sunt de cand l-au omorît pe Horia?" "Treizeci de ani" -raspunde calugarul. Atunci Iancu Jianu se repede la pusca, dar calugarul se arunca in prapastie, caci el era unul din tradatorii lui Horia si n'au fost suficiente chinurile remuscarii timp de treizeci de ani, ci moartea. Deci, nici treizeci de ani intr'o pestera de munte, nu au fost suficienti de ispasire a tradarii celui tras pe roata.
   S'a scris mereu de presa interesata ca Stelescu era concurentul lui Codreanu. Cea mai marsava propaganda! Era el, Stelescu, omul -daca ar fi fost omorit Capita-nul- sa-l alegem? O Doamne!, nici nu puteam gandi. Dupa cum si Horia Sima a ajuns seful Miscarii cand? Atunci cand toata elita legionara a fost asasinata. El, Horia Sima, dupa cum stiu era al II-lea. Iar privitor la Stelescu, ce dovada mai buna avem ca nu l-a urmat nimeni?! Caratanase si cu cei noua legionari, dupa ce l-au avertizat sa-si vada de "Cruciada" lui, l-au executat, sa starpeasca tradarea din sanul neamului. Odata cu el, a pierit si "Cruciada"...

          ASASINAREA  CAPITANULUI

   Scriitorul Costantin Gane, in documentata si frumoasa lui carte "Trecute vieti de Doamne si Domnite", in volumul III, scrie:

  "Nu-mi pot continua cartea, cãci a fost ucis Cãpitanul meu si al Neamului".

   Dragi tineri!
   Voi nu ne puteti intelege: noi, legionarii, nu am fost un partid politic. Miscarea noastra a avut diferite numiri: "LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL", "GRUPAREA POLITICA C. Z. CODREANU", desfiintate de guvern, de asemenea "GARDA DE FIER", iar in 1937, partidul "TOTUL PENTRU TARA". Eram obligati sa mergem in alegeri, ca sa nu fim acuzati, fiind organizatie semimilitara cu ierarhie, grade, decoratii, ca am putea da o lovitura de stat, fara a ne margini la un scrutin electoral. Sa fiu mai explicit: generalul Ion Antonescu, fiind ministru de razboi, ii propune Capitanului o lovitura de stat -Armata si Miscarea Legionara.  Raspunsul e prompt: "Nu vreau sa ajungem la Guvern prin lovitura de stat, numai cand poporul prin votul lui, ne va aduce".
   Codreanu ar fi spus ca isi da seama ca se va mai repeta o incercare de executare a lui din partea camarilei, ceea ce ii era indiferent, deoarece misiunea lui este indeplinita.
   Oricare ar fi parerea pe care o poti avea, nu se poate sa nu fii impresionat de astfel de atitudini. Intr'ade-var, ceva mare! Ce pacat ca un astfel de om nu a avut alt rost in aceasta tara. Da, noi legionarii, n'am fost un partid; noi am avut o religie a noastra: un Dumnezeu in cer si Capitanul pe pamant.
  Acum sa scriem despre asasinarea Capitanului, insa nu eu, caci nu ar avea suficienta valoare in sufletul tau drag tineret si m'ai putea invinui de partinire. Nimeni, asbsolut nimeni, nu poate descrie mai bine decat cel care l-a asasinat. Nu comunicatul "curat murdar" pe care l-a dat Guvernul si slugoii asasini ai camarilei lui Carol al II-lea. Redau, cuvant cu cuvant, declaratia jandarmului Sarbu data Comisiei de Ancheta a Curtii de Casatie din Bucuresti in Noembrie 1940, declaratie reprodusa in volumul de memorii intitulat "România si sfarsitul Europei"¹⁾ al lui Mihail Sturdza, pg. 131-132-133:
______1)
   -"România si sfarsitul Europei". Editura DACIA, Rio de Janeiro - Madrid, 1966, 356 pagini.

 "Am plecat in noaptea aceea din Bucuresti cu doua masini dube dela prefectura de politie. Eram insotiti de  jandarmi Dinulescu si Macoveanu.
   Ajunsi la Ramnicul-Sarat, am tras la Legiunea de jandarmi. Aici Maiorii Dinulescu si Macoveanu au luat contact cu Maiorul, de origina evreu, Scarlat Rosianu, Comandantul Legiunii de Jandarmi din Ramnicul-Sarat.
   In lipsa unui ordin precis, jandarmii n'au mai luat pe legionari. Am fost bagati toti jandarmii in masini. Imediat ne-am intors spre Bucuresti, dar in acelasi timp soseste din urma maiorul Dinulescu care ne-a dat ordinul rastit: inapoi la Ramnicul-Valcea.
   Ne-am intors, dar ne-am oprit in comuna Baltati, la cativa kilometri de Ramnicul-Sarat, unde am fost cantonati pe timpul noptii. Aici ni s'a dat vin de baut, tigari scumpe si gustari alese.
  In zorii zilei, am pornit spre Ramnicul-Sarat.
   Ajunsi in inchisoare, am fost bagati toti jandarmii intr'o celula, unde maiorii Dinulescu si Macoveanu ne-au dat instructiuni asupra modului cum aveam sa executam pe legionari. Punand in genunchi pe soferul masinei, i-au aruncat un streang dupa gat pe la spate, aratand cat de usor se  poate executa astfel.
   Totul a fost gata in cateva minute. Jandarmii au iesit apoi cate unul afara, in curtea inchisorii, si fiecaruia i s'a dat in seama un legionar.
   Mie mi-a dat pe unul mai voinic, mai inalt. Am aflat mai tarziu ca acesta era Capitanul Corneliu Zelea Codreanu.
   I-am dus apoi la masini. Aici, legionarii erau legati cu mainile de banca din spate, iar cu picioarele de partea de jos a bancii din fata, in asa fel ca nu se puteau misca nici intr'o parte nici intr'alta.
   Asa au fost legati zece legionari intr'o masina si patru in cealalta.
   Eu am fost in prima masina, in cea cu zece legionari, in spatele Capitanului, si fiecare jandarm era asezat in spatele legionarului ce-i fusese incredintat.
   In maini aveam streangurile.
   Am pornit. In masina mea era maiorul Dinulescu, iar in cealalta maiorul Macoveanu.
   Era o tacere de mormant, caci nu aveam voie sa vorbim, nici intre noi jandarmii si nici legionarii intre ei.
   Ajunsi in dreptul padurii Tancabesti, maiorul Dinulescu care stabilise cu noi, pritr'un cod de semnale, momentul executiei, a aprins la un moment dat lanterna sa electrica, stingand-o si aprinzand-o iarasi de trei ori.
   Era momentul executiei, dar nu stiu dece n'am executat niciunul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit masina, s'a dat jos, si s'a dus la masina din spate.
   Acolo maiorul Macoveanu fusese mai autoritar; legionarii erau executati.
 Capitanul si-a intors putin capul catre mine si mi-a soptit: "Camarade, da-mi voie sa le vorbesc camarazilor mei". Dar in aceiasi clipa, mai inainte ca el sa fi terminat aceasta rugaminte, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scaa masinei si pasind inauntru cu revolverul in  mana a rostit printre dinti:"Executarea!".
  La aceasta jandarmii au aruncat streangurile...
   Cu perdelele trase masinile si-au continuat drumul pana la Jilava.
   Cand am ajuns, erau orele 7 dimineata. Aici ne asteptau: Colonelul Zeciu, Dan Pascu comandantul inchisorii, colonelul Gherovici, medicul legist, locotenent-colonel Ionescu si altii.
   Groapa era facuta.
   Trasi din masina, legionarii au fost asezati apoi cu  fata in jos si impuscati in spate, pentru a se simula astfel impuscarea pela spate in timpul evadarii de sub escorta.
   Dupa aceasta au fost aruncati in groapa comuna.
   La cateva saptamani insa, aceiasi jandarmi, tot noi, am fost adusi din nou la Jilava si desfacand groapa, am aruncat peste ei o solutie disolvanta si arzatoare, cincisprezece damigene de vitriol.
   Dupa aceasta am fost pusi sa dam declaratii, cum ca legionarii fugind de sub escorta au fost impuscati.
   Apoi am fost adunati intr'o incapere a ichisorii Jila-va, unde Colonelul ne-a tinut un discurs, spunandu-ne: "V'ati facut datoria, voi nu sunteti asasini de rand".
  La cateva zile dupa aceasta, eu am fost chemat in cabinetul colonelului Gherovici, care vazandu-ma, mi-a spus: "Tu esti voinic, ai fi putut sa omori trei deodata"Mi-a intins apoi o hartie pe care aveam s'o semnez spunand ca am primit suma de 20.000 lei drept a-jutor de boala. I-am raspuns ca "nu sunt bolnav, domnule Colonel!". Colonelul mi-a raspuns: "Ma, Sarbule, nu vezi cat arati de rau si sa-ti pazesti gura, caci altfel ti-o astup cu pamant", aratandu-mi cu mana un pistol Mauser pe birou. Am fost trimis apoi ca si ceilalti jandarmi in concediu".

  Iata si opinia istoricului italian Mariano Ambri:

  "De aceasta data cel care o hotarit ce raspuns sa i se dea Legiunii a fost regele in persoana: un raspuns care trebuia sa fie definitiv. O saptamana mai tarziu, printr'un comunicat oficial se anunta ca Codreanu fusese impuscat "in timp ce incerca sa fuga. El, cei trei asasini ai lui Duca si cei zece ai lui Stelescu, potrivit comunicatului dat de guvern, erau in curs de a fi transferati la o alta inchisoare cand camionul descoperit in care au fost transportati a fost atacat de un grup de legionari care voiau sa-i elibereze. In timpul schimbului de focuri, prizonierii au izbutit sa sara din camion dar au fost ajunsi cu totii de gloantele politistilor. Nu se mentionau morti sau raniti in randurile atacatorilor, nici din cel al politistilor din escorta; hotarit lucru, focurile de arma au fost selective. Relatarea faptelor era atat de absurda si plina de lacune, incat a trezit suspi-ciunea ca guvernul nu voia, de fapt, sa fie crezut, si ca intentiona sa-i lase a intelege atat pe legionari, cat si pe prietenii sai romani si straini ca Codreanu si oamenii sai fusesera cu buna stiinta executati sumar, pentru a-i descuraja pe altii si pentru a demonstra ca guvernul inca mai avea ultimul cuvant. (Se pare ca, in realitate, conducatorul Garzii de Fier si cei treisprezece camarazi ai sai au fost legati, strangulati si apoi ciuruiti de gloante; cadavrele lor au fost aruncate intr'o groapa comuna nu departe de Bucuresti)".

  Ne oprim aici. Cele de mai sus sunt transcrise din cartea lui Mircea Musat si Ion Ardeleanu: "Romania dupa marea Unire", vol. 2, partea a II-a.
  Dragi tineri, si ma adresez mai ales voua studenti care aveti un orizont mai larg de a vedea, de a patrunde lucrurile, mai ales ca studentimea de atunci a format piedestalul Miscarii Legionare. Toate centrele universitare din tara si comitetele studentesti erau legionare. Si au platit ingrozitor lupta lor, caci niciodata in decursul istoriei batranii, legandu-se de putinele zile ce le mai aveau, n'au vrut sa-si dea viata si asa trecuta, ci numai voi, tineretul. Toti sefii studentimii din tara au fost bestial ucisi si unii -citeste bine- arsi de vii. Acestea le voi dovedi in decursul celor pe care le voi scrie la timpul potrivit.
  Sa ne oprim putin la uciderea Capitanului si a celor treisprezece camarazi. Era o necesitate de stat uciderea lor? Nu! Atunci de ce au fost ucisi?
   Am spus de la inceput ca Miscarea Legionara a avut pe toata lumea dusmana: masoneria, evreimea, comu-nistii, partidele politice, numai I. Maniu ne-a vazut asa cum eram si suntem si astazi cei care mai traim. Dar in fruntea tuturor dusmanilor, in Everestul lor, se afla bestia de Carol al II-lea, Armand Calinescu si Nicolae Iorga. Fatis, noi am luptat contra primilor doi si N. Iorga si-a murdarit numele luptand in mod las contra unor oameni care l-au stimat. Eu nu-l voi ataca, nu sunt Mircea Eliade care, student fiind, l-a atacat, si apoi multi, foarte multi altii, dar de masura lui, nu eu un musuroi fata de un titan.
   Pe regele Carol al II-lea, acest criminal care nu se poate asemana decat cu fratele sau intru crima, N. Ceausescu, sa incercam sa-l aratam tarii gol, golut, asa cum era, nu cum l-au descris, in volumele aparute"10 ani de glorioasa domnie a celui mai mare rege, Carol al II-lea", si ziarele in timpul inceperii celui de-al doilea razboi mondial: "Nici pasarile cerului nu vor putea viola teritoriul Romaniei, atat timp cat marele rege si sfetni-cul sau Armand Calinescu conduc destinele acestui po-por". Era adevarat, afacerea Skoda, fabrica de arma-ment care trebuia sa livreze Romaniei armament modern: o afacere oneroasa a politicienilor. Soldatul roman, neinarmat modern, cu opinci (nu toti) de cau-ciuc in picioare, batut de grade mici si cu ciorbe amari-te, trebuia sa-si apere tara, iar ofiterimea imbracata cu uniformele cele mai pompoase din lume. Asa statea tara inainte de a intra in al doilea razboi mondial. Vom ajun-ge si acolo, acum sa facem o paranteza si sa-l descriem  pe printisorul mostenitor al tronului Romaniei. Tatal sau era Ferdinand de Hohenzollern, iar mama lui, Maria, era inrudita cu casa regala britanica. Deci Ferdinand si Maria au avut primul copil pe Carol, pe care prof. N. Iorga il caracterizeaza: "acest tanar fru-mos si inteligent".
  Nu exista in aceasta tara, dragii mei, un om politic, conducator de partid, sa-l fi aprobat pe acest declasat, nu ca print mostenitor sau rege, ci ca om. Sa rulam filmul cu ex-regele Romaniei. Incepe razboiul prim din 1916: printisorul mostenitor intr'o carciuma, cu  doua femei -nu era suficient una- pe genunchii regali. Armatele germane inaintau. Ofiterii raportau: "Alteta regala, vin nemtii!". Raspunsul: "Iesi afara!"¹⁾. Se indragostes-te -caci era iubet tare- de Zizi Lambrino, si fuge cu iubita la Odesa unde se casatoreste
______1)
   -Vezi memoriile lui Averescu...
 legitim cu ea, rezultand un copil. Ingroziti, atat parintii cat si guvernul liberal de pe atunci, il suie pe printisor intr'un iaht, cu generalul Gavanescu, si il expediaza in Japonia, s'o uite pe Zizi si copilul.
  In timpul razboiului din 1916, romanii din Ardeal, in marea lor dragoste fata de patria muma -asa numeam noi ardelenii, mica Romanie-, fugeau in tara si se inro-lau voluntari, fiecare dupa pregatire. Imperiul austro-ungar, evident, ii condamna la moarte pentru tradare si trecere la inamic. Din romanii ajunsi in triunghiul mortii, in Moldova, multi ardeleni au trecut cu Legiu-nea franceza in Rusia, unde incepuse revolutia comu-nista, si au ajuns dupa ani grei de suferinta, pana la capatul lumii, la Vladivostok. Sub nici o forma nu pot sari -ca o parateza- peste destainuirile unui sublocote-nent, ardelean din Muntii Apuseni, care  a  participat, mai clar zis, a vazut cu ochii lui, revolutia comunista. I-am citit marturiile pe cand eram fugit de comunisti intr'o casa la padure. Sunt aproape sigur ca se numea Ghise. Cartea am ars-o, ca sa nu fie gasita la mine, caci era mai periculoasa decat un exploziv. Iata o fraza pen-tru iubitorii de comunism: "Nu doresc sa mai vada ni-meni ce ochii mei vazura, femei si fete de chiaburi (asa numeau comunistii pe cei care aveau avere) in strada, jos, si drojdia societatii omenesti, acum elita comunismului, asteptand la rand sa le violeze; preoti agatati de mate in pomi, case in flacari..."
  Sau, cititi din cartea lui Panait Istrati, numit si "Gorki al Balcanilor", fost vicepresedinte de onoare al partidului comunist din Franta, intitulata "Spovedania unui invins". A plecat pe teren in U.R.S.S. sa vada cu proprii sai ochi rezultatul comunismului pe care il pros-lavea, si s'a intors ingrozit de ceea ce a vazut, scriind cartea demascatoare de mai sus la adresa comunismului.
    Nu ne permitem sa o mai lungim, deci sa ne intoarcem la oile noastre.
   Guvernul a trimis pe Voicu Nitescu sa-i aduca pe cei  2-4 mii de voluntari ardeleni in tara, cu un vapor de la  Vladivostok. Ei, voluntarii, afland ca se vor intalni cu printul mostenitor, care se afla si el la bordul vasului, au facut steaguri tricolore si coruri cu "Desteapta-te romane", "Treceti batalioane romane Carpatii", si altele. Au facut toate din dragostea de tot ce e roman, dar printul, ocupat cu jocul de carti, n'a vrut sa iasa pe punte si sa-i salute cum se cuvine pe acesti nefericiti ofiteri si soldati carora mai tarziu le va fi rege.
   Intre acesti voluntari se afla si Ghise care a fost apoi repartizat in Basarabia intr'un targusor, unde nu avea asistenta medicala. El, fiind destul de bolnav, face 8 cereri la Marele Stat Major cerand oricare alt orasel din tara, numai sa aiba asistenta medicala. N'a primit nici un raspuns. "Totusi -zice el- Statul Major si-a adus aminte de mine si m'a degradat, motivand ca o putere straina m'a facut locotenent"¹⁾. La aceasta lovitura nemaiîntalnita, demisioneaza din armata si se retrage langa consatenii lui unde inca a
______1)
   -Legiunea Straina franceza...
 ramas cu sufletul curat. Iata cum l-a rasplatit tara mama pentru dragostea lui de a muri pe pamantul liber al Romaniei. In loc sa-l avanseze capitan, il degradeaza. Oare francezii erau un trib din Africa, ma rog, de ce nu l-au facut romanii locotenent? Iata intrebari dureroase.
  Va transcriu din cartea lui Sica Alexandrescu, "General la patru ani". Sa nu ziceti, dragi tineri, ca ne barfim REGELE: "Miss Lighian detine secrete regale.
   Era o fata placuta, cu parul roscat, cu ochii verzi. Frumoasa nu se poate spune ca era, nici urita. Dar bine facuta. Da. Slujba, pe care si-o alesese singura, o obliga sa se plimbe, incepand de pe la ora cinci dupa pranz si pana seara tarziu, in sus si'n jos, pe strada Regala si pe Calea Victoriei, pana la Palat si inapoi. Din cad in cand, plimbarea se intrerupea pentru o jumatate de ora. Fata disparea, ca sa apara din nou si sa-si reia itinerariul. Nota speciala: semana, mai bine zis aducea, cu faimoasa doamna Lupescu, careia politi-cienii incepusera sa-i zica "domnita" si din aceeasi speta de femei: planturoasa, voluptoasa, roscata, apetisanta.
   La Cercul Artistic o introduse Stancescu, nenea Stanciu. Intr'o seara m'am pomenit cu el:
   -Sica draga, o cunosti pe domnisoara?
   -Nu!
   -Ma mir. E destul de cunoscuta. Da-mi voie sa ti-o prezint, Miss Lighian.
   -Nu ti-e rusine sa vorbesti asa? replica fata cu parul roscat.
   -De ce? Nu te cheama asa? Nu-ti zice asa toata lumea?
-Imi zice, dar...
  -Lasa ca domnul presedinte nu se supara, stie de gluma.
   De catva timp Cercul Artistic isi pierduse independenta. Fusese inghitit de trustul caselor de joc al lui Leon Schurber, care-l avea stapan pe atotputernicul general Gavrila Marinescu, care la randul lui avea si el stapan pe cineva mai sus-pus. O sa ne convingem indata.
   Multi jucatori mari din Bucuresti se simteau bine la Clubul Actorilor, unde adeseori incingeau intre ei parti-de foarte serioase de chemin-de-fer. Lui Leon Schur-berg, partidele astea ii provocau insomnii, dorea ca acesti mari jucatori sa fie clientii lui. Prin diversi interpusi, ne-a facut fel de fel de oferte, ca sa-i cedam lui administrarea Cercului Artistic, sa-l integreze in trustul sau. Am respins propunerile, am rezistat, am re-zistat pana cand ni s'a spus de-a dreptul ca ar fi mai cuminte sa cedam, fiindca protectorii lui Leon Schurberg au destula putere ca sa inchida cercul. Ne-am convins ca este asa si am cedat. Acum Cercul Ar-tistic nu mai era decat o simpla firma a unei case de joc, din multele case de joc ale lui Schurberg si ale patronilor lui. Iar comitetul Cercului, care-si primea jetoanele de prezenta ca si mai inainte, nu mai avea nici o putere.
  Miss Lighian, pe numele ei adevarat Margareta, din seara cand venise Stanciu, isi facuse obicei sa-si incerce, din cand in cand, norocul la Cercul Artistic. O gasesc intr'o seara stand de vorba cu Ghibericon.
   -Vino'ncoace, Sica. Vino, ca Margareta povesteste ceva... ai sa ramai cu gura cascata.
   Fata a aruncat o privire de repros lui Ghibericon, prieten vechi si... intim cu ea, si s'a ridicat sa plece.
   -Nu-ti fie teama. Cum n'o sa iasa nici un cuvant de la mine, despre tot ce mi-ai spus, tot asa n'o sa iasa nici de la Sica. Nu-ti fie teama. Stai si istoriseste mai departe.
   -Nu mai am ce sa spun...
   -Mai ai tu ce sa spui, si daca te rugam frumos o sa ne spui. Dar mai intai sa-i povestesc si lui Sica inceputul. Draga Sica, Margareta asta dragalasa nu e o fata ca oricare alta. E, ca sa zic asa, furnizor al Curtii Regale.
   -Sa stii ca ma supar, interveni Margareta. Si se ridica iar.
   -N'ai de ce sa te superi, dimpotriva. Stai jos. Iti fac reclama. Domnule, ce mai, din cand in cand, o place regele, care stii ce reputatie are in privinta asta. Se'ntampla uneori, cand o zareste pe fereastra palatului trecand prin fata hotelului English, sa trimita un aghio-tant dupa ea sa suplineasca pe madam Lupescu. asa s'au petrecut lucrurile si aseara.
   -Aseara, devreme, pe la sase, preciza fata. Nici nu se intunecase.
   -Ei bravo! Spune tu mai departe, ca stii mai bine.
   -A venit un ofiter, baiat dragut, si mi-a spus despre ce e vorba, am plecat cu el si m'a varit in palatul din dos, pe strada Imperiala, ca si in alte dati. In sfarsit cand ma imbracam, si dupa ce pusesem mia de lei in poseta, nu stiu ce mi-a venit si am spus asa, ca sa ma aflu in vorba: "Vai, ce bine-mi prinde mia asta, ca mai-ne am de platit chiria. Acum ma duc linistita sa ma culc". Si am plecat. Asta e tot.
  -Nu uita ca mie mi-ai spus si ce s'a intamplat din-colo de acest tot.
   -Si tu ai uitat ce mi-ai fagaduit? Asa te tii de cuvant?
   -Bine ma, fata draga, ti-am fagaduit si-ti promit din nou si pentru el si pentru mine. De la noi nu afla ni-meni un cuvant. Vorbeste fara frica. Nu vrei. Bine... Pe la unsprezece, regele era iar la fereastra si a vazut-o din nou plimbandu-se pe Calea Victoriei. A trimis iar s'o cheme. Tot ofiterul ala a venit?
   -Nu. Altul. Simpatic si el. Pe drum chiar s'a legat de mine.
   -Ei si?
   -Si nimic, ca am ajuns iar in fata regelui. De asta data intr'un birou.
   -Si ce ti-a zis?
   -M'a intrebat asa: "Cand ai plecat, spuneai ca te duci sa te culci. De ce-ai mintit? Ce cauti iar pe strada?" "Maria Ta, zic -ca asa-i zic in intimitate- Maria Ta, am iesit iar, de nevoie, fiindca am pierdut toti banii!" "Cum i-ai pierdut? Ti-au cazut din poseta?" "Nu, la joc i-am pierdut, la baccara". "Unde?" "Sus, la coana Victorita. In drum spre casa am vazut lumina la club si m'am gandit ca o sa castig, ca prea mi-a mers bine toata ziua. Si'n loc sa castig, am pierdut tot ce aveam". "Coana Victorita? Unde-i asta, coana Victorita? Ce ce acolo?" "Ce sa fie, joc de carti, sus, la etajul intai, pe Academi-ei colt cu Edgar Quinet". Nu stiu de ce se enervase rau de tot. A scos din sertar un caiet cu scoarte tari si l-a rasfoit suparat. A sunat, a intrat un ofiter -altul, nu cel care venise dupa mine- si a urlat la el: "Gavrila Marinescu, acum, imediat!" Ofiterul a iesit val-vartej. "Tu stai aici, sa nu te misti de aici!" a strigat la mine si a plecat furios. Eu m'am asezat pe o canapea. Am stat, am stat, nu stiu cat oi fi stat. Poate un sfert de ceas, poate mai mult. Inghetasem de spaima, desi nu ma stiam vinovata cu nimic. A sosit generalul Gavrila Marinescu, s'a uitat lung la mine, eu, sub privirea lui, m'am ridicat in picioare. N'a apucat sa spuie o vorba si a intrat regele, care a'nceput sa urle la general:
 "-Ia asculta, Gavrila, ce e in strada Academiei colt cu Edgar Quinet, la etajul intai?
  -Ce sa fie Maiestate? Nu stiu!
   -Minti! Nici pe coana Victorita n'o stii?
   -Coana Victorita? Strada Academiei? Nu stiu Maies-tate.
   -Nu stii? Intreab-o pe dumneaiei unde si-a pierdut banii! Si ai sa afli!"
   Gavrila, care'ncremenise in fata biroului, se'ntoarse catre mine cu niste ochi speriati. Fruntea-i era numai broboane de sudoare:
  "-Ce e acolo, domnisoara?
   -Clubul lui coana Victorita.
   -Auzi, Gavrila? Un club -Coana Victorita! Si tu nu stii! Cauta-mi aici pe coana Victorita si clubul dumneaiei din strada Academiei!" -si a dat de-azvarlita cu caietul cu scoarte tari, drept in obrazul generalului.
   Gavrila a ridicat caietul de jos, l-a pus cu respect pe marginea biroului.
  "-Maiestate...
   -Iar vrei sa ma orbesti, sa spui ca nu stii nimic! Ca-fenelele alea nenorocite din Calea Grivitei, de cinci sute de lei pe zi, ati stiut sa le insirati aici, si de cluburile mari, din inima orasului, nu stii!
   -Maiestate, inspectorul Ponova e'nsarcinat cu supra-vegherea tuturor... Dati-mi voie sa ma informez... sa cercetez...
   -Cerceteaza si sa-mi aduci raspunsul, ca fac moarte de om! Acum indata, intr'o clipa. Nu ma misc d-aici. Te-astept!
   -Sa traiti, Maiestate!" -generalul s'a rasucit pe calcaie si a iesit furtuna.
   -Si tu te-ai vazut iar tete-a-tete cu Maiestatea?
   -Nu, Ghibercio, ca nu-i mai ardea acum de tete-a-tete. Era foc. Si n'am prea inteles de ce. Nici nu s'a ui-tat la mine. A iesit trantind usa. Eu, moarta de frica, nu mai stiam ce sa fac. Am incremenit iar pe canapea. Cat am stat acolo singura, nu mi-am dat socoteala. Mult. Dupa nu stiu cata vreme, regele a intrat tot pe usa din spatele biroului, tot asa de suparat, urmat de Gavrila. A pus mana iar pe caiet, urland:
  "-Va sa zica, ce incredere pot sa am eu in catastiful asta? Cine stie cate Victorite lipsesc de aici?!
   -Ponova a marturisit, Maiestate, ca el a luat banii de la Victorita. E singurul caz. Se jura pe ma-sa si pe tat-su. Trei mii de lei pe zi. Atat. E un mic tripou inghe-suit in patru odaite.
   -Cum e domnisoara, aclo? Spune!
   -E cam stramt locul. Intri, te dezbraci, in dreapta e o camera unde se joaca poker, si masa de chemin e in odaia mare, din fund.
  -Pe Panova il dai afara! Maine faci o verificare atenta a tuturor caselor, impreuna cu Leon Schurberg. Raspundeti amandoi! Ca m'am saturat de cat ma furati! Tri-poul Victoritei il incizi. Vii la mine maine seara. Hai, plecati! Ia-o si pe dumneaiei". Generalul m'a luat cu el. M'a dus la prefectura, unde m'a descusut un ceas. I-am spus cum s'a intamplat. S'a convins ca n'am nici o vina, ca n'am ascuns nimic, si mi-a dat drumul. Azi m'a chemat din nou, sa-i spun de cat timp ma duceam la Victorita si mi-a poruncit sa nu vorbesc cu nimeni, ca ma omoara. Vezi in ce am intrat. Si acum voi...
   -Nu fi ingrijorata, Margareta, n'o sa vorbim cu nimeni. Iar tu n'ai de ce sa te temi.
   Miss Lighian a pierit in dezastrul de la Carlton. Acolo locuia. A luat cu ea secretele regale, pe care le detinea fara sa le dea de rost si pe care le-am pastrat si  eu pana azi, cand nu e rau sa afle toata lumea cu ce se indeletnicea capul incoronat de pe tronul tarii, dupa ce fel de venituri alerga. Nu se multumea cu cele patru mari case de joc, ce produceau zilnic milioane, adminis-trate de Leon Schurberg si Gavrila Marinescu, ca un fel de vatafi al Maiestatii Sale. Spre dezolarea bietilor comisari si subcomisari din mahalale, pusese un soi de dijma pe toate localurile unde se practicau jocuri de no-roc, incepand cu tripourile din inima orasului si mergand pana la cele mai imunde cafenele din cartierul Garii sau din Obor, unde jucau barbut derbedeii. Con-firmarea acestor indeletniciri regale ne-a adus-o Mar-gareta, Miss Lighian, care nu intelegea ce are Maria Sa  cu coana Victorita".
  Aici se termina pasajul din cartea lui Sica Alexandrescu, "General la patru ani". Carol a jefuit pana si pe bietele prostituate din Bucuresti. A fost silit "saracul" si sa dea. A venit o artista frumoasa straina; avea boala la straine. Fiind invitata la Palat, regele, marele rege, a violat-o asemenea unui cioban sau padurar care prinde o tiganca in padure. Artista, ingrozita de monstru s'a exprimat "ca va spune la toata lumea ceea ce i s'a in-tamplat in Romania". Regele a telefonat la Gavrila, prietenul intim de hotii, chefuri si toate murdariile¹⁾:
______1)
   -"Da-i Gavrila un milion sa taca!" Si Gavrila da, ca nu da de la tat-su, ci tot din milioanele de mai sus pe care le-ati vazut cum curgeau.

   Cel mai mare rege ce l-a avut omenirea, ce a mai facut? A plecat cu mama lui, regina Maria, sa-l capatuiasca cu o printesa, sa-si mai uite de alte Zizi. Au ate-rizat la regele Greciei; targul s'a facut usor caci mladita domneasca era viitorul rege. Toate bune pana aici, dar... la nasterea lui Mihai, alt viitor mostenitor al bietei Romanii, Guvernul nu vrea sa-l recunoasca pe Mihai ca odrasla lui Carol al II-lea, fiindca nu se nascuse in termen, sa zic asa, cum se naste normal. Unul mai destept din guvern, spune: "Ce tot invartiti cum sa taiati nodul gordian, Mihai s'a nascut normal. Socotiti seara cand a fost sa-si vada mireasa si rezulta noua luni". Deci procedase si aici in postura de cioban...
   Alta, pe care o stiu mai toti varstnicii, sa o stie si tineretul: cand Carol s'a batut cu Nicolae, fratele mai mic, in incaierare, ca borfasii care joaca barbut, un glont a nimerit in burta mamei care-i nascuse.
   Iata, dragi tineri, cu cine ne-au fericit politicienii nostri care au zis "musai" sa aducem un print strain. Vom mai vorbi despre Maria Sa. La 30 Decembrie 1947 a fost abolita monarhia. In cazul readucerii ei, eu  niciodata nu voi vota pentru monarhie, caci intr'un stat democratic, presedintii pot fi schimbati pe calea urnelor la fiecare 4 ani.
   Iata ce zice marele Caragiale:
 

   "Esti mancat de camatari
   Cum e lemnul vechi din cari
   Si tara de printi cotcari..."

    Si alta:
 

  "Da, regii-si pierd marirea
  In piepturi astazi bate
  Dorinta cea sublima de sacra libertate
  Uraste lumea sceptrul. A fi supus e trist
  Decat sa servi un rege, durere nu-i mai mare".

   Iar marele poet George Cosbuc, in poezia-manifest "Noi vrem pamant", in care se vede pe fata, nu transparent atacul la rege...
"Ciocoi pribeag adus de vant", zice:
 

             "Ai venit la noi golan
             Fara tara, fara-un ban
             Fara neam si nume
             Si-astazi, caine-al meu dusman
             Vreai s'orbesti o lume..."

  Sa continuam firul, dupa asasinarea Capitanului, tot dupa cartea lui Mircea Musat si Ion Ardeleanu: "N. M. Nagy Talavera, referindu-se la reactia celui de-al III-lea Reich scria: "Uciderea lui Codreanu l-a infuriat pe Hitler, in primul rand pentru ca se gandea ca lumea ar putea crede ca regele Carol infaptuise omorurile in intelegere cu el. Hitler a ordonat ca toate ordinele si medaliile pe care Carol le impartise cu generozitate la germani -si in special lui Goering sa fie inapoiate Ambasadei romane. El a dat mana libera presei naziste sa-l ponegreasca pe Carol si in cele din urma ministrul german a primit instructiuni sa protesteze oficial la Bucuresti". Asasinarea legionarilor a produs unele disensiuni in-tre rege si membri ai guvernului. Astfel N. Petrescu- Comnen, care cunostea spiritul care domnea in al III-lea Reich, a considerat ca s'a facut o greseala cu urmari grave pentru "tendintele de apropiere a Romaniei fata de Germania". El aprecia ca acest act va tedermina o incurajare a politicii agresive a Germaniei si un prilej de manipulare a statelor revizioniste indeosebi a Ungariei impotriva integritatii teritoriale a Romaniei. Iata ce scria N. Petrescu-Comnen in Memoriile sale: "Joi, 1 Decembrie fui informat de un prieten ca in noaptea precedenta 13 legionari, in frunte cu Codreanu, pe cand erau transportati cu camioanele automobile pentru nu stiu ce confruntari de la Ramnic la Bucuresti, incer-cand sa fuga de sub escorta, fusesera impuscati. Fugeau de sub escorta si ei erau legati de maini si picioare? Ce ziceti?
  Pusei imediat pe seful meu de cabinet sa verifice, la  Presedentia Consiliului de Ministri, daca stirea era ade-varata. Raspunsul fu afirmativ. In mod intuitiv, am avut imediat sentimentul ca se comisese mai mult decat o crima, o greseala, ce avea sa aiba urmari dezastruoase pentru tara si pentru suveran".
  Tot el, ministru de externe, spune: "Oricum o tragica greseala a fost savarsita atunci, pe care o ispasim azi, tara si atati nevinovati". Presa din lumea intreaga infiereaza uciderea fara judecata a Capitanului si a celorlalti legionari.
   La Budapesta, in acel timp, se aflau Gafencu si Tilea, fosti ministri, actuali si viitori ministri, la o agapa cu multi inalti demnitari unguri. Dl. Raoul Vasile Bossy spune: "S'a intunecat agapa de tragica veste a atentate-lor de la noi si a omoririi fara judecata a lui Corneliu Codreanu si a altor treisprezece" (ucigasii lui Duca si Stelescu -Nota autorilor: M. Musat si I. Ardeleanu) Este deschiderea unei ere sangeroase cum nu s'a mai cunoscut de mult in istoria noastra, si care ne va cufunda tara in crude tulburari interne, preludiul intrarii noastre in razboi si al tuturor nesfarsitelor nenorociri ale poporului roman cu sfartecari ale teritoriului national".
   Am aratat mai sus reactia Germaniei, Italiei si mai ales a Poloniei. Un prieten de temnita, Petre Pandrea, om de o frumoasa cultura¹⁾, omul care a aparat pe lelea Ana Pauker in procesul de la Craiova cum si pe multi alti comunisti, acum era condamnat
_____1)
   -El era închis si condamnat 5 ani, desi total de stânga în conceptii, fiind si cumnat cu Lucretiu Patrascanu...
pentru faptul ca a vrut sa apere pe conducatoarele Manastirii Vladimiresti si pe un legionar. La eliberarea sa, se scrie despre el in "Magazin istoric", de nu-ti vine sa crezi,  pozat cu sotia prin Berlin... om de cultura rara... socialist doctrinar... ce pacat ca dintr'o eroare judecatoreasca a fost intemnitat. Petre Pandrea imi povesteste cum s'a intalnit cu lelea Ana Pauker -cum ii ziceam eu-dupa detronarea ei de "regina" a Romaniei, prin centrul Bucurestiului: "Avea, Mitule, niste ciorapi tarnositi, o sacose cu ceva morcovi, cartofi. Si am vorbit frantuzeste sa nu ne auda trecatorii. Ce murdara e revolutia asta comunista, a zis dumneaei..." "De ce n'ai intrebat-o -am zis eu-, tot murdara era cand erai tu "regina" si aveai 18 haine de blana si vila la Snagov?" Si a scos-o cu hainutele de pe ea. Atunci nu stiam ca astalalta haimana din Bucuresti, sotia vampirului Ceausescu, avea 20 de palate si plante exotice langa palat si ca in fiecare seara, si in America, i se ardeau hainele purtate. Ce blestem a cazut pe aceasta gradina de tara sa ne guverneze tiranii si "academicienii"!
 Iata marturiile lui Petre Pandrea, el care era ateu:"Mai Mitule, n'am vazut in viata mea si cred ca poate fi model in lume Manastirea Vladimiresti din  Moldova  noastra. Nici capetele cele mai luminate in economie si gospodarie nu puteau face ce au facut maicutele acestea. La hramul manastirii se da o masa la 20.000 de oameni, gatita, la multimea fara numar ce coboara sau suie la manastire. Au liceul lor, au brutariile lor, au o discipli-na cum era in armata lui Friederich cel Mare, au stupi fara numar, si ele (maicutele -Nota autorului) la fel ca albinele, fiecare munceste la locul ei, slujbele de zi si de noapte se fac matematic, corul superb parca te inalta. Iata de ce m'am hotarit sa le apar. In procesul facut de guvernul comunist, s'a unit -spre rusinea noastra- si Ierarhul bisericesc care nu le putea vede. Cine conduce aceasta manastire? Maica Veronica stareta, si maica Mi-haela, secretara si sufletul acestei frumoase manastiri si parintele Ioan model de preot..."
   Cine era maica Mihaela, sufletul si conducatoarea de fapt si de drept a acestui sfant asezamant bisericesc? Era sora lui Iordache Nicoara (badita Nicoara), confe-rentiar universitar si unul dintre cei mai iubiti coman-danti din Miscarea Legionara. Se afla inchis in lagarul de la Vaslui si a fost executat dupa omorirea lui A. Calinescu. In timpul prigoanei, la o serbare din Bucuresti, unde la tribuna regala se afla si Carol al II-lea, pe cand ea, Mihaeala, era inca eleva, a strigat din tot sufletul: "Cred in nevinovatia Capitanului, cum cred in Isus Cristos!" Slugile calaului, politisti, agenti si gardieni, s'au repezit la ea cu furie si au aruncat-o in cap intr'o masina deschisa, cativa dintre ei au sarit sus si directia beciurile politiei, unde, cei care au trecut prin aceste beciuri cunosc tratamentul "uman" ce ti se aplica: la iesire, daca nu luai drumul temnitei, te uitai in oglinda si nu-ti venea sa crezi, tu esti sau altul?!
   Petre Pandrea se hotaraste sa apere Vladimirestii din dragoste pentru adevar. Vazand "partidul" ce vrea P. Pandrea, l-a trimis la Aiud pentru cinci ani, timp in care poate pregati apararea Vladimirestilor. Omul aces-ta de o cultura rara, doctor in drept si economie poli-tica din Berlin, scriitor fecund de studii despre drept si cu numeroase volume de eseuri publicate etc., plateste asa scump. Sa fim drepti, tot asa erau condamnati pre-otul Ioan la 20 de ani (sau 25), maica Mihaela la 20 de ani si stareta, care pana la urma o cam incurca, 15 ani; anii nu-i dadeau manechinii in roba de la tribunal, ci securitatea. Pe parintele Ioan l-au trimis la Aiud, unde era si subsemnatul. Cinste lui P. Pandrea pentru frumosul lui gest de a apara Vladimirestii.
   Sa incercam acum sa rezolvam doua probleme. Prima: a fost, din punct de vedere politic, necesara uci-derea Capitanului? Absolut, nu!
  Din tot ce s'a scris in toate actele diplomatice, azi nemaifiind secrete, din memoriile oamenilor politici, din ziare, etc., reiese ca Hitler, in discutiile avute cu regele Romaniei, atat el cat si Goering nu i-au cerut lui Carol sa aduca Garda de Fier la putere. Amandoi conducatorii celui de-al III-lea Reich, au cerut numai ca fruntasii Miscarii Legionare condamnati, sa nu fie tratati ca deti-nuti de drept comun, ci ca adevarati condamnati politici, adica ceea ce in fapt erau. Parerea mea personala -poate nu va vine sa credeti- pe Hitler nu-l interesa ca Garda de Fier nu este la putere, ci il interesa petrolul romanesc, absolut necesar pentru avioanele si tancurile germane, granele si vitele Romaniei. Pentru razboiul pe care-l pregateau, dandu-le noi cele de mai sus, le dam chiar biruinta armatelor Wehrmacht-ului. In intarirea celor de mai sus, sa mentionam ca in August 1944, dupa ruperea Romaniei de nemti si trecerea armatei romane alaturi de aliati, mii de avioane germane au fost distruse la sol, nemaiavand combustibil de alimentare.
  Acesta este purul adevar, ei -nemtii- tineau Garda de Fier numai ca o sperietoare pentru Carol al II-lea si politicienii romani. Chiar Carol si politica externa a Romaniei, ulterior se va apropia tot mai mult spre Ger-mania. O minciuna grosolana a fost si aceea ca odata cu asasinarea lui A. Calinescu, armatele Whermacht-ului vor ocupa Romania. Daca noi legionarii am ajuns sa ne vindem tara, nu nemtilor, ci oricui, atunci nu meritam decat sa fim crucificati la raspantii de drumuri si sa ra-manem uriti pe buna dreptate ca tradatori de neam si tara. Cititi bine, au fost descoperite multe echipe for-mate sa-l asasineze pe Armand si rege, inaite de Miti Dumitrescu¹⁾. Acest lucru nu-l zicem noi legionarii, ci comunicatele guvernului, ziarele. Atunci si numai atunci a sosit ceasul lui A. Calinescu. Nu ca sa faca pe plac nemtilor sau... turcilor, ci pentru ca ne-au ucis Capitanul. Am spus la inceput ca nu pastrez o ordine. Cer, cer din nou, pentru ultima data, scuze. A fost Miscarea Legionara cu nemtii? Absolut, da! Ne aflam circa 20 de insi -grade si functii- cand Capitanul a spus urma-toarele²⁾: "Ma uit la balaurul acesta cu 18 capete de langa tara noastra³⁾
______1)
-Avocat, seful echipei care l-a executat pe Armand Cãlinescu.
______2)
 -Pe perete, în biroul lui din casa d-lui general Cantacuzino-Granicerul, era afisatã, destul de mare, harta Europei
______3)
 -E vorba de Rusia Sovieticã...
care vrea s'o inghita si la al III-lea Reich; din doua rele am ales pe cel mai putin rau. Mergem cu nemtii!" In conceptia noastra legionara, fiind cei mai mari dusmani ai comunismului, cum pu-team sa mergem cu bolsevicii? La o intalnire Maniu-Codreanu, seful partidului national-taranist îi spune lui Codreanu: "O singura greseala aveti, alianta cu Germania". Raspunsul lui Codreanu: "Domnule Maniu, noi nu suntem legati de nemti. Cand voi vedea ca interesele patriei mele sunt lezate, ma despart de ei". Acestea se  stiu de atunci, nu le stiti voi, cei tineri. Veti vedea mai tarziu, cu fapte nu cu vorbe, cum am luptat noi laruperea Ardealului prin Dictatul de la Viena. In 1941, la 21-23 Ianuarie, nemtii parasesc Miscarea Legionara si armata germana, din ordinul lui Hitler, trece de partea generalului Antonescu. De ce?Fiindca ei, nemtii, stiau ca nu ne pot manevra pe noi legionarii ca pe un satelit al lor, si ne-au parasit. La ei conta exploatarea bunurilor Romaniei, nu Miscarea Legionara.
  A doua problema, destul de complicata si pana azi nerezolvata. Cei care vor veni din strainatate, care sigur poseda informatii pe care noi nu le avem, ne vor lamuri. Nu repetam cele scrise, ci completam; din nou, iata ce scriu M. Musat si I. Ardeleanu: "Spre surprinderea Berlinului si a multor politicieni din tara, Carol al II-lea a dat ordin ca in noaptea de 29/30 Decembrie 1938 sa fie lichidati Corneliu Z. Codreanu si alti 13 legionari. In comunicatul Parchetului militar al corpului II Armata se arata: "Parchetul Militar al Corpului II Armata ne informeaza: In noaptea de 29-30 Noembrie a.c. s'a facut transfer de condamnati de la inchisoarea R. Sarat la Bucuresti-Jilava. In dreptul padurii ce corespunde km. 30 de pe soseaua Ploesti-Bucuresti, pe la orele 5 automobilele au fost atacate cu impuscaturi de necunoscuti care au disparut si in acel moment, transferatii, profitand de faptul ca transportul se facea in automobile Brek tip jandarmi, deschise, pe timp de noapte si ceata deasa, au sarit din masini, indreptandu-se cu vadita intentie de a dispare in padure. Jandarmii, dupa somatiile legale, au facut uz de arma. Au fost impuscati: Corneliu Zelea Codreanu condamnat la zece ani munca silnica si sase ani interdictie, Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I. G. Duca, condamnati la munca silnica pe viata, Caratanase Ion, Bozantan Iosif, Curca Stefan, Pele Ioan, State Gr. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrila, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, condamnati la munca silnica pe viata, Georgescu Stefan, Trandafir Ioan, condamnati la cate zece ani munca silnica pentru asasinat asupra lui Stelescu.
   Atat parchetul militar al Corpului II Armata, pe teritoriul caruia s'a intamplat cazul, cat si parchetul civil, fiind instiintate, au venit la fata locului si au con-statat in mod oficial moartea celor numiti mai sus, de catre medic, prin incheierea de proces verbal.
   A autorizat inmormantarea cadavrelor, ramanand mai departe in cercetarea cazului.
   Comandantul militar, dupa propunerea parchetului si pentru motive de ordine publica a aprobat ca inmormantarea sa se faca la subcentrul militar Jilava, fapt ce s'a executat in dimineata zilei de 30 Noembrie a.c. prin ingrijirea inchisorii militare Jilava".
  Acum e acum, cum zice romanul. Sa analizam putin in lumina faptelor. Presa poloneza reda adevarul celor  intamplate, adevar pe care il vede si un copil de clasa a II-a. Ce scriu polonezii? Comunicatul dat de Ministe-rul de Interne roman, sa-l creada A. Calinescu. Cine a mai auzit sa fuga 14 detinuti noaptea prin padure si sa fie impuscati toti?! Toate ziarele poloneze, cu lux de a-manunte, se refera la uciderea in mod groaznic a legionarilor. Si voi, dragi tineri, cititi comunicatul si-l analizati. Daca in comunicat scrie ca a fost ceata deasa, cum au putut ciracii lui Calinescu sa-i impuste pe toti? Daca au fost atacati de legionari sa-si scape Capitanul si camarazii, cum de n'au impuscat un singur politist, caci grupul de legionari nu va fi venit cu mana goala sa lupte contra jandarmilor? De ce n'au impuscat jandarmii cel putin un legionar din grup, cand pe cei 14 care erau legati de maini si de picioare in masini si au reusit -minunea minunilor- sa se dezlege toti 14 sa fuga prin padure, pe toti i-au impuscat? De ce pentru motive de  "ordine publica" au fost aruncati in groapa? Doar regele Carol era cel mai iubit rege de catre popor! (la fel ca Ceausescu). Noi eram numai niste "descreierati si asasini", deci de ce atata frica a autoritatilor? Pentru ca acesti "descreierati" au luat 40.000 de voturi numai in judetul Arad. Cine erau descreieratii? Tineri, unii cu doua licente, Constantinescu absolvent al Academiei Comerciale, Doru Belimace era pe terminate la doua facultati, Caranica anul ultim. Iar la cei zece: Iosif Bozan-tan, avocat, si cred ca numai unul dintre ei era munci-tor. De ce scriu acestea? Veti citi multe, unde veti ga-si scris despre legionari numai asa: "fara profesiune", sau ca sa dau numai un exemplu, unul singur despre reaua intentie cu care sunt infatisati, exemplu elocvent: "ministru de interne, legionarul Petrovicescu", si cand in fapt el era general de divizie! Arme murdare ale slu-gilor regelui.
   Am ajuns la marea intrebare care nu este rezolvata. Cele doua masini cu jandarmi plecati sa ridice legionarii de la R. Sarat, conduse de maiorii Dinulescu si Macoveanu, ajunse la R. Sarat nu-i ridica, dupa cum ati citit, ci se intorc inapoi. Ce ordin a survenit si cine l-a dat, cand ei au plecat tot la un ordin superior? Vine maiorul Dinulescu din urma si-i aduce inapoi la executarea legionarilor. Ce nou ordin au primit jandarmii? Suntem in fata unui mister? Il vom descoperi oare? Omoara-i! Nu-i omorî! Omoara-i! Iata ce s'a aflat, ade-varul nu-l stie nimeni inca, poate ca in curand o sa-l aflam: Urdareanu, maresalul palatului, impreuna cu A. Calinescu si N. Iorga au trimis masinile fara sa stie Maiestatea Sa, crezand ca se va bucura ce slugi are, i-au spus ulterior, dar el n'a fost de acord si masinile s'au intors. Mai in noapte, beat, caci se imbata cam des Maria Sa si sa nu-si supere slugile, a zis catre A. Cali-nescu: "Impusca-i ma, omoara-i, ca de aceea te-am numit prim-ministru..." Si A. Calinescu a executat dorinta Maiestatii Sale. Sa nu gresiti sa credeti ca Maria Sa nu vorbea asa. Pe poetul si primul ministru Octavian Goga, care a venit in audienta sa-l informeze pe rege: "Am fost Maiestate la Codreanu si a spus ca Miscarea Legionara se retrage din alegeri" (deci o bucurie pentru partidul lui Goga si o veste buna pentru Maiestatea Sa), l-a prins de piept si a zbierat: "Cine te-a trimis la Codreanu?" L-a dat pe usa afara (ca pe Gavrila Marinescu cand se imbata rau) si i-a cerut imediat demisia.
   Deci nu de frica, in caz ca biruind nemtii va veni la guvern C. Z. Codreanu, ci din ura ce i-o purta regele, A. Calinescu si N. Iorga, a fost asasinat Capitanul. In seara, cand noaptea a fost omorit C. Z. Codreanu, N. Iorga vorbeste la radio si spune: "Vanatorul intelept trage in capul haitei, si haita fuge". Ce indemn mai grozav decat sa-l omoare pe Codreanu?! Cum s'a in-tamplat, de noaptea a fost executat? Va rog, faceti dumneavoastra legatura. Cum va explicati ca omul acesta atat de destept, de inteligent, face tineretul tarii "haita"? Oare studentimea din intreaga tara "haita" era?  Pentru el, da! Cititi ce scrie el: "M'am prezentat la Mi-nisterul Invatamantului si am cerut sa ma pensioneze". "De ce dl. profesor?" il intreaba acesta. "Eu nu pot preda la cativa studenti!" -raspunde Iorga. "Dar, dle profesor, in Germania sunt profesori si la un numar mic de studenti". "Vreau sa demisionez!" Eu, care scriu aceste randuri -muncitor- nu indraznesc sa atac un titan, ma voi folosi mereu de ceea ce spune el insusi despre sine, si de ceea ce zic altii. Nu mai mergea nimeni la cursurile lui; el singur marturiseste acest fapt. Marele epigramist Pastorel Teodoreanu¹⁾ scoate o mica brosura in anul 1938 intitulata "Strofe cu pelin de Mai, contra Iorga Neculai". Nu
_____1)
-Pseudonimul literar al scriitorului Alexandru O. Teodoreanu (1894-1964), fratele romancierului Ionel Teodoreanu (1897-1954)...

le dau aici, ar rapi mult loc.  Dar in cartea sa "Tamaie si otrava", Pastorel Teodoreanu zice: "Ma aflam la Iasi in timpul primului razboi mondial, ma plimbam cu prietenul meu Fagetel. Era seara si vad o biserica deschisa si un preot cu o barba pana'n brau. Ca orice om cu pacate si mai ales ca pu-team pieri in razboi, hai sa ma spovedesc. Popa ma intreaba: "Crezi in N. Iorga?"  "Nu cred parinte!"  "De  ce?" "E zalud! E sarit!" Atunci popa zbiara: "Pacatosule, am sa vorbesc sa te puna la zid! Sa te impuste! Sa nu crezi in Apostolul neamului, N. Iorga?" Am zbughi-t-o pe usa afara. Prietenul ma intreaba: "De ce a strigat Iorga la tine?" "Care Iorga?" "Popa, mai baiete, e Iorga, s'a imbracat popa de frica nemtilor". Marele istoric Ion Horatiu Crisan in documentata sa lucrare"Burebista" spune ca geto-dacii, dupa marele Parvan ar fi fost in numar de un milion (dupa recentele sapaturi se adeveresc spusele lui); Daicovici da 500.000; dl. Iorga 50.000. Dupa regulile militare din lume, din populatie se ia 10% luptatori, deci Burebista, dupa dl. Iorga avea 5.000 de soldati. Istoricul Herodot spune despre geti ca sunt cei mai drepti si cei mai viteji dintre traci, iar despre traci ca este poporul cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Armata lui Burebista, spune istoricul Strabon, se ridica la 200.000. A infrant pe celtii foarte razboinici, pe bastarni si sarmati in sud nimiceste pe celti; iar pe boii de sub con-ducerea regelui Cristaseros si pe tauristici i-a nimicit cu desavarsire. Pe timpul marelui rege existau 4 mari state. Cel mai puternic era Imperiul roman. In Asia Mi-ca, regele Mitharidas VI Eupator intemeiase si el un stat puternic. In apusul si nordul Europei era Ariovist care unea triburile germanice. La Carpati, in sud si nord de Danubiu era marele imperiu al lui Burebista.
   O intrebare se pune: cum a putut Burebista cu 5.000 (cinci mii) de luptatori sa faca asa un imperiu? Dar a zis dl. Iorga si nimeni nu poate contesta ce zice el.
   Cand marele Parvan scoate "Getica" si "Dacia", Iorga scrie: "nici un rand despre mine". Istoricul nu scria biografia lui Iorga, ci descoperirile arheologice.
  Tot el (N.I.) scrie: "M'a invitat la serbarea de maine, regele. Nu merg. Nu sunt obisnuit sa stau in banca a doua".   Ce sa mai vorbim despre guvernarea lui Iorga. In lume nu s'a vazut o guvernare mai nenorocita; asemanatoare cu a lui Ceausescu. Invatatorii care in profesiu-nea lor nobila de a lumina copiii neamului, n'au fost platiti -va rog sa cititi bine- sase luni, unii dintre ei numiti in Basarabia, ei fiind ardeleni, ajunsesera sa se uite in traistutele elevilor dupa paine. Nu e o figura de stil, nu e o fraza scrisa din rautate, e purul adevar. Iar invalizii de razboi, manifestand ca sa-l faca pe dl. Iorga sa-si aduca aminte de ei, el a dat ordin sa-i stropeasca cu pompele de apa. Regele afland ca nici armata nu-i platita la zi, il trimite pe Iorga dupa un an "la plimbare", dandu-i si un colan sa si-l agate de gat. Sa lasam sa vorbeasca dl. Iorga, la sfarsitul cartii sale "O viata de om", capitolul "Congresul invatatorilor" "Pacate grele... Un congres al acestui corp s'a adunat in Mai ca sa arunce injurii nemaiauzite asupra tira-nului, flamanzitor al colegilor sai. Ce ipocrizie si ce decadere! Am iesit din aceasta osanda fara un cuvant de multumire pentru cat servisem, fara un cuvant de atentie pentru cat jertfisem, iar in alegerile facute de taranistii urgisiti in 1931 si de rege si de popor, d. Argetoianu, om popular, a putut sa intre in camera, iar eu, de la care venise tot raul, fiind, cum a scris in gluma un ziarist prieten "cel mai prost om din Romania" si adaug: cel mai rau si cel mai hraparet, ba chiar designat si instantelor judiciare pentru zecile de milioane, ce mi le-am insusit, ramanea sa ma folosesc de articolul din Constitutie care-mi dadea un loc in Senat, unde cand am ridicat intr'un tarziu glasul nu mi s'a crutat nici o injurie, iar in Camera s'a cerut de un V. Hanes, anularea printr'un articol unic a tot ce facusem pentru scoala".
   Deci cuvintele de mai sus sunt scrise de N. Iorga. Nu numai tinerii, ci foarte multa lume nu cunoaste cum de s'a bucurat N. Iorga de un loc in Senat si de ce n'a reusit un mandat in Parlament unde erau in jur de 400 de deputati. Nu exista in analele Parlamentului cazul ca un fost prim-ministru la caderea de la guvern sa nu obtina la noi un loc in Parlament. Iata ca "teara" a facut exceptie. In Senat a intrat fara a fi ales de alegatori, ci in baza unei legi care prevedea ca daca esti ales -nu sunt sigur, cred ca de 10 ori- deveneai senator de drept.
   Istoricul A. D. Xenopol, fost profesor al studentului Iorga si primul istoric care descrie istoria tarii noastre in 14 volume, iata ce-i scrie lui Iorga:
  "Nu inteleg purtarea d-tale fata de mine. Ce ti-am  facut ce sa te anini de mine in raspunsul d-tale lui Ianoviceanu, care nu ma privea intru nimic si cu care nu aveam nici in clin nici in maneca. Daca doreai sa-ti aduci osanale, n'aveai decat sa o faci, dar cu ce ti-am gresit eu ca sa ma ataci iarasi? Te rog sa incetezi cu a-ceasta purtare, pe care singur cred ca vei califica-o precum merita si te mai rog sa faci o rectificare la articolul d-tale. Daca nu o vei face, o voi face eu, asa cum poate nu-ti va placea. In sfarsit, m'am saturat de purtarea unui om care, dupa ce uita tot ce-mi datores-te, mai gaseste si prilejul de a fi necuviincios".
   Tudor Arghezi surprinde una din trasaturile caracteristice ale personalitatii lui Iorga: dorinta de a fi seful unui partid: "Unde-i domnul Iorga mai lipsit de orice talent si mai zadarnic decat in nationalism (...) Iar daca e sa impingem cu o palma mai departe discutia e sa cautam fondul real al nationalismului (...) apoi nu ne-ar fi greu sa tragem la raspundere tot vanitatea de altfel omeneasca a domnului Iorga, de a fi de toate si fara de asta si om politic si sef. Nici un partid politic existent nu s'ar fi grabit sa pofteasca pe domnul Iorga la sefie. Daca la suirea sa pe tronul emfazei, domnul Iorga ar fi gasit un partid nationalist format, acest profesor metempsihoza, ar fi intemeiat si un alt partid, orice fel de partid, chiar si al Mainii Negre, numai dansul sef sa fie".
   Aici sta toata hiba. Ar trebui sa se scrie volume intregi cu omul politic Iorga. A batut la usa tuturor partidelor din Romania si dorea ca el sa fie presedinte. Absolut toate l-au refuzat. A. C. Cuza, Maniu, Mihalache, Averescu, etc., refuzandu-l, i-a injurat pe toti. Unii au raspuns, altii n'au vrut. Intalnindu-se cu A. C. Cuza la un hotel in Bucuresti, pe scari Iorga il saluta si zice: "Ce mai faceti domnule profesor?" Cuza ii raspunde: "Dupa cum vedeti, eu sui si d-voastra coborîti".
  In Parlament, Iorga furios ii spune lui Cuza: "Ai adus ciurdaru in Parlament"¹⁾. A. C. Cuza raspunde: "Auzi, Robule, ca esti ciurdar, vezi ia-l si pe Iorga!"
   Toate necazurile, vom vedea mai tarziu, vin asupra Capitanului din ura fara de margini a acestui om. Noi, legionarii, ne iubeam Capitanul. Nu gasesc alt exemplu mai edificator, decat cum iubesc japonezii pe imparatul lor. Nu-l schimbam cu totii Iorgii din lume...
_____1)
 -E vorba despre deputatul Robu...