Filiala Mures a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania a organizat sfintirea a trei monumente ridicate la Baia-Sprie, Cavnic si Valea Nistrului, in memoria victimelor din randul detinutilor politici care au fost supusi la munca fortata in minele de plumb din cele trei localitati.

   Pe monumente a fost aplicata cate o placa de marmura neagra, reprezentand un tanar detinut politic cu lanturi la picioare, care duce, asemenea lui Hristos, o cruce pe umeri. Sub aceasta imagine este incrustat urmatorul text :

   "Trecatorule, nu-i uita si roagã-te pentru cei ce si-au jertfit tineretea si viata in lupta impotriva comunismului in acesta minã, ca detinuti politici in anii 1950-1955, pentru demnitate umana, libertate, democratie si fiinta suverana a poporului roman."

   Monumentele au fost sfintite de preoti ortodocsi si greco-catolici, ei insisi fosti detinuti politici.

   Conditiile grele de munca din subteran, dar mai ales aerisirea insuficienta a abatajelor aflate la 500 de metri adancime fusesera diabolic gandite, dar nu pentru ca economia socialista sa prospere prin munca fortata a adversarilor politici, ci pentru exterminarea fizica a acestora.

   Preotul Gheorghe Serban din Constanta, om in varsta si grav bolnav de inima, a cerut sa fie trimis la un penitenciar sa-si execute osanda sau sa i se ingaduie sa lucreze la suprafata.

   Iatã, mai jos, conditiile în care a fost asasinat preotul Gheorghe Serban: (fragment din lucrarea "DIN IMPÃRÃTIA MORTII" de Gabriel Bãlãnescu)

   " Intr'una din zile, la doi metri de mine, am auzit acest dialog, între ofiterul politic si pãrintele Serban :
  - Serbane, sã intri în minã, cã cu mine nu te joci !
  - Nu intru, domnule locotenent ! Faceti ce vreti, dar în minã nu mai intru !
  - Te împusc !
  - Impuscati-mã!...

   De atunci, pãrintele Serban n'a mai intrat în minã. Noaptea era la carcerã, iar ziua lucra la suprafatã...  Prepeleacurile pazei exterioare, cu soldati de la securitate, erau foarte aproape unul de altul. Preotul Serban îsi târa targa la 5-6 metri de gardul
înalt de 4 metri. [...]
   Era ora zece dimineata. Ziuã si soare. Pãrintele Serban si-a putut arunca ochii spre noi, cei din curte, fiindcã, împotriva consemnului stabilit, gardianul care-l escorta lipsea.

   Am auzit zgomotul unui glont, sau douã, foarte aproape, dar numai când l-am vãzut pe pãrintele Serban prãbusindu-se, am privit spre prepeleac. Militianul Gheorghitã, care trebuia sa fie necontenit lângã el, a iesit repede din bucãtãrie, de unde era si a strigat :

  - Nu trage tovarãse, nu vezi cã sunt cu el ?
  - Dã-te la o parte, a strigat soldatul din prepeleac, cã trag si în tine !

   Si a mai tras încã un glont în pãrintele Serban, care era prãbusit. De dincolo de gard, probabil de sub prepeleac, s'a auzit bine vocea locotenentului Alexandru :
  - Ajunge, mã !

   Preotul Serban a fost ridicat si dus la infirmerie, dar mort. Glontul îi perforase inima...
   Pentru acest asasinat al ofiterului politic fusese ales un preot. "

 

                  INAPOI LA

PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE