“Pământul Strămoşesc”, Anul I, Nr. 8, 15 Noiembrie 1927

În dimineaţa zilei de 8 Noiembrie 1927 ne-am adunat la sediul nostru toţi legionarii din Iaşi şi câţiva care s'au ostenit a veni din alte părţi.

Nu mulţi la număr, dar puternici prin credinţa noastră neclintită în Dumnezeu şi în sprijinul Său, puternici prin hotărârea şi încăpăţânarea noastră de a sta neclintiţi în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin deslegarea noastră completă de tot ce este pământul, servind cauza neamului românesc şi cauza crucii.

Aceasta era nota celor care aşteptau cu nerăbdare ceasul legământului, pentru ca să formeze voioşi cel dintâi val de asalt al Legiunii. Şi oricine îşi poate închipui că nu putea fi altă notă, atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcaţi în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniţi, Corneliu Codreanu, Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu, cei care, străbătând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toată greutatea mişcării naţionale de 5 ani încoace.

 

RUGĂCIUNEA  

 

La ora 10 am plecat toţi în costum naţional, cu căciulă, cu svastică mare în dreptul inimii, în coloană de marş, direcţia Biserica Sf. Spiridon. Acolo s'a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufletelor lui Ştefan Voievod Domnul Moldovei, Mihail Viteazul, Mircea, Ion Vodă, Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand şi “pentru pomenirea tuturor voievozilor şi ostaşilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc în contra năvălirilor vrăjmaşe”.

 

SOLEMNITATEA DEPUNERII LEGĂMÂNTULUI

 

În marş, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la Cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari.

 

PĂMÂNT STRĂMOŞESC

 

Această solemnitate a început prin amestecul ţărânii aduse de pe mormântul lui Mihai Viteazul de la Turda, cu ţărână din Moldova de la Războieni, unde Ştefan cel Mare a avut cea mai grea bătălie a sa şi din toate locurile unde sângele strămoşilor s'a amestecat în crunte bătălii cu ţărâna, sfinţind-o. Când se desfăcea pachetul cu ţărâna, înainte de a se turna pe masă  se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o.

Ţărâna de la Turda. (Scrisoare). “Am expediat ţărâna ce mi-aţi cerut. Asupra provenienţei vă asigur, întrucât am ridicat-o eu personal de pe mormântul lui Mihai Viteazul, eu am adus-o şi am împachetat-o.

Turda, la 18 Sept 1927. Isac Mocanu, prof. la Liceul din Turda”.

(Scrisorile se află în original în albumul creat anume)

Ţărâna de la Războieni. (Scrisoare) “Subsemnatul Corneliu Georgescu am fost personal la Războieni (jud. Neamţ) şi am luat pământ de lângă monumentul de la locul luptei în care s'au sacrificat 10.000 de oşteni de ai lui Ştefan cel Mare.

Corneliu Georgescu, 7 Nov. 1927”.

Ce spune Istoria despre lupta de la Războieni (1476): pe locul luptei a ridicat biserică a cărei inscripţiune spune: “În anul 6984 ridicatu-s'a puternicul Mahmed împăratul turcesc cu toată ţara Basarabenească şi au ajuns la locul ce se zice Râul Alb… unde am şi făcut mare război cu dânşii în luna Iulie cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către păgâni şi au căzut acolo mulţi dintre ostaşii Moldovii”. (Istoria Românilor, de Floru, pag. 184-5).

S'a adus şi s'a turnat apoi ţărână de la Sarmizegetusa. (Scrisoare) “Declarăm. Subsemnaţii atestăm că în ziua de 17 Oct. 1927 am vizitat săpăturile fortului de la marginea cetăţii Sarmizegetusa şi am luat pământul de aci din diferite părţi ale cetăţii şi mai ales dintr'una din camerele dezgropate şi care a ars în cursul asediului, pentru care motiv bulgării de pământ sunt roşii, simbolizând sângele vărsat acolo din belşug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal şi căderea lui în mâinile romanilor a dislocat sistemul de apărare a Sarmizegetusei care apoi căzu definitiv.

Ion I. Moţa, Corneliu Georgescu”.

Ce spune Istoria despre lupta lui Decebal. (Istoria Românilor, de Floru, pag. 38-39). “Disperarea şi furia, ura şi cruzimea dacilor se uneau cu vitejia care apără pământul patriei şi nu-l lasă cuceritorului decât grămadă de cenuşă şi de ruine. Pe Columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc pe prizonierii romani. Pe unii îi ţin legaţi de mâini şi de picioare şi-i ard cu facle aprinse…

Din interpretarea reliefurilor de pe Columna lui Traian, rezultă că norocul războiului a şovăit între daci şi romani, până ce arta, ştiinţa şi numărul au biruit.

Regele (Decebal) s'a furişat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite şi a urma lupta până la sfârşit, pe când supuşii lui cei mai de frunte, pileaţii au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânşi împrejurul unui vas cu otravă, au ales moartea în locul vieţii fără libertate.

Iar el încercă din nou norocul armelor, până când fiind înconjurat de toate părţile şi gata să cază cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru…”

Ţărâna de la Călugăreni. S'a turnat apoi deasupra ţărâna de la Călugăreni, unde Mihai Viteazul s'a repezit el însuşi, călare pe un cal alb, în mijlocul turcilor, cu barda în mână zdrobindu-le oastea şi punându-i pe fugă. Aici, la Călugăreni, a fost cea mai mare biruinţă a lui Mihai asupra turcilor. (Scrisoare). “M'am dus cu trenul până la Mihai Bravu şi de acolo cu o căruţă vreo 13 km prin păduri, am avut un sprijin foarte mare în pretorul Laurenţiu de la Călugăreni, care m'a condus până la locul luptei, la «Dâmb», cum se zice. De acolo am luat ţărâna.

8 Octombrie 1927, Ştefan Anastasescu, student.

Bucureşti (Str. Şerban Vodă, 43)”.

Ţărâna de la Podul Înalt. (Scrisoare). “Am luat această ţărână de lângă comuna Cănţălăreşti (Podul Înalt) judeţul Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ştefan cel Mare cu turcii.

Plutonier Rotaru, Reg. 25 Inf”.

Ce scrie istoria: …“Ştefan avea o armată mare, cum nu s'a mai strâns sub un steag românesc, până la regele Carol, 40.000 moldoveni, mai toţi ţărani… Armata turcească era de 120.000… Locul luptei a fost în judeţul Vaslui. Ziua luptei, după unele izvoare, ar fi fost 6 Ianuarie 1475. Ştefan nu o precizează, ci scrie «lângă Bobotează». Aci a fost cea mai mare biruinţă a lui Ştefan cel Mare. Totuşi n'a fost luptă prin surprindere, nici câştigată fără pierderi mari, căci turcii s'au întors contra lui Ştefan care a pierdut mulţi moldoveni… Ba într'un moment lupta părea pierdută, fără intervenirea lui Ştefan care a «sărit însuşi în mijlocul turcilor şi le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu». În ziua de 25 Ianuarie scrie Ştefan tuturor prinţilor că a fost atacat de 120.000 de turci, ajutaţi de Basarab, dar pe la Bobotează «i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul sabiei mele». Ştefan a fost fără milă, ca destinul, a tăiat, a tras în ţeapă, a respins răscumpărarea oricât de mare: “ce-au căutat în ţara mea săracă, dacă sunt atât de bogaţi”… Ca să mulţumească lui Dumnezeu, Ştefan cu toţi oştenii postiră 3 zile cu pâine şi cu apă, aşa cum se legaseră în zilele de năvălire. Urmară apoi zile de veselie”. (Istoria Românilor, de Floru, pag. 181-2)

Ţărâna de la Suceava, Cetatea Neamţului, Hotin şi Soroca. S'a adus apoi ţărână de la aceste patru cetăţi şi puncte de glorie ale românilor, şi s'a vărsat pe faţa albă a mesei, deasupra ţărânei celeilalte. După ce s'a citit şi aici scrisoarea din partea legionarului Budei, care a adus ţărâna cu propria mână.

Ţărâna de la locul unde Horia a fost tras pe roată. S'a desfăcut apoi pachetul cu ţărâna de la Alba-Iulia, trimis de către dl învăţător Iordache Popa, cu următoarele rânduri: “Acest pământ este udat de sângele eroului Horia. Luat de pe locul aşa zis «Cruci», unde se desparte drumul Alba-Iulia – Pâclişa, de şoseaua Cetate - Gară. Aci a fost tras pe roată de către unguri Horia.”

Alba-Iulia, 29 Octombrie 1927

Iordache Popa, învăţător, com. Drâmbar, p.u. Alba-Iulia”.

Ţărâna de pe mormântul lui Avram Iancu. S'a desfăcut pachetul trimis de dl Petru Popa, învăţător com. Ribicioara, p.u. Baia-de-Criş, conţinând 1 kg de pământ “de pe mormântului Eroului Iancu”.

S'a desfăcut un al doilea pachet adus de pe acelaşi mormânt de către dl Ion I. Moţa şi s'a vărsat deasupra celeilalte ţărâne.

Ţărâna de pe dealul de la Roşcani, unde a pierit de sete oastea lui Ion Vodă cel Cumplit, adusă de d-şoara Constantinescu Ileana, studentă.

S'a adus apoi ţărâna din cimitirele şi de pe câmpurile de onoare ale ultimului război:

Ţărâna de la Jiu, unde au fost lupte cumplite. Scrisoare: “Am plecat din Craiova cu trenul pe valea Jiului până la Filiaşi, de acolo după toate informaţiunile ce le posedam şi cu cele ce mi-au fost date de localnici, am mers în sus pe Jiu vreo 7 km., până la locurile unde au fost luptele de la Peşteana şi Ţânţăreni. De acolo, colţul judeţului meu, unde se împreună Doljul, Gorjul şi Mehedinţiul, am luat ţărână atât din malul Jiului, cât şi din pădure şi alte locuri, pentru a fi mai sigur că voi avea în săculeţul meu şi ţărână adăpată cu sânge.

Iuliu Stănescu, student, com Mârşani (jud Dolj)”.

Ţărâna de la Oituz şi Caşin. Declaraţie. “Subsemnaţii mai jos notaţi declarăm că pământul luat de dl Butnaru, funcţionar Iaşi, este luat din localităţile următoare: Valea Manciugului, Grozeşti-Sticlărie, Măgura Caşinului, Sticlărie proprie şi cimitirul eroilor de la Caşin, locuri unde au avut loc cele mai crâncene lupte în război între germani, unguri şi români."

I. Butnaru, P. Plopeanu-Oneşti, T. Mocanu-Răjula, I.Gh. Buzatu-Caşin, D.R. Osudveanu-Grozeşti.

Ţărâna de la Prunaru, unde s'a dat cumplita şarjă vitejească a cavaleriei române, pierind cu toţii până la unul. Scrisoare: “Pământul este chiar dintr'un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă.

Preot Theodor N. Iancu, Prunaru (jud. Vlaşca)”.

Ţărâna de la Turtucaia, unde au căzut mai multe mii de români, înroşind ţărâna cu sângele lor. Scrisoare. “Am plecat imediat la Turtucaia şi m'am dus la vest de oraş, de unde am luat pământul, chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută astăzi este pustie şi pământul este luat chiar dintr'un mormânt, de unde s'au desgropat rămăşiţele mai multor soldaţi şi unde şi azi sunt oase. Primiţi pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.

Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman”

S'a mai adăugat şi ţărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia.

Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în faţa ţărânii strămoşilor şi părinţilor noştri adormiţi pe câmpul de onoare cu arma în mână şi faţa la duşman, de la soldaţii lui Decebal căzuţi sub ruinele Sarmizegetusei şi până la cei de ieri, sfărâmaţi de obuze la Mărăşeşti şi Turtucaia.

Când doi legionari s'au apropiat apoi şi au început să amestece cu sfinţenie această ţărână în timp ce toţi ceilalţi salutând tot timpul cu braţul în sus cântau din toate puterile imnul Legiunii:

“Sculaţi Români la luptă, bate ora / Din urmă pentru neamul românesc” etc.

Momentul a fost atât de înălţător şi atât de mişcător încât nimeni dintre noi n'a putut să-şi stăpânească o lacrimă în colţul ochiului: era în cântecul acesta însuşi strigătul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoşii şi vitejii care de 2.000 de ani au trăit pe aceste locuri. Era însuşi apelul la vitejie.

 

SĂCUŞORUL CU ŢĂRÂNĂ. TALISMANUL LEGIONARULUI  

 

Cu ţărâna astfel amestecată s'au umplut mai multe săculeţe mici, care au fost date fiecăruia după facerea legământului pentru a-l purta la gât.

Ion Moţa a luat legământul lui Corneliu Codreanu, după care i-a încredinţat acestuia săcuşorul cu ţărână. După aceea Corneliu Codreanu a luat legământ lui Ion Moţa şi celorlalţi. Acest legământ a constat în 5 întrebări şi răspunsuri, anume:

1. Te legi ca pentru Dreptatea Patriei primejduite să înfrângi toate dorinţele şi interesele tale personale? - Răspunsul: Da!

2. Recunoscând că stăpânirea jidanilor asupra noastră ne aduce pieirea sufletească şi naţională, te legi frate cu noi să lupţi pentru apărarea, curăţirea şi desrobirea pământului strămoşesc? Răspunsul: Da!

3. În această luptă te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail? Răspunsul: Da!

4. Vei purta această ţărână cu evlavie la pieptul tău? Răspunsul: Da!

5. Şi nu vei pleca dintre noi? Răspunsul: Nu voi pleca!

După ce fiecare individual trecea şi răspundea la aceste întrebări, căpăta săculeţul de piele legat cu şnur de mătase.

Solemnitatea a încetat la ora 1 1/2. După masă, la ora 3, a început consfătuirea. Ea a fost prezidată de către cel mai bătrân dintre legionarii prezenţi, dl. Hristache Solomon de la Focşani.

Consfătuirea a ţinut până la ora 6 1/2 după care s'a dat citire următorului Comunicat: 

“1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu toate nevoile ei. 

2. În slujba acestei Patrii încălcate de străini, toţi copiii pământului românesc trebuie să alerge cu sufletul şi cu braţul lor. 

3. Legiunea salută pe toţi luptătorii cauzei româneşti şi găseşte vinovat pe cel ce loveşte în fratele său de luptă pentru ţară. 

4. Faţă de somaţiunea făcută de către dl prof. Cuza pentru ca Legiunea şi revista “Pământul Strămoşesc” să părăsească Căminul, face un apel la tot românul care ştie cum s'a început şi lucrat acest Cămin de la Iaşi (Casa Nădejdilor Noastre), ca să intervie pentru a nu se săvârşi cu noi o nedreptate atât de strigătoare şi pentru ca să nu se provoace un nou conflict în mişcarea naţională, care nu se ştie unde ar putea duce, deoarece Legiunea nu cunoaşte margini întru apărarea drepturilor sale. 

5. În privinţa Frăţiilor de Cruce se hotărăşte ca legionarul Moţa să preia gestiunea F.D.C. de la dl Urziceanu, căruia i-a fost predată acum 2 ani, şi a o trece asupra legionarului Radu Mironovici, însărcinat cu reorganizarea şi conducerea acestor organizaţii pe întreaga ţară. 

6. Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte soldat, chemându-l sub drapelul ei întru apărarea pământului strămoşesc. 

7. România a românilor, pentru jidani, Palestina.

Dreptate românului şi moarte trădătorului.

Trăiască în noi inima de soldat.

Trăiască! Înflorească! România Nouă”.

Astfel s'a încheiat ziua de Sf. Arh. Mihail şi Gavril. Fie ca, purtând fiecare la inima noastră ca talisman sfânta ţărână a pământului strămoşesc, să scoatem din ea sângele vitejesc şi să-l turnăm în vinele noastre.

 

“Pământul Strămoşesc”, Anul I, Nr. 8, 15 Noiembrie 1927