Dupã cât se pare, afirmatiile cronicarilor acelor vremuri¹⁾, sunt exacte atunci când afirmã cã Ungurii au cauzat distrugeri mult mai teribile, decât Normanzii sau Arabii. Atât la Scandinavi cât si la Musulmani nu se întâlnesc crime care sã poatã fi comparate cu acelea de care vorbesc "Analele Fulda" pentru anul 894: Ungurii ucideau bãrbati de orice vârstã si femei bãtrâne, si luau cu ei ca pe niste vite femeile tinere din Saxonia, pentru a-si satisface cu ele instinctele primitive. La fel au distrus întreaga Panonie, si acolo a avut loc in anul 906, cunoscutul fapt, al târîrii dupã ei a femeilor goale, legate una de alta cu cozile lor de pãr. Face impresia unui val de atacuri deslãntuit de un popor totalmente barbar, care ajuns la o lume necunoscutã de el, lãsa frâu liber celor mai josnice instincte." Rândurile acestea nu sunt scrise de un "Valah" si nici de un provalah. Ele se gãsesc în cartea "La alta edad media", p. 18, de Jan Dhondt, profesor la Universitatea din Gand si fost rector al Universitãtii din Elisabehville.
    In aceste rânduri se vorbeste de faptele "civilizate" sãvârsite de Unguri in Europa apuseanã si în Panonia. Nu ni se spune cum s'au comportat in Transilvania. Aceasta desigur pentrucã în Transilvania nu existau cronicari care sã consemneze pentru posteritate actele "civilizate"' comise de ultimii nãvãlitori asiatici. Poate exista o cât de vagã presupunere cã s'au comportat altfel in Transilvania?
    Ar putea totusi cineva sã obiecteze cã acestea sunt fapte mult prea îndepãrtate si nu se poate imputa unui popor in secolul al XX-lea ce au sãvârsit strãmosii lui cu o mie de ani inainte.
   Si totusi, in ziarul "Pesti Hirlap" la 15 Aprilie 1932, se scria: "Dacã noi Ungurii reocupãm tara, nationalitãtile vor trebui sã se acomodeze situatiei. Si acestea se vor acomoda in primele 24 de ore. Nu vom reînnoi slãbiciunile Ungurilor de altãdatã. Dacoromanii vor trebui sã disparã de pe acest teritoriu". Si s'au tinut de cuvânt, si încã, cu vârf si îndesat.
    Prin Diktatul de la Viena de la sfârsitul lui August 1940, se retroceda Ungariei partea de Nord a Ardealului, cu o populatie de 1.400.000 de Români si 900.000 de Unguri, Valahii au rãmas in majoritatea lor pe loc, pe pãmântul care era al lor, pe acelasi pãmânt pe care nu-l pãrãsiserã nici cu 1.000 de ani înainte, când venise peste ei poporul "totalmente barbar", condus de Tuhutun.
    S'ar fi putut crede cã nu se va întâmpla nimic, sau aproape nimic, deoarece ocuparea, conform canventiei, impuse dar oricum semnate, trebuia sã se facã de armata ungureascã si era de presupus cã o armatã in secolul XX e civilizatã si mai ales, ocuparea se fãcea la rece, fãrã sã se primeascã nici un foc din fatã, care sã producã pierderea sângelui rece si a ratiunii. Si aceastã armatã "civilizatã" a administrat terenul retrocedat pânã la 9 Decembrie 1940, deci 100 de zile. Si in tot acest timp, armata si populatia civilã ungureasca, ajutatã de organizatiîle paramilitare, "Rongyosgárda", "Levente", "Tüzharcosok", etc., au deslãntuit o teroare cu nimic mai prejos celei descrise de Analele Fulda. In acest timp au fost 919 ucisi, 771 schingiuiti, 3.373 bãtuti, 13.359 arestati, 12.595 expulzati iar peste 200.000 au fugit singuri in Ardealal rãmas romanesc. Adicã peste 15% din populatie.
    In ziua de 9 Septembrie 1940, trupele maghiare intrate in satul Trãsnea din judetul Sãlaj, au deschis imediat foc de pusti, mitraliere, grenade si... tunuri. Au fost ucise aproape 100 de persoane, dintre care peste 30 de femei si multi copii sub 12 ani. Au fost ucisi: Indries Todor de 44 de ani, împuscat in cap; Bârjoc Gheresim, 67 ani, impuscat in piept, Bârjoc Maria, 81 de ani, împuscatã in cap; Bârjoc Gligor, 74 ani, strãpuns cu baioneta; Pop Nicolae, 32 ani, împuscat in piept; Brumar Niculae, sotia lui Margareta si copiii lor, Aurica si Victoria, toti împuscati; Gabor Vasile, 18 ani, împuscat in stomac; Pernes Gavril, 33 ani, împuscat si apoi ars; Blaj Vasile, 23 ani, împuscat in cap; Seredan Maria, 61 ani, strãpunsã cu baioneta; Blaj Nastasia, 41 ani, împuscatã si apoi arsã; Bârjoc Maria, 61 de ani, împuscatã in cap; Bârjoc, Ana, 38 ani, strãpunsã cu baioneta; copilul ei, Bârjoc Gheresim, de 7 ani (!!!); Drãgan Ludovica de 58 de ani, arsã; Bârjoc Nastasia, 46 ani, arsã; Sãlãjan Ana, de 31 de ani, desi însãrcinatã, a fost strãpunsã cu baioneta, si copiii ei, Ion de doi ani, si Todor de 9 ani, primal ucis cu grenada, secundul împuscat; Brumar Maria de 58 de ani, împuscatã; Brumar Samoilã, de 78 ani, împuscat; Bãrcan Gavril, 31 ani, strãpuns cu baioneta; sotia lui Floarea, de 28 ani, strãpunsã cu baioneta; însfârsit, Carabã Dãnilã; Nãrgãros Vasile; Bãrburos Vasile; Crisan Nãstase; Cure Vasile; Cure Ana; Mãlães Ana; Sabo Ana; Lazãr Ana; Lazãr Angela; Ghiurutan Ana; Ionutas Gavril; Blaj Dãnilã; Indrees Ana; Selejan Gavril; Blândas Dumitru; Sabo Nastasia; Sabo Tuliu; Sântãmãrean Ion; Sabo Vasile; Darjan Nina;; Jurcan Ion; Bârjoc Ion; Burman George; Hus Vasile; Negrean Ana; Dârjan Alexandru; Dârjan Ana; Jurcãu Ion; Drãgan Ana; Floarea; Indries Gavril; Dãnilã Ana, Costea Traian, preot; Romitan Nastasia; Cuibus Niculae; Vlaicu Gavril; Puscas Vasile; Cozma Lazãr; Goz Aurelia, învãtãtoare; Opris Gavril; Cuibus Niculae. Dupã cam se vede, bãtrâni, bãtrâne, femei, femei însãrcinate, copii de 2 ani si diriguitorii satului, învãtãtoarea si preotul. Preotul Costea a fost impuscat in cap, apoi târît in pridvoral casei, a ars cu casã cu tot. Invãtatorul Ion Costea si sotia lui, scãpati din prãpãd au fost impuscati dupã o sãptãmânã între comunele Bodia si Agris, de jandarmi, sub motiv cã au încercat sa fugã de sub escortã.
    Nici circumstanta atenuantã a unei nebunii momentane nu-si poate afla loc: învãtãtorul si sotia lui, scapati momentan, sunt împuscati dupã o sãptãmânã sub ridicolul motiv al fugii de sub escortã. Tot in judetul Sãlaj, in comuna Ip, in noaptea de 13 spre 14 Septembrie, soldati dirijati de "Nemzetor", atacã si ucid 155 de Români, barbati, femei si copii, si le jefuiesc casele. Cadavrele au îngropate într'o groapã comunã, fãrã preot.
Avem date precise, cu nume de femei, bãrbati si copii ucisi in toate judetele din Transilvania si nu numai Sãlaj. Dar pe lângã ucisi, au fost si arestãri si internari in lagãre. Numarul celor arestati se ridica la data de 30 Octombrie 1941 la 13.339 persoane. Inchisorile Tribunalelor din Satu Mare, Carei, Târgu Mures, Zalãu, Gherla, Sighet, Baia Mare, Sf. Gheorghe, Cluj, Oradea, etc., pline de dacoromani. In teritoriul Ungariei s'au înfiintat lagãre pentru ei la Seghedin, Debretin, Budapesta, Bekescsaba, Puspokladany, etc. Regimul de închisori si lagãre a fost barbar. Batjocurile si bãtãile erau curente. Hranã? In bãtaie de joc li se dãdeau alimente stricate. Inchisorile si lagarele mai erau si centre de santaj. Multora li se dãdea drumul cu conditia cã renuntã "de voie" la cetãtenia maghiarã si pleacã în Romania. Dar se fãceau si expulzari. Numãrul celor expulzati, la data de 30 Octombrie 1941, era de 12.595. Unii erau expulzati fãra sa se indice nici un motiv. Se citeazã cazul de expalzare a numerosi Români, prin ordinul Nr. 385 din 4 Octombrie 1940, al Comundamentului militar al orasului Cluj. Altii au fost expulzati pe motivul cã "nu prezintã încredere". Se citeazã astfel cazul ordinului de expulzare No. 449 din 4 Octombrie 1940, al comandamentului militar din plasa Salonta, trimis preotului Alexandru Hurban din Mãdãras, judetul Bihor. Altii au fost expulzati pentruca "aveau sentimente românesti".
    Toate acestea ac faceau in baza unor planuri dinainte stabilite. Se urmãrea disparitia Dacoromanilor de pe acest teritoriu, asa cum preconizase ziarul Pesti Hirlap. Din aceste planuri se deducea distrugerea conducatorilor firesti ai Dacoromanilor, distrugerea Bisericii, a scoalei, a episcopilor, a învãtatorilor, a preotilor, adicã acest blestemat element dacoroman sã rãmânã fãrã conducãtori. Astfel au fost expulzati: Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei si Dr. Iosif Popp, abate rom. catolic de Sânjob, judetul Bihor. Au fost opriti de a se întoarce la resedintã, refuzându-li-se cetãtenia maghiarã, Episcopul ortodox Vasile Stan al Maramuresului si Episcopul greco-catolic Dr. Valeriu Traian Frentiu al Oradiei. Episcopul Nicolae Colan al Clujului a fost chemat in fata comisiei de recrutare si dupa ce a fost mãsurat, a trebuit sã depunã jurãmântul care se cere recrutilor... Au fost expulzati: 12 preoti ortodoxi din Eparhia Oradea; 7 preoti din eparhia greco-catolicã a Clujului; 3 din cea ortodoxã a Clujului; 6 din cea greco-catolicã a Oradiei; 2 din cea greco-catolicã de la Baia Mare.
    Au fost fortati sã se refugieze dupã ce au fost arestati si maltratati: Toti preotii ortodoxi din regiunea sãcuiascã; aproape toti preotii (circa 65) din Eparhia ortodoxã a Maramuresului; 56 preoti uniti din regiunea sãcuiascã; 42 preoti ortodoxi din Eparhia Oradea; 30 preoti ortodoxi din Eparhia Cluj; 28 preoti din Eparhia unitã Cluj; 33 preoti din Eparhia unitã Oradea; 17 preoti din Eparhia unitã Baia Mare; iar 35 preoti din Eparhia ortodoxã Cluj s'au refugiat înainte de venirea trupelor maghiare.
    Au fost ucisi preotii : Protopopul ortodox Aurel Munteanu din Huedin; preotul Traian Costea, deja citat; preotul unit Andrei Bujor din comuna Muresenii de Câmpie (Cluj).
    Au fost maltratati si apoi închisi: Vicarul Episcopiei ortodoxe a Maramuresului; 12 preoti din eparhia ortodoxã Cluj; 8 din eparhia ortodoxã Oradea; 16 din episcopia unitã Baia Mare; 15 din eparhia unitã Oradea.
    Au fost maltratati: aproape toti preotii din eparhia ortodoxã a Maramuresului; 3 din eparhia ortodoxã Cluj; 6 din eparhia unitã Cluj; 15 uniti din regiunea sãcuiascã; 4 din eparhia unitã Oradea.
In urma alungãrii tuturor profesorilor, Academia teologicã ortodoxã din Oradea a trebuit sã-si inchida portile. Cea din Cluj a rãmas numai cu doi profesori. Societãtii "Astra" i s'au luat averile: Palatul Cultural din Reghin, jud. Mures; Cãminul cultural din Com. Goreni, jud. Mures; Parcul Sportiv din Cluj.
    Au fost dãrâmate pânã la temelie, urmãtoarele biserici: A) Ortodoxe: Borsec, jud. Mures; Biborteni, jud. Odorhei; Capeni, jud. Trei Scaune; Comalãu, jud. Trei Scaune; Vârghis, jud. Odorhei; Racosul de Sus, jud. Odorhei; Salard, jud. Bihor. B) Grecocatolice: Ocland, jud. Odorhei, Crãciunel, jud. Odorhei; Meresti, jud. Odorhei; Oitrãu, jud. Ciuc; Pãnet, jud. Mures; Sânmartin, jud. Odorhei.
    Au fost dãrâmate in parte: Biserica ortodoxã din Borosneul Mare, jud. Trei Scaune. Biserica unitã din Moftinul Mare, jud. Salaj. Au fost devastate bisericile ortodoxe din Aita Medie, jud. Trei Scaune; Belin, jud. Trei Scaune; Bicsad, jud. Trei Scaune; Ozun, jud. Trei Scaune. Au fost avariate bisericile unite din: Aldea, jud, Odorhei; Mãdãras, jud. Ciuc. A fost luatã cu forta de Ungurii romano-catolici biserica ortodoxã din Chichis, jud. Trei Scaune. Au fost nivelate temeliile bisericii unite in constructie din Dej.
    Au fost prefãcute in magazii bisericile ortodoxe din Miercurea Ciuc; Gheorgieni, jud. Ciuc; Praid, jud. Odorhei. A fost transformatã in cazarmã biserica unitã din Bicaz-Centru, jud. Ciuc. Au fost închise bisericile ortodoxe din: Biharia, jud, Bihor; Macea, jud. Bihor; Col. Rosiori, jud. Bihor; Marghita, jud. Bihor; Episcopia Bihor; Capela ortodoxã din curtea spitalului judetean Oradea; Biserica unitã din Curtuioseni, jud. Bihor. In Arded, jud. Satu Mare, Ungurii au oprit continuarea lucrãrilor la noua bisericã si au alungat muncitorii. La Urziceni, jud. Satu Mare, ungurii au oprit cu forta oficierea liturghiei in limba românã.
    La Ghenciu, jud. Satu Mare, Ungurii au spart geamurile bisericii. La Cãplani, jud. Satu Mare, Ungurii au spart geamurile. La Rãdulesti, jud. Sãlaj, capela româneascã fost transformatã in scoalã de cãtre preotul reformat. La Lucãceni, jud. Salaj, Ungurii au spart geamurile iar credinciosii români au fost bãtuti in timpul slujbei si scosi cu forta din bisericã. La Oradea-Grãdini, Ungurii au împiedicat oficierea slujbei in limba românã, intrând in bisericã, vociferând si cântând ungureste.
    Au fost fortati sã treacã la confesiunile maghiare: 

Totalitatea credinciosilor ortodoxi din 8 parohii din regiunea sãcuiascã, iar din alte 8 parohii, au fost siliti treacã la religiunile maghiare, majoritatea credinciosi ortodoxi.
    Au trecut, fiind fortati, credinciosii ortodoxi din Eparhia Maramuresului, ale cãror parohii au fost desfiintate.
Au trecut, de asemenea, la romano-catolici sau reformati, in mare parte, credinciosii uniti din parohiile Sova Voslãbeni, Isvorul Muresului, Aita Seacã, Bilbor, Hodosa-Ciuc, Bicaz-Chei, Sântandrei, Meresti, Bolintineni, Bezidul Nou, Tirimioara, Odorhei, Mãrtinis, Ciuc-Sângeorgiu, Baraolt, Sardul Nirajului, Crãciunesti, Pãsãreni, Roteni, Troita, Isla, Ilioara, Culpiu, Herghelia, Moisa, Ghimes-Faget, Cosnea, Chiesti, Cason-Imper, toate din regiunea sãcuiascã. Apoi 3243 credinciosi români uniti din 49 parohii, apartinãnd Episcopiei unite din Maramures; 2214 credinciosi români uniti apartinând episcopiei unite din Oradea. In general au trecut, dela confesiunile românesti la cele maghiare, persoane asupra cãrora s'au putut face presiuni directe si cãrora le era amenintatã pâinea zilnicã.
    Trebuieste notat cã Sf. Scaun a dezaprobat public si a oprit campania maghiarã de convertire fortatã a credinciosilor români grecocatolici la religia romanocatolicã prin Decretul publicat in "Acta Apostolicae Sedis" din 18 Februarie 1941.
    In numeroase comune Românii au fost provocati sã schimbe "stilul românesc" al bisericilor. Se citeazã cazurile din comuna Urmenis, jud. Mures si din comuna Crãesti, acelas judet.
    Prin decretul publicat in "Budapesti Kozlbny" (Monitorul Oficial maghiar) No. 84 din 13 Aprilie 1941, Guvernul Maghiar a înfiintat o Episcopie "ortodoxã" maghiarã, desi in rândurile populatiei de origine etnicã maghiarã nu sunt ortodoxi. In fruntea ei a fost numit un cleric rus refugiat, Mihai Popoff, caterisit de Sinodul arhieresc al Bisericii ortodoxe rusesti, din strãinãtate. Scopul clar al înfiintãrii acestei Episcopii este maghiarizarea credinciosilor ortodoxi români.
    Invãtãmântului românesc din Transilvania de Nord, i s'au dat lovituri de moarte. Majoritatea învãtãtorilor si profesorilor români a fost fortatã sã se refugieze. Cei mai multi au plecat numai dupã ce au suferit maltratãri si schingiuiri, sau dupã ce au fost serios amenintati cu moartea. Astfel, din 4700 învãtãtori si învãtãtoare, câti functionau înainte de 30 August 1940 la scolile primare de Stat din Ardealul de Nord, 3982 au fost nevoiti sã-si pãrãseascã cãminul si sã se refugieze. Pe de altã parte nici invãtãtorii si profesorii rãmasi, n'au fost toti angajati de Statul maghiar. Si chiar dintre cei angajati, unii au fost demisi dupã câteva sãptãmâni sau luni de functionare, iar altii au fost transferati chiar in cursul anului scolar in diferite localitãti din cele mai îndepãrtate colturi ale Ungariei. Au fost izgoniti deasemeni 558 de profesori si maestri secundari titulari si 80 de suplinitori. Din totalul de 800 profesori români, câti erau înainte de Diktatul de la Viena, au rãmas prin urmare numai 162. Dar si din acestia, cei mai multi au fost scosi la pensie sau, sub diverse motive, înlãturati din învãtãmânt.
    In ceiace priveste invãtãmântul primar, vom da câteva exemple din judetul Somes:
    In com. Gârbãu cu 300 de elevi români, nu exista scoalã româneascã si au fost siliti sã urmeze scoalã ungureasca. In Ocna Dejului, 247 elevi români, numai scoalã ungureascã, nici un învãtãtor român. In com. Rãscruci, 240 elevi români, numai scoalã ungureascã, nici un invãtãtor român. In com. Surduc, 220 elevi români, numai scoalã ungureasca, nici un învãtãtor român. In com. Ciocmai, 220 elevi români, n'au avut nici un fel de învãtãtor si nu au fãcut scoalã. Si acuma in judetul Mures: Toplita, curat româneascã, 6.000 locuitori. 800 de elevi români: nici un invãtator român. In comunele Stânceni, Rãstolita, Deda - Bistra, nici un învãtãtor roman. Deda, 300 elevi români: nici învãtãtor român. In schimb în aceiasi comunã, la 5 elevi unguri si 7 evrei, 4 învãtãtori unguri, etc.
    Avem la dispozitie un bogat material pentru a continua, precum si încã multe fotografii, dar scopul nostru nu a fost sã scrim o carte ci o simplã brosura pentru a rãspunde sgomotoasei si nejustificatei propagande maghiare.   Am voit sã demonstrãm cã nu a existat o Ungarie milenarã nici una tolerantã ci, de la 896 si pânã la 1940, numai Ungarie barbarã.

N.S. GOVORA

1)_____

-Este vorba de cronicarii care au consemnat invaziile hunilor in Europa, descriind barbarismul fãrã de seaman la care acestia s'au dedat impotriva locuitorilor tarilor invadate si pârjolite.