ADEVĂRURI ISTORICE

TRANSNISTRIA DE-A LUNGUL ISTORIEI

 

De-a lungul istoriei  1917 Trezirea  1932 Genocidul  1942 Dreptul valah  1992 Teroarea

A venit vorba si despre întrebarea cea mare a moldovenilor de peste Nistru: vor ei să facă parte din Ucraina sau vor să se alăture la Moldova? La întrebarea aceasta tăranii au răspuns: "Să ne soiudinim cu fratii nostri din Moldova! Oamenii de la tară sunt trimisi cu această vorbă, să fim cu dumneavoastră împreună. Cu aceasta ne asteaptă pe noi la sate". 

Din lucrările Crongresului "cinstitului neam românesc" de la Tiraspol din 17 Dec. 1917


TRANSNISTRIA IN 1917

"Fratii nostri si neamurile noastre cari suntem moldoveni dintr-un sânge, cui ne lăsati pe noi moldovenii cei ce suntem rupti din coasta Basarabiei si trăim pe celălalt mal al Nistrului? Fratilor nu ne lăsati, nu ne uitati! Iar dacă ne veti uita, noi vom săpa malul Nistrului si vom Îndrepta apa pe dincolo de pamântul nostru. căci mai bine să-si schimbe râul mersul, decât să rămânem noi moldovenii despărtiti unii de altii."

Din cuvântarea soldatului TOMA JALBA din Transnistria la adunarea ostasilor moldoveni tinută la 21 octombrie 1917 la Chisinău.


CHEMARE

Au ajuns o vremi, in cari toate natiunili sau scos drepturili sale, iar noi moldovenii am rămas mai pe urmă al toatelor neamuri- ca cum ar fi rătăcit un cârdisor de oi de la toată turma. Noi, fratilor, am dormit si nu a avut cine ne trezi, pân ci nu o mers alte neamuri pe lângă noi, bucurându-se sub steagurile sale. Iată noi, ceia ci ne-am trezit si, înfierbântându-se sângele cel frătesc in noi ne-am pornit ca sa trezim părintii, fratii si surorile, ca împreună cu totîi să tie arătăm- ca se stii toate natiunile că si noi suntem un neam bogat, delicat si foarte cult. Pentru aceea noi fierbinte vă poftim părintilor, fratilor si surorilor moldoveni ca să ne adunăm cu totii astăzi si împreună să ne ridicăm steagul natiunii (nărodului) nostru. Foarte fierbinte vă poftim ca sa va adunti alesi frati câti doi oameni din tot satu moldovenesc cari trăim pi malul stâng al Nistrului, la întâiul congres moldovenesc unde au să si deslege toate dreptetele cinstitului Neam Moldovenesc in orasul Tiraspol la 17 Decabre 1917 an în Ispoln. Comiteta Soveta R., S.i Cr. Dep.


LUMENAREA

"Cap.l. Ni trebui nou scola să fii în limba narodului moldovenesc. Ca fii ste care moldovan să stii cel învatî pi dînsu.

 Cap.2. Invătătura afarî de scoli (adică) biblioteca să fie pi limba moldovenească ca să putem noi Moldoveni a ne lumena mai bine in lume de cum am fost păn amu.

Cap.3. Rugăciunea in sfînta Biserică să fii pi limba Narodului Moldovenesc, ca fiisticare Bătrîn sau Tînăr săn-taleag, cu ci fel di rugăciune merge preutul pentru dînsii în - naintea lui Dumnezeu.

Cap.4. Trebui ca să fii judecători curat moldoveni, ca judecata să fii întaleaptă pintru Moldovanu nostru, si ca să puată fiistecare cu gura lui a spune tuată durerea sa la judecată.

Cap.5. Doftorii trebui să fii cu stirea limbii moldovenesc. Ca să puat el, întaleje ceea ci ia spune bolnavul moldovan. 

Cap.6. Deci noi moldovanii nam fost învatatî pîn amu, pentru că ni au fost opritî disteptarea sî lumenarea Neamului Nostru in limba Nuastrî Moldoveneasc."


DREPTUL VALAH

"O comisiune străină a fost însărcinată să facă in Transnistria o anchetă, originală pe timp de război. Surprinsi că din toate provinciile din EUROPA, aflate sub arme, singură Tara de dincolo de Nistru, administrată in regim românesc, nu se prezintă cu anumite stări si incidente si că tui temperament într-adevăr pacific o caracterizează, în contrast ca de la alb la negru, fată de toate celelalte tări, admnistratia statului, care conduce războiul continental, a trimis încoa o seamă de specialisti, alesi dintre cei inai documentati, ca să se informeze. Tara de peste Nistru cuprinde si fosta republică Moldovenească, masa românilor e compactă si amestecul de două educatii si de mai multe neamuri de oameni, era cât se poste de propice pentru tot felul de conflicte, care , in timpul luptelor pe front, puteau să stingherească si operatiile militare. Dacă se tine seama si de ciocnirea intereselor particulare ale fiecăruia cu ale celorlalti, urzeala obisnuită a fondului pe care se înfiripează evenimentele de ordin colectiv, linistea valahă din teritoriile examinate era si mai greu de explicat. Intr-o tară cu viată normală se analizează cauzele de conflict; cu atât era mai interesant ca in timpul unei vieti de conflict permanent să fie cunoscută cauza de liniste dovedita pretutindeni si egală. Ofiterul de stat major, care mi-a povestit amanuntele împrejurarii, un distins ingininer, obiectiv si observator subtil, in confuzii, al punctului psihologic, a urmărit la fata locului ancheta, întreprinsă de comisiunea stăină cu scopul să aplice, dacă era ceva de aplicat, metodele românesti in restul Europei, unde agitatia si harababura dau de gândit. Orientarea care a dus la stabilirea cauzei de pace in război, a venit de la un înalt magistrat, consilier sau prezident al unei curti de apel din Bucuresti, in contact cu numita comisiune. Răspunsul dat din partea unui magistrat superior a uimit. ...Consilierul sau prezidentul a spus in uimirea tuturor color de fată, ca linistea Transnistriei se datoreste lipsei de Justitie... Mai multe pricini, din care una fortuită si celelalte temperamentale, concurează, de fapt, la calmul tării dintre fluvii. Statul românesc n-a avut o magistatură pregătită pentru a fi dislocată si însărcinată să împartă dreptatea între populatiile eterogene ale Provinciei noi si poate că a voit să si experimenteze firea românească, cea mai lipsită de sovinism din câte se cunosc... Moldovenii sunt, ca si muntenii, blajini milostivi si înainte de a vedea un străin ei văd in el un om si se împacă bucuros cu particularitătile lui. Intoleranta nu intră in compozitia naturii românesti, căci n-a făcut parte din ea niciodată. Românii din Transnistria îsi încheie socotelile singuri. Ei improvizează judecători dintre ei, pentru nentelegerile fie dintre romani, fie ale românilor cu oamenii de alte natii, cad la pace si îsi strâng mâinile cu omenie. Românii se găsesc solidari aci cu traditia lor veche si se întorc la legile nescrise, ale inimii si ale constiintei. Fără să ne lăudăm, asta se cheamă civilizatie românească. In vreo 45 de ani, de când ne referim la ea, din timp in timp, si la o sensibilitate proprie si unică a poporului nostru, am înregistrat uneori ironia facilă a celor care iau peste picior sfintele si prea curatele naivităti, generatoare de atitudine si inocentă. Cornisiunea, consternată, a părăsit tara cu un oftat, afirmând că metodele românesti sunt inaplicabile într-alte părti - ceea ce stiam de mult si noi... Se poate traduce un fel de lege si un fel de limbă; nu se poate traduce un fel de om." 

TUDOR ARGHEZI, 1943


TRANSNISTRIA DE-A LUNGUL ISTORIEI

Bogdan Petriceicu Hasdeu arăta că pe la 1230 exista o populatie româneascâ compactă în Podolia Volnîi, numită si Tara Bolohovenilor. Această populatie se mai regăsea încă si in 1849 compact, in număr de aproximativ 500.000. Acestă ramură nord estică a fost in cea mai mare parte asimilată, dar mai la sud altul a fost destinul băstinasilor. Pînă în secolul al XVI-lea, Lituania stăpânea regiunea din estul Nistrului la nord de Dubăsari, iar la sud stăpîneau tătarii nohai, populatia era însă românească... De altfel, o serie de călători, geografi si prelati care au străbătut zona, ca Gian Lorenzo D'Anania, Giovani Botero, Nicolo Barsi au depus mărturii asupra caracterului etnic românesc al aestui teritoriu, in cărti publicate cu mult înainte ca împărătia rusilor să treacă Bugul, in 1792. In aceea vreme, ucrainienii locuiau la coturile Niprului, dar unul din coturile cele mai importante ale Niprului se numeste "Voloschi " care înseamnă "moldovenesc". In 1455 cetatea Lerici, de la gura Niprului, arbora capul de zimbru, iar negustorii plăteau vama domnitorilor Moldovei. Nu este deci surprinzător ca in 1679 Duca Vodă să fie Domn al Moldovei si Hatman al cazacilor. O serie de acte medievale atestă daniile pe care le făceau domnitorii Moldovei supusilor lor pentru serviciile aduse, in acastă parte a Tării Moldovei de dincolo de Nistru. După războiul ruso-turc din 1735-1739, tratatul de pace dintre cele două puteri se intitula: "Statutul pentru stabilirea de către Rusia si Turcia, a granitei Moldovei pe Bug" tratat incheiat la 12 septembrie 1740. In 1766, guvernul rus trimite pe cazacul Andrei Constantinov dincolo de Bug în recunoastere. Acesta arăta că nu a găsit nici un supus rus si nu a uzit decît vorbă moldovenească si tătărască... Cînd Imperiul Tarist trece Bugul in 1792, tîrgurile din Transnistria erau Balta, Nani, Ocna, Bîrzu, Movilău, Moldovca, Dubăsari, Suclea, Rîmnita, Moldovanca, Oceac etc. Protoereul rus Lebentiev in lucrarea sa "Ucraina Hanului", apărută la Cherson in 1860, recunoaste si el că moldovenii sunt cei mai vechi pe acele locuri. Acelasi lucru este recunoscut si in Marea Enciclopedie Rusă din secolul trecut. Lingvistul sovietic Serghieski recunoaste, in 1936, că românii si ucrainienii au ocupat deodată acele locuri,"dacă nu mai repede românii". Odată cu miscările revolutionare din 1917, moldovenii transnistreni încep să se organizeze: la congresul lor in 17/18 dec.1917, tinut la Odesa, cer "lichirea Transnistriei de Basarabia". Ce s-a mai cerut la acel congres s-a mai cerut in 1989 (!) la Chisinău: scoala, liturghia si judecătile să se facă in limba română, să se folosească alfabetul latin... Dovada cea mai de netăgăduit a caracterului românesc al tinutului dintre Nistru si Bug este crearea de către soviete la 12 octombrie 1924 a Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenesti, cu capitala la Balta. Această republică cuprindea in granitele sale jumătate din cei peste un milion de români dintre Nistru si Bug. Suprafata acestei republici era de 7516 kmp si era organizată in 11 raioane. Este foarte interesant ca in acea perioadă acestor români li se accepta grafia latina. La un congres al Sovietelor din republică s-a cerut ocuparea Moldovei si formarea unui stat moldovenesc cu capitala la Balta, ceea ce atestă , de fapt, o dată in plus caracterul etnic românesc al acestei provincii. După 1940, Stalin dezmembrează atât Basarabia care pierde judetele Bolgrad, Izmail, Cetatea Albă, Hotin cât si RASS Moldovenească care pierde raioanele Cruti, Balta, Bîrzu, Ocna si Nani in favoarea RSS Ucraina.


GENOCIDUL

In Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenescă populatia a refuzat colectivizarea. Drept care in iarna 1932/1933 Stalin a trimis in republică bandele criminale ale G.P.U.-ului care au asasinat si batjocorit dincolo de orice chipuire pe tărani. Acestia, nesupunându-se colectivizării, parte an fost împuscati, parte au fost deportati in Siberia. Multi au încercat să se salveze in România trecând Nistrul. Iată câteva cazuri care întregesc imaginea genocidului:

In data de 23 Februarie, pe la miezul noptii, pe malul sovietic din fata comunei Olănesti - Romănia s-au auzit impuscături puternice care au durat 20 de minute. Tipetele de groază, răcnetele celor muribunzi sau răniti se îtretăiau cu tăcănitul armelor rusesti. După un timp pe malul românesc au început să apară grupuri de refugiati. Privelilistea lor era înspăimântătoare: groaza li se citea pe fată, erau plini de sânge, aveau hainele sfâsiate. Din peste 60 câti s-au pornit au mai ajuns 20. 8 fiind grav răniti, erau sustinuti de ceilalti. Printre victime fiind femei, copii, femei însărcinate. O altă subunitate a armatei rosii urmărea, un alt grup de tărani care fugeau spre malul românesc. Un grup s-a rupt de grupul mare care a fost prins de focul mitralierelor si a scăpat ca prin minune. Cei mai multi au murit in ceea ce a fost denumit Masacrul de la Olănesti. Prin punctul Poiana, judetul Orhei, în data de 25 Februarie, au trecut 6 familii de moldoveni din satele Ecaterinovca si Molovata, din tinutul Dubăsarului. Cinci familii, 22 de suflete, au fost împuscate de grănicerii sovietici. La 4 Martie la ora 3 după amiaza pe malul Nistrului, in fata Tighinei, Teodor Crăianov din satul Caragaci cu sotia si 2 fiice, au trecut cu sania pe malul românesc. Peste 2 ore din acelasi sat Nichita Bucovanu cu sotia, fiul său Mihail si cu un copil mic de 5 luni s-a hotărât să facă la fel. O ploaie de gloante s-a abătut asupra saniei. Calul a fost omorât si sania a rămas in mijlocul fluviului. Bărbatul a luat copilul cel mare in brate si a început să fugă înspre malul românesc. Aici l-a nimerit un glonte. Sotia lui cu copilul cel mic au întepenit in sania rămasă in mijlocul Nistrului. A doua zi sania a fost luată de soldatii sovietici iar trupurile inghetate an fost aruncate pe gheată. In ziua de 5 Martie, la ora 10 dimineata, in apropriere de punctul Rezina, judetu1 Orhei, incercand să fugă peste Nistru din Republica Moldova in Romania a o familie compusa din sot, sotie, un fiu de 7 ani si fetita de 8 luni a avut un deznodământ tragic. Grănicerii sovietici au deschis focul imediat ce familia s-a îndepărtat de mal. Bărbatul a fost omorât pe loc; mama cu fetita in brate a fost rănită, iar băietasul de 7 ani a început să fugă spre malul românesc, strigând "ajutor!". A căzut răpus de gloantele sovietice la 10 pasi de malul sperantei. Mama rănită cu copilita in brate de abia s-a putut târî până la malul românesc unde a fost internată in spitalul din satul Ciorna. La punctul  de frontieră Ciucat (Romania) s-au prezentat 2 copii, care au comunicat că familia Zenhan: mama - Dominica cu 5 fiice (Maria de 19 ani, Daria de 17 ani, Natalia de 14 ani, Tatiana de 12 ani si Serafina de 10 ani ) s-a pornit să treacă Nistrul pe gheată. Maria care mergea in fată a nimerit într-o spărtură in gheată. La strigătele ei a alergat Daria, pe care Maria a tras-o după ea sub gheată. Mama cu fiica ei Natalia au avut aceiasi soartă. Din întrega familie au scăpat numai cele mici: Tatiana si Serafina, pe care le-au luat grănicerii români.  La orele 1 noaptea, in 22 Martie, populatia din comuna Sucleia a fost trezită din somn si îndreptată spre Tiraspol spre a fi deportată in Siberia. 60 de tineri au fugit de sub escortă spre Nistru. In Romania au ajuns doar 45, multi dintre ei răniti grav.

A fost un carnagiu caracteristic pentru puterea comunist asiatică de la Moscova.


TRANSNISTRIA 1992

Incă din toamna lui 1991, după puciul de la Moseova, românii care erau deschisi ideilor venite de la Chisinău, care foloseau limba maternă in locuri publice - erau umiliti, batjocoriti, dati afară din slujbe si amenintati cu aungarea. In această atmosferă indusă de Smirnov, un venetic din Kamcetka, in febraarie 1992 mii de femei si copii români trec Nistrul. Apar cazacii, Moscova eliberează puscăriasii care sunt trimisi voluntari la Tiraspol. Intelectuali si primari românii sunt arestati, bătuti, maltratati până la desfigurare. Unii din ei dispar fără urmă, altii sunt găsiti împuscati prin santuri sau pe malul Nistrului. Postul principal de televiziune Ostankino incită la război: "rusii sunt in pericol pe pământul străbun". Moscova lui Eltin trimite la Tiraspol pe generalul Rutkoi dând apă la moara separatistilor, incitând direct la război. Generalul Lebed, cotnandantul armatei a 14-a, amenintă că va ocupa Bucurestii in 6 ore! Smirnov si ai săi amenintă că vor arunca in aer barajul hidrocentralei de la Dubăsari. Ca urmare femeile si copiii iau cu asalt locurile de traversare a Nistrului. Se trage asupra lor ca acum 60 de ani. Asupra satelor românesti se trage cu mitraliera, cu aruncătoare de mine si grenade, cu rachete sol sol, cu tancurile. La Cosnita s-a tras cu rachete antigrindină asupra grădinitei. La Corjova casele românilor sunt aruncate in aer. La Cocieri o învătătoare este aruncată într-o fântână unde se îneacă, un tată este împuscat in fata copiilor. La Molovata o masină cu o femeie gravida, in brate cu o fetita de 6 luni, este aruncata in aer. Barbatii sunt prinsi, stropiti cu benzină si arsi. La Tiraspol o fetită, după ce este violată, este aruncată de la etaj si moare in chinuri pe care mintea ei nu le-a cuprins. Pe Nistru se găsesc copii si tineri înecati, legati de gât si picioare cu spaliere. Un cortegiu funerar la Cosnita este mitraliat.......

In sfârsit se încheie un armistitiu între guvernul de la Chisinău si autoritătile criminale din Tiraspol. Dar in repetate rânduri cazacii trag asupra transeelor săpate de localnici si de politistii trimisi de la Chisinău. Dar acestia nu răspund la provocări, ci mor in continuare! Asa s-a scris istoria in 1992 in Transnistria. Istorie care i-a paralizat pe politicienii de la Bucuresti, unde influenta KGB-ului este mare. Istorie complet ignorată de occidentul mercantil. Războiul informational a fost câstigat de Moscova, pentru că acolo este cheia mecanismului de dirijare a politicii imperiale; Rutkoi a fost doar unul din vârfurile politice al mecanismului, expus. Azi Rutkoi e după gratii dar mecanismul e intact.


LECTIA DE DEMNITATE

Cosnita este dominată de dealul Traianu, de unde fortele criminale ale lui Smirnov vânau la propriu pe săteni. Sunt acolo peste 600 de cazaci, alti gardisti înarmati până in dinti cu echipament sovietic ultramodern. Sunt atacati femeile si copiii întârziati care disperati încearcă să fugă peste Nistru. Este o problemă de supravietuire pentru toti în sensul cel mai strict al cuvântului. Atunci in zilele de 14 -17 Martie localnicii ajutati de tinerii politisti, iau cu asalt dealul Traianu, murind multi dintre ei, dar cazacii sunt alungati cu pierderi considerabile de pe hotarul satului.

PARADOXAL, adevăratii criminali au "judecat" la Tiraspol procesul "Grupului Ilascu", în dispretul întregii lumi civilizate!

 

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE