de Ion Tolescu

De-am luminat, n'am împãrtit luminã

Ca lumânarea caldã si blajinã

 

Nici mâna mi-i de rugãciune frântã,

Ci cã m'am luat cu diavolul la trântã...

 

N'am luminat ca noptile cu stele

Ci-am luminat ca trãsnetele grele

 

Cã n'am privit si nici n'am tras piezis

Numai la cer senin si luminis

 

Cã L-am privit în fatã pe Cristos

Cu uitãturi de câine credincios,

 

Cu lacrimi reci ca grindina din ploi

Când cade peste oase de eroi...

 

Când plâng în hohot cerurile sfinte

Ingenunchiate lângã oseminte

 

N'or fi prea sfinte lacrimile mele,

Dar port mânia cerului în ele.

 

Când spadã-si face din mormântul meu

Arhanghelul lui Dumnezeu.

 

          Ion Tolescu - Iconarul, Ed. Carpatii, Madrid, 1962)