j
Constantin Speteanu s'a nãscut la 8 Mai 1911 în comuna Armãsesti, jud. Ialomita.

Parintii: Nicolae Speteanu: Mosier, (1881-1975), nãscut în loc. Speteni, jud. Ialomita, nationalitatea românã, crestin-ortodox.
Maria Speteanu (fostã Chiroiu): (1884-1966), nãscutã în loc. Borãnesti, jud. Ialomita, nationalitatea românã, crestin-ortodoxã.

Fratii: Constantin (decedat la 1 an), Alexandrina, Iulia, Elena, Ion, Dumitru, Margareta, Floricã, Gheorghitã

Sotia: Maria Speteanu (fostã Staicovici): (1910-2000), nãscutã în Bucuresti, nationalitatea românã, crestin-ortodoxã.

Copiii: Cornelia Speteanu: Pensionarã, (N 1937), nationalitatea românã, crestin-ortodoxã. O voce extraordinară, a cântat minunat în corul bisericesc al tatãlui si mai cântã si astãzi, la 70 de ani, ca rezultat al metodei însusite de la tatãl sãu.
Serban Speteanu: Inginer electronist, pensionar, (N 1943), nationalitatea românã, crestin-ortodox. Iubitor al muzicii, ca si tatãl sãu, a studiat chitara, în timpul liceului obtinând premiul I pe capitalã într-un trio de chitare. Si astãzi interpreteazã "Sonata lunii" la chitarã cu nimic mai prejos de cei care o cântã la pian.

Nepotii: Horia Speteanu: Inginer (N 1967), nationalitatea românã, crestin-ortodox. Iubitor al muzicii, ca si bunicul sãu, a studiat chitara.

Studii

• Scoala primarã din Armãsesti – 3 ani, restul la Bucuresti

• 1922 – 1929 Liceul Gh. Lazãr (bursier), solist vocal în corul liceului, membru al orchestrei si dirijor al corului la Te Deum-uri.

• În anul II de liceu a obtinut o diplomã de la Aeroclubul Regal Român” pt. o lucrare în care vorbea despre avioane mai bine decât un inginer de specialitate”, cum se exprima comandorul Andrei Popovici, secretarul aeroclubului în fata colectivului de profesori adunat special ca sã le prezinte “acest geniu”.

• La sfârsitul liceului a fãcut un curs de pilotaj în urma premiului I obtinut la un curs de popularizare a aviatiei.

• 1930 – s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucuresti. Studiazã în acelasi timp Teologia, Filozofia, Literele, Franceza si Italiana, cursurile de Canto si Artã dramaticã de la Conservator.

• 1936 - 1940 - Doctorat la Sorbona în Franta.

• 1940 - devine Doctor în Drept

Activitatea profesionalã

• În copilãrie, la 4 ani, cânta cu mama sa la stranã si cu dascãlul care era directorul scolii din sat, un macedonean – Ion Vulcan.

• 1936 – 1948 - avocat

• Alungat din barou în 1948 din motive politice

• 1948 - 1970 - Presteazã mai multe munci "necalificate" precum vidanjor, salahor pe santiere, sãpãtor de santuri, carã caramizi cu spinarea, plãtit ca muncitor necalificat la Uzina “Autobuzul” dar conducea Laboratorul de încercãri fizico-mecanice al uzinei şi dãdea sfaturi tehnice inginerului sef si directorului tehnic.

• În toatã aceastã perioadã nu renunţã la pasiunea vietii sale - muzica. Astfel, în timpul liber este dirijor de cor sindical, solist vocal, profesor si îndrumãtor în cadrul sindicatului. (La un concurs, prof. Niculae Oancea, presedintele comisiei s-a urcat pe scena dupã ce corul a interpretat “Mama” [compozitia profesorului Ion Cherescu], l-a sãrutat si, adresându-se publicului, cu lacrimi în ochi a zis: “Asa se cântã acest cântec!”. Ascultandu-l, acesta a declarat cu voce tare: “N-am mai auzit înca un om cu simtul tonului atât de dezvoltat!”

• În perioada liceului a dirijat corul liceului la te-deum-uri la Biserica Sf. Ilie Gorgani si mai târziu a condus corul Bisericii “Sf. Maria” din cartierul Plesoianu (în spatele cimitirului “Sf. Vineri”); corul Bisericii Buzesti si la alte câteva biserici încheindu-si activitatea de dirijor de cor bisericesc la Biserica Sf. Ioan din P-ta Unirii timp de 54 de ani.

• Astãzi, la 95 de ani, dupã o activitate ca instructor în metoda pe care o predã, lucreazã cu acelasi entuziasm, cu aceeasi dãruire ca la începutul activitãtii, cu rezultate a cãror valoare a fost apreciatã de înalte fete bisericesti, inclusiv de PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. IPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului a spus: “Domnul profesor Speteanu face minuni!” referindu-se la faptul cã fãcea oameni capabili sã cânte din cei declarati afoni irecuperabili. Printre elevii actuali sunt mai multi preoţi care "au învãtat sã cânte" dupã vârsta de 40 de ani multumitã nu unor minuni fãcute, ci unei perfecte si adânci cunoasteri a aparatului vocal si a întregului corp omenesc, cu functiile respective ale fiecãrui organ.

Activitatea politicã

• Începând cu 1927 - A fost membru în Frãtiile de Cruce (din timpul liceului), mai apoi al Miscãrii Legionare, fiind seful cuibului Dacia si fãcând parte din “contenciosul legionar”. De asemenea a fost si instructor de cor la multe organizatii ale Miscãrii. A interpretat cu aceeasi simtire sufleteascã si marsul “Sfântã tinerete legionarã” si “Cântecul legionarilor cãzuti”.

• 1938 - a început închisoarea politicã în timpul regimului burghezo-mosieresc, când a executat sase luni de “pension” la Jilava. Venise din Franta ca sã-si desãvârseascã studiile în tara natalã.

• În timpul luptelor de la Stalingrad a salvat un general german rãnit grav zburând (în lipsa unor piloti germani) noaptea si la altitudine micã pânã la 200 km în urma frontului la o bazã germanã. Lauda primitã, o scrisoare a comandamentului german care îi multumea si îl felicita pentru aceasta a fost un argument în plus în mâinile celor care “îl tratau” pentru credintele lui politice”. “Dacã as fi stiut ce fac nemtii cu Basarabia, nu as fi fãcut nimic”.

• 1948 - Înainte de a fi alungat din barou si-a încheiat cariera de avocat fulminant într-un proces la Curtea de Casatie cu o pledoarie care i-a fãcut sã plângã atât si pe cei din salã cât si completul judecãtoresc. Câteva zile mai târziu, presedintele completului de judecatã îi spunea: “Ne-ai cutremurat cu ce ne-ai spus”. Ce spusese: “Dacã lui Gheorghitã îi e foame si nu are lângã el mâna care sã-i ducã la gurã bucata de pâine, trebuie sã rabde de foame ca un câine si tot ca un câine va trebui sã lingã dintr-o gãleatã, dintr-un lighean sau dintr-o baltã atunci când setea îl va chinui si va lipsi mâna mizericordioasã (miloasã n.n.) care sã-i ducã la gurã bãrdaca cu apã”. Era vorba de un mutilat cãruia i se retezaserã ambele brate din umeri în urma unui accident - explozie de gaze într-o minã, unde mâinile îi fuseserã prinse sub o bucatã de stâncã si nu putea fi eliberat decât prin retezarea lor. În proces, cerea despãgubiri care sã compenseze pierderea bratelor si imposibilitatea e a mai lucra precum si suferintele fizice si sufletesti, asa cum spusese avocatul în pledoarie: "Are 24 ani si nu va mai putea sã strângã în brate copilul si femeia iubitã pânã când moartea "milostivã" îl va scuti de chinuri".

• Dupã 1947 a fost luat în “grija” securitãtii, si arestat în repetate rânduri, fãrã sentinte, perioade de douã – trei luni la intervale de câtiva ani, unde i se aplicau tratamentele “de corectie” deja binecunoscute, de unde mai poartã si acum urme ale “atentiei” cu care a fost tratat: nu mai vede cu ochiul stâng; a înlocuit dantura, a fost supus la diferite tratamente care s-au soldat cu radiodermitã la ambele picioare de la genunchi în jos si cu lipsa a douã degete de la mâna dreapta (29 iunie 1954), sfãrâmate falangã cu falangã într-o menghinã (cu scopul mãrturisit sã nu mai poatã sã se închine, sã nu mai poatã dirija coruri la Bisericã si sã nu mai poatã saluta "legionãreste"), fiind dupã aceea internat cu diagnosticul “accident de muncã”. A dovedit cã poate sã dirijeze tot atât de bine cu 3 degete, ca si înainte, dublat de o “trãire” fãrã asemãnare. Toate acestea nu l-au infrânt, nu l-au zdrobit, ci, dimpotrivã, au facut un om care e gata în orice moment sã o ia de la început.

A publicat:

IMPOSTATIA ÎN CANTO la îndemâna tuturor, bazatã pe anatomie, fiziologie si GIMNASTICA (editura autorului), Bucureşti 1998.

Lucrarea a apãrut în format electronic. Vezi www.canto.ro