"Mortii
s'au ridicat din morminte şi au străbătut încă odată
tara, dealungul şi de-alatul, în fruntea coloanelor legionare biruitoare.
S'a ridicat de sub lespedea dela Jilava, însuşi Căpitanul, pentru
a străbate Bucureştiul care l-a omorît, pentru a afirma în veşnicie
că dreptatea nu poate fi niciodată omorîtă. Ea poate fi prigonită,
dar nu, niciodată omorîtă. Dreptatea îngropată, învie. Precum
învie şi mortii căzuti pentru ea, în numele ei..." (Vasile
Posteucă - Desgroparea Căpitanului)
"A
venit epoca de libertate 1940-1941, când am putut să ne strângem din
nou rândurile şi să ne îngropăm mortii. A venit, peste toate
desnădejdile, clipa învierii..." (Vasile
Posteucă - Desgroparea Căpitanului)
Suntem
numai ceea ce a spus metaforic Căpitanul: "Trâmbitele de aur prin
care Dumnezeu va suna neamului românesc biruinta"... (Vasile
Posteucă - Desgroparea Căpitanului)
O
vitrină în Bucuresti...
