Sâmbãtã, 1 Octombrie a.c., a avut loc comemorarea martirilor legionari asasinati în închisoarea din Râmnicul Sãrat în noaptea de 21-22 Septembrie 1939, la aniversarea a 66 de ani dela tristul eveniment din istoria Legiunii. 

Legionari din întreaga tarã, supravietuitori ai pogromului din acea noapte de groazã, bãtrâni si tineri laolaltã, au tinut sã cinsteascã memoria camarazilor cãzuti si sã participe la parastasul dela Monumentul Eroilor Legionari din cimitirul orasului Râmnicul Sãrat, apãsati de durerea rememorãrii evenimentelor întâmplate cu zeci de ani în urmã din ordinul sceleratei camarile carliste.

Intr'o atmosferã de profundã pietate, Pr. Vasile Capota din Galati a oficiat slujba de pomenire în memoria eroilor si a subliniat semnificatia jertfei lor care stã temelie de granit la zidirea României de Mâine, prin sacrificiul suprem.

Mai jos, o scurtã mãrturie revelatorie din ziarul "Buna Vestire", a unui martor, legionar, aflat el însusi încarcerat în închisoarea din Rm. Sãrat, despre împrejurãrile tragice în care vietile celor 13 legionari de seamã au fost secerate cu brutalitate în curtea închisorii de trist renume.

 

JERTFA CELOR UCISI LA RÂMNICUL SÃRAT

 

Gãlãgia sinistrã de zãvoare m'a trezit. Deschid vizeta: vis-à-vis, M. Polihroniade rnã întreabã cât e ora. Era 3 jumãtate.
    - Ne omoarã în aceastã noapte. Pe dl. Clime l-au chinuit îngrozitor; pe noi ne va împusca acum.
Au iesit cu nimb de sfinti spre locul de crucificare.
    Prin gemuletul meu se vedea curtea cu peretii pe care se profilau umbrele lor, însirate în noapte.
Cãlãul îsi verificã din nou pistolul mitralierã, diabolic mânuit de asasin.
    Sfintii Neamului, într-o supremã încordare înaltã ultima rugã Domnului cerând binecuvântarea Sa.
    Furdui apeleazã la ucigasi sã îndeplineascã operatiunea odioasã fãrã a-i supune la chinuri.
    Cu fruntile sus, cu ochii pierduti în nemãrginitele înãltimi ale cerului înstelat, gândind poate la destinul tragic al lui Horea, Tudor, Cãpitanul, oamenii sortiti mortii asteaptã senini trecerea de la viatã la moarte.
    Linistea mormântalã a noptii este sfâsiatã de urletul sinistru al gloantelor oprite de zidul de oameni din fatã.
    Brazii s'au prãbusit în sânge la pãmânt. Doar unul mai strigã: 
    - Trage! Trage cã nu am murit !
    Sã scriu ce sentimente am încercat eu în acele momente. O prãbusire în neant! Omenire, Religie, Credintã... Absurditãti!... Hârtia refuzã a primi mai mult...
    Sufletul neputincios al muritorului tot la Isvorul Vietii, în Iisus Hristos îsi regãseste echilibrul...
În acelasi Hristos, fiul lui Dumnezeu în care ing. Clime si Dl. Banea credeau netãrmurit si pentru dreptatea cãruia si-au dat viata. Prin moarte - înviere.
    Treisprezece titani ai istoriei au fost rãpusi în închisoarea Râmnicul Sãrat, miseleste. Sângele lor strigã peste veacuri: Dreptate! Dreptate! Dreptate! 

 

Gheorghe Top
Buna Vestire, Anul IV, Seria II, Nr. 14, din 22 Sept 1940, pag. 5

 

C U   F R U N T E A   S U S

   "Asa au cãzut sutele de legionari în primele ceasuri ale zilei aceleia de 22 Septembrie 1939. 
Au cãzut cu gândul datoriei împlinite, cu gândul jertfei rodnice.
    Pe oricare din ei l-ai fi întrebat dacã e gata sã moarã el, de bunã voie, pentru ca sã piarã îngerul rãului, ar fi rãspuns fãrã sovãire: da!
    Oricare ar fi fost gata sã ia locul lui Miti Dumitrescu. Sufleteste toti au acelasi merit în curmarea rãului. Toti cei cãzuti si încã multi altii au dorit moartea lui Armand Cãlinescu. Fapta camarazilor lor era fapta lor. Fiecare din miile de legionari a apãsat pe trãgaciul revolverului liberator.
    De aceea, când gloantele mitralierelor secerau vietile legionarilor, ele culegeau doar rodul jertfei acceptate de fiecare în adâncul sufletului lor, a jertfei dorite.
    Pentru cei cãzuti, gloantele nu însemnau o pedeapsã, ci o binecuvântare doritã. Ele sãvârseau cununia lor cu moartea legionarã. Si la cununie nunii merg cu fruntea sus."

Grigore Manoilescu
Buna Vestire, Anul IV, Seria II, Nr. 13, din 22 Sept 1940, pag. 3

 

P E   M O R M I N T E L E   E R O I L O R

 

"Ce sã aducem? 

Flori? Aduceti dacã vreti. Dar ei nu le vor.

Lacrimi? Plânsul nostru e usurare pentru noi, nu e ce le trebuie.

Pe mormintele eroilor sã aducem, în sufletele noastre, ecoul înalt rãscolitor al credintei si jertfei lor sublime.

Sã aducem încruntarea tãcutã a gândului hotãrît a înfrunta moartea pentru adevãrul rãstignit de nemernici, pentru dreptatea pãlmuitã de fãtarnici, pentru Neamul prigonit de vitregia vremurilor si trãdat de lacomia si lasitatea cârmuitorilor.

Asta e închinarea ce li se cuvine.

Asta cheamã si coboarã în noi, la luptã, puterile sufletului lor ceresc."

 

21 Sept 1940

Prof. I. Gãvãnescul

Buna Vestire, Anul IV, Seria II, Nr. 13, din 22 Sept. 1940, pag. 1

 

LEGIONARII ASASINATI LA INCHISOAREA DIN  RÂMNICUL SÃRAT IN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939