Radio
România Actualităţi
Vineri,
12 mai 2006
Ştirile
de la ora 16:30
Daniela Soare:
Nici românii care trăiesc în străinătate nu au rămas
indiferenţi la ceea ce s-a întâmplat în ţară; la Bruxelles
au fost strânse 1,2 tone de haine care au fost trimise în ţară
şi apoi distribuite sinistraţilor cu ajutorul Asociaţiei
PREZENT! Suntem acum în legătură
directă cu Ionuţ Băiaş, unul dintre tinerii care s-a
implicat în această campanie de ajutorare. El se află acum la
Chiselet, în judeţul Călăraşi, una dintre localităţile
afectate de inundaţii. Bună ziua, Ionuţ!
Ionuţ
Băiaş: Bună ziua.
D.S:
Ai terminat de distribuit toate ajutoarele?
I.B:
Da, tocmai am terminat de descărcat ajutoarele; am fost în tabăra
de sinistraţi, am văzut condiţiile de acolo, am auzit ce s-a
spus mai devreme în emisiunea dumneavoastră. 
Şi aşa este:
credinţa fără fapte este moartă. Dar şi faptele fără
credinţă sunt moarte, de asemenea.
D.S:
Ai stat de vorbă cu oamenii; ce spuneau?
I.B:
Oamenii au moralul destul de ridicat, însă sunt dezamăgiţi de
anumite lucruri, de anumiţi speculanţi care vin acolo şi le
cumpără animalele pe nimic. Între timp, autorităţile s-au
organizat ceva mai bine şi au făcut nişte ţarcuri pentru
animale pe lângă tabere. Situaţia e gravă; vă daţi
seama că a plouat zilele astea, corturile sunt de pânză şi a pătruns
apa prin ele.
Am putut să refacem repede situaţia: între
ajutoarele pe care le-am adus noi - 1,2 tone haine primite de la românii din
Bruxelles - au fost 150 de pături. Crucea Roşie a venit şi ea
cu 200 de pături, aşa că s-a putut acoperi necesarul în toate
corturile din zonă. Sunt două tabere de sinistraţi la Chiselet:
într-una peste trei sute de persoane, în cealaltă peste 100; restul
sunt pe la rude.
D.S:
Spune-mi despre acei români care au trimis ajutoarele. Ei se află
acum la Bruxelles; au aflat din sursele media, de la rude, prieteni care sunt
acum în ţară de necazuri. Cum s-au hotărât? S-au mişcat
mult mai repede decât românii din ţară, se pare.
I.B:
E o problemă, în general a tuturor; nu numai a românilor din afară,
ci şi a celor din ţară. Cred că ajutoarele trebuie să
fie trimise în cantităţi industriale ca să ajungă tuturor,
ceea ce nu e adevărat. Se poate trimite şi foarte puţin; am
constatat acolo că lucrurile mari sunt făcute cu puţin; sunt făcute
de foarte multe asociaţii, la fel ca a noastră – care nu are o
putere extraordinară şi are puţini membri, dar care stau acolo,
sapă şanţuri, îi ajută, îi conving pe oameni să
renunţe la anumite obiceiuri, să se împace şi aşa mai
departe.
La fel şi românii din Belgia, o tânără
inimoasă româncă, Ingrid Laura Constantinescu, ne-a contactat
prin intermediul unui site, am luat legătura şi încet, încet s-au
pornit să adune ajutoare, din întreaga comunitate românească.
Au fost foarte multe lucruri bune, lucruri noi care vor folosi. Totul s-a
rezolvat într-un timp extraordinar de scurt şi sper ca exemplul lor
să fie urmat şi de alte comunităţi pentru ca să
se înţeleagă că nu e nevoie chiar de zeci de tone de haine,
ci sunt suficiente şi 500 de kilograme care să se trimită
acestor oameni – care stau în ploaie, hainele se udă, n-au unde să
le usuce şi vă daţi seama ce condiţii sunt...
D.S:
O ultimă întrebare: Ce crezi din informaţiile pe care le deţii
până la această oră? Această campanie iniţiată
de românii care trăiesc în afara graniţelor ţării va
continua?
I.B:
Nu ştiu să spun. Sincer, sunt puţin sceptic. Pe canalele pe
care le am, din informaţiile şi contactele pe care le am, am speranţa
că se mai continuă, nu la o scară foarte mare şi la un
nivel foarte mare, pentru că nici nu sunt foarte bine informaţi.
Mi-am dat seama acolo. Dar cred că se poate face, pentru că sângele
apă nu se face şi nu trebuie să fii neapărat creştin-ortodox
sau de altă confesiune, ci să ai un sentiment de umanitate şi
solidaritate cu toţi cei aflaţi în nevoi şi în necazuri.
D.S:
Mulţumesc. A fost Ionuţ Băiaş, unul dintre tinerii
de la Asociaţia PREZENT!, care
astăzi s-au dus în zonele afectate de inundaţii şi a oferit
ajutoare românilor care într-adevăr au nevoie de ele.