R E P O R T A J

Aiud, 23 Iunie 2007

Întru cinstirea zilei de înfiinţare a Legiunii Arhanghelului Mihail, Asociaţia PREZENT! a invitat membrii şi prietenii ei la Monumentul de la Aiud, locul cel mai încărcat de sfinţenie din România,  unde comunismul a fost înfrânt de martiriul legionarilor şi al celorlalţi români care şi-au asumat suferinţa, temniţa şi regimul torţionar.

 

În zori am participat la slujbele rânduite la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci de la Aiud - Utrenie şi Sfânta Liturghie - apoi, după o odihna binevenită, la slujba Ceasurilor, urmată de Parastasul pentru cei căzuţi în lupte sau morţi în credinţa legionară. Pomelnicul a cuprins^[1] numele întemeietorilor şi conducătorilor Mişcării Legionare şi alte altor sute de legionari morţi în prigoane, temniţe şi lupte, în ţară, pe front sau exil, în morminte ştiute sau fără cruce.

După sfinţirea colivei şi Vesnica pomenire, s-a intonat Imnul legionarilor cãzuti, apoi alte cântece: Sfântã tinerete legionarã, Ardealul tânãr legionar.

În locul Te Deum-ului, părintele Augustin ne-a invitat in Osuar unde sunt rânduite moaştele a zeci (poate sute) de sfinti, descoperite pe Râpa Robilor. Părintele ne-a exemplificat pe unele din sfintele oase torturile la care au fost supuşi martirii şi chinurile suferite de aceştia în timpul detenţiei în închisoarea Aiudului: cranii care păstrează urme de cuie (în urma bătăii în cap cu un lemn în care erau cuie), coaste fisurate de suliţă (cu care erau împunşi cei morţi înainte de a fi duşi la groapă), oase sudate în chip nefiresc (fracturate în urma bătăilor), ceea ce provoca dureri insuportabile. O parte dintre moaşte păstrează bucăţi de carne, sânge, pliele şi fire de păr, care nu s-au distrus din pricina timpului, stând mărturie a biruinţei în şi după moarte. Chiar dacă nu sunt cinstite ca adevărate odoare de către Biserică, moaştele Aiudului aduc mărturie a sfinţeniei, prin ele săvârşindu-se şi minuni (vindecarea unui copil ce avea o boală de piele incurabilă, alungarea vrăjtoarelor dintr-un cartier bucureştean, alungarea demonilor din casa unui creştin).

 

După masa oferită la trapeza Schitului, ne-am deplasat într-un pelerinaj spre Piatra Craivii, trecând prin Galda de Jos^[2], Mesentea şi Cricău, locuri de rezistenţă armată şi jertfă anticomunistă marcate cu troiţe ridicate întru pomenirea martirilor.

Ziua am încheiat-o în Alba Iulia, unde ne-am oprit la celula în care au fost ţinuţi Horea şi Cloşca (înaintea execuţiei lor), ei dând (alături de Crişan, ucis în închisoare) mărturie peste veacuri a tăriei românilor şi credinţei în Dumnezeu, prin care au biruit în viaţa pământească spre a se odihni în cetele sfinţilor.

 

Duminică, 24 Iunie, dimineaţa am luat parte, alături de stareţul şi obştea Mănăstirii ocrotite de Sfântul Ioan Botezătorul la hramul Naşterii Înaintemergătorului, la slujba săvârşită de Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei, înconjurat de un sobor de 30 de preoţi, la care au asistat credincioşi veniţi din oraş, din împrejurimi, din diferite locuri din Ardeal şi dar şi de peste munţi. Încheindu-se Sfânta Liturghie, am împărtăşit mai ales clericilor iubirea pe care o purtăm sfinţilor din închisori, dăruindu-le Acatistele Sfinţilor Români din închisori şi al lui Corneliu Zelea Codreanu, pliante despre Sfântul Valeriu Gafencu şi arătându-le că aceşti sfinţi ai temniţelor îşi trag seva din învăţătura Căpitanului care, aducând neamul în chip strălucit aproape de linia Bisericii Ortodoxe, a fost piatra unghiulară de la care au pornit legionarii spre ţelul final al Neamului: Învierea din morţi în numele Mântuitorului Iisus Hristos.

 

Pe parcusul drumului efectuat am omagiat jertfa creştinească, legionară, românească şi anticomunistă a celor ce au suferit şi au fost martirizaţi la Piteşti (în spaţiul ansamblului monumental consacrat spre cinstea lor) sau la Făgăraş (la Cetatea transformată de regimul comunist în închisoare politică, acum muzeu al municipiului). Am înălţat rugăciune pentru camarazii ce-au suportat temniţa cu tărie binecuvântată şi pentru cei ce au păşit biruitori în rândurile Legiunii cereşti.

  Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Asociaţia PREZENT!