'I' A R A
Te-ascult
în sânge
si te-aud amiază
Zvonită'n flori si'n zumzet de albine
Si simt cum dorul tău doineste'n mine,
Vocală rodnică
si vrere trează,
Ca soarele ce dăinuie'ntr'o
rază...
Te-ascult si văd Cosmine si Moldove
Cum chiotesc
în tarina
ta mută,
Si te
deschid, mistic altar de slove,
Spre'mpărătia'n veci necunoscută
Ce-ti prinde rugăciunea pe
lăută...
Te-ascult
si-mi esti atâta de departe
Încât îmi picuri stele pe
cuvinte:
În catedrala cu cupole sparte
A veacului ce vinde tări si
ginte,
Tu singură mai biruesti prin
moarte.
Te văd: stau drepti, arhanghelii, de pază,
În
pragul usilor, împărătesti
Cu mânile pe crucea ta
vitează:
Far pe oceanul noptii
pământesti;
Saharei
veacului, stejar si oază.
Te-ascult, c'am învătat în pribegie
Să-mi măsur asteptarea cu
mormântul:
-
Iti pun si crucea mea la temelie
Si-ti port spre
ceruri, steag sfintit, Cuvântul,
Spre tronul
Învierii ce-o să vie...
VASILE
POSTEUCĂ
Revista
Scriitorilor Români, Nr. 1, Munchen, 1962
CU SÂNGE DE MARTIRI
O,
sfinti eroi cu sânge de martiri!...
Ce
trist e glasul cântecului meu
Când
azi plecat cu fruntea pe psaltiri
Vă
cânt si'n voi eu cânt pe Dumnezeu!
Că
ne hrănesti tu sângele cu sânge
Cucernicie,
tu, ce trist ti-i cântul
Când
cânt la căpătâiu-acelor îngeri
Ce-au
îngrăsat cu carnea lor pământul
Ieri
când curgeau pe câmpuri valuri valuri
Si
i-a'ngropat obuzul pe ogor!...
Ce
cântec trist, ce triste idealuri
Când
le cântam noi imn înăltător
Si
nu mai stim cu holdele pe dealuri
Că
ne hrănim din biata carnea lor!
ION
TOLESCU
Din
vol. "ICONARUL", Col. Carpatii, Madrid 1962