Sfintele Sărbători de iarnă sunt legate de o aleasă atmosferă de pace si
bucurie, de minunate traditii strămosesti. Familiile se adună laolaltă,
comunitătile se răgăsesc în
entuziasmul serbărilor îmbelsugate. Pentru noi Românii, Nasterea Domnului Nostru Isus
Hristos, ca si Anul Nou, sunt de importantă specială. Pentrucă suntem un popor crestin
în întregimea
lui, si povestea cu pruncul născut într'un staul sărac, si cu cei trei magi, condusi de o
stea, ne găsesc uniti lângă flacăra
aceleiasi taine. Pe un drum pe care până la urmă vor trebui să vină toate neamurile
lumii. Si apoi pentrucă, noi ne legăm de traditiile Anului Nou destinul nostru de
plugari. Dacă de Crăciun umblăm cu steaua si cu Irozii ca să vestim, să ducem si altora o nespusă
bucurie, de Anul Nou noi trăim anticipat lucrarea si
rodirea pământului. Povestea bobului de grâu care e aruncat în brazda rodnică a recoltelor
viitoare, prefigurând tot drumul trăirii noastre
în lume ca tărani, dela injugatul boilor până la venirea dela moară, si la colacii de pe
masă, frumosi ca fata lui Hristos.
Cum stiu ca farmecul nespus al sfintei sărbători
începe să ne încălzească sufletele cu săptămâni
înainte, m'am hotărît să scriu ceva despre colinde si plugusor, cu gândul ca voi putea ajuta astfel la o reînviere a obiceiurilor noastre
în comunitătile românesti si voi putea îndemna pe
fratii nou veniti să dea elan si ritm nou serbărilor de Crăciunui de Anul Nou, asa cum deja fac
în câteva centre
românesti.
Ce splendid ar fi dacă s'ar face
în TOATE centrele
românesti, concerte de colinde si s'ar juca Irozii, în preajma Crăciunului, iar
în marea noapte s'ar face steaua traditională si s'ar umbla cu colindul pe la case. Si ce nespusă bucurie s'ar putea face familiilor
noastre, dacă am umbla de Anul Nou cu uratul, cu plugusorul
si capra. Vorbeam nu de mult cu câtiva din ai nostri, si când am venit cu ideia
plugusorului, deodată s'a făcut tacere între noi. Unul a oftat adanc: "Plugusorul ca'n tara
veche..." Si avea lacrimi în ochi. Da. Asa ca'n tara veche a dorurilor noastre pe care nu vom putea s'o uităm niciodată...
Nu stiu cum as face si îndemn pe tot mai multi frati noi veniti să pornească
cu steaua si plugusorul.
Căci, colindând sub lumina blândă a stelei, vor putea răspăndi în inimi bucuria
de peste veac a nasterii Mântuitorului si vor putea aduce în multe case mesagiul
de tristete si neagră suferintă a fratilor de sub robia bolsevică. Iar cu
plugusorul, pe lângă cinstea ce-o vor face unei sfinte traditii nationale,
vor putea desteleni ogorul sufletelor pentru a arunca în el sământa dragostei
si lucrării pentru binele tuturor. La flacăra fierbinte a unor asemenea ocazii,
ghiata răcelilor si urii se topeste.
In bucuria unor asemenea momente, se apropie si altarele străbune si tinerii români
cari, in multe cazuri, din neglijenta noastră sunt atrasi spre alte cercuri
sociale.
Să iesim din Crăciunul "fiecăruia". Să pornim cu colindul si plugusorul.
Să sărbătorim Crăciunul celor multi. Crăciunul românesc de totdeauna. Cu bucurie
si generozitate. Cu sufletul smerit si regăsit. Porniti, să-l colindăm si
să-l urăm, in aceste momente cruciale ale istoriei, pe însusi Dumnezeu. Căci
sărbătorile iernei sunt ale păcii si ale intoarcerii la ordinea naturală a
lumii.
Nu ezitati, deci, fratii mei. Aici nu aveti de străbătut troenele grele din
tară. Aici până si plugusorul e motorizat. Nu costă nici oboseală. Numai dragul de a merge. Si mesagiul bucuriei pe care trebuie
să-l împărtăsiti...
Trăind bucuriile
împreună, vom sti toti să fim împreună si la greu. Că orice am zice si face, până la urmă nu putem evada din destinul
românesc. Să pornim deci cu steaua. Iar pentru Sf. Vasile pregătiti-vă harapnicele si
clopotele...
Vasile
POSTEUCĂ
Ziarul
"America", 24 Decembrie 1957