Ed. Junimea, 2002

- acest caz trebuie cunoscut de toatã suflarea româneascã -

 

POPA T. IOAN - zis TETEA a fost condamnat de Ion Antonescu la 20 de ani de Închisoare, pentru marea iubire de Neam si Tarã. Antonescu, desi vedea cu proprii-i ochi cã Rusii ocupã Tara, face totusi Greseala de Neiertat de a nu deschide larg Portile Închisorilor cu Detinuti Politici; ci, îi lasã pradã în mâinile Comunistilor Sovietici si celor cateva sute de autohtoni, straini de Neam si Credinta. Comunistii nu numai ca nu i-au eliberat, dar i-au tinut în continuare sã ispãseascã pedeapsa "oferitã" de autointitulatul Maresal. Acesta, in primul rând, i-a trãdat pe Legionari; apoi, a purces la exterminarea lor, fie prin aruncarea în Închisori a Elitei Tãrii, fie trimitându-i pe linia întâi a frontului, chiar neinstruiti si cu consemnul cã, dacã nu-s împuscati de Rusi, sã fie omorîti pe la spate de însisi fratii lor români, în mâna cãrora erau predati. Aceasta faptã criminalã a Maresalului a atârnat greu in balanta vietii sale, desi, dovedise a fi un bun si curajos ostas, îngust, însã, din punct de vedere politic. Era din cale afarã de mândru. Mândria l-a impins la fapte abominabile, fãcând jocul ocultei strãine, care dupã ce s-a folosit de el, l-a rãsplãtit cu un glonte în curtea Închisorii Jilava. Poate cã Dumnezeu l-o fi iertat, fiindcã înainte de moarte si-a regretat faptele si a recunoscut, cu pãrere de rãu, cã si-a omorât proprii copii (e vorba de Legionarii întemnitati si de cei exterminati pe frontul de Est).

Aceastã mare Greseala s-a rãsfrânt si asupra Detinutului Popa T. Ioan, zis si Tetea si Tãicutu.

Dupã ce a executat cei 20 de ani, dati cu atata rãutate si inconstientã de cãtre Ion Antonescu, Securitatea, în loc sa-l puna in libertate, i-a mai "oferit din burtã" încã 6 ani de închisoare asa-zis Administrativã.

Unde s-a pomenit in lume ca o persoanã sã fie condamnatã fãrã a fi mãcar formal judecatã? Popa T. Ioan i-a spus Securitãtii cã nu a avut nici "in clin nici în mânecã cu regimul comunist din Tarã si cã sãnãtatea nu-i mai permite sã execute încã 6 ani de Închisoare. Securitatea nici n-a vrut sã auda argumentele ultralogic invocate, cu mândrie, cinism si satanicã satisfactie, i-a replicat:

- Cum ai putut sã faci 20 de ani de Închisoare, poti sã mai faci încã 6 ani.

Popa T. Ioan, sãtul de Puscãrîe, grav bolnav, s-a hotãrât sã renunte la viatã, într-o lume Nebunã si Nedreaptã.

Într-o zi, aflându-se în tarcul de plimbare al Închisorii Aiud, a iesit din rândurile Detinutilor si s-a îndreptat spre sârma ghimpatã, dincolo de care se afla o zonã aratã. S-a prins de sârma ghimpatã, simulând cã vrea sã escaladeze. Santinela din Prepeleac l-a somat. Militianul care se afla în mijlocul curtii a strigat catre Santinela:

- Tovarãse, nu trage, cã este bolnav. Santinela n-a tinut cont nici de spusele militianului si, dupã a doua somatie, a descãrcat automatul drept in inima lui Popa T. Ioan. Au urmat strigãte, tipete, urlete:

- Criminalii ne omoarã! Criminalii ne omoara!

Dupã protestele noastre fatã de conditiile inumane la care eram supusi, de exterminare si, mai ales, dupã Impuscarea lui Popa T. Ioan, regimul de Penitenciar s-a înãsprit pânã la insuportabil. Au inceput perchezitii severe si des repetate. Se uitau pânâ si în gura Detinutului, spunându-i:

- Scoate limba afarã, întoarce-te cu spatele, apleacã-te, lasã pantalonii mai jos, trage de bucile curului mai tare, ca sã vedem ce "Arme Secrete" aveti si acolo!

Toate acestea erau fãcute intr-o urã comunistã de nedescris, se urmãrea batjocorirea, intimidarea si chiar dezarmarea noastrã in a nu mai indrãzni sã protestem sau sã mai cerem unele elementare drepturi ale fiintei.

Dupã împuscarea lui Popa T. Ioan, zis Tetea, urmatã de reactia incredibilã din partea tuturor Detinutilor, regimul de viatã s-a înãsprit si mai mult. Ni s-a luat din ratia de mâncare; asistenta medicalã s-a redus substantial, ocupându-se numai de cazurile de extremã urgentã, perchezitiile se tineau lant, viata devenise insuportabilã.

La nici un alt Penitenciar de Executie nu a fost atâta teroare ca la Închisoarea Aiud. Acest lucru nu era întâmplator. Aici, erau depozitati LEGIONARII. Pentru Comunisti, cuvântul Legionar era mai presus de Fascist sau Nazist. Însemna tot ce era mai rãu si mai urât pe lume, asa cum, pentru noi crestinii, ar fi "Dracul Gol".

Si sã stii, dragã cititorule, Comunistii nu s-au inselat. Inamicul numãrul unu al lor a fost, este si va fi Legionarul, cum inamicul numãrul unu al lui Dumnezeu este Diavolul.

Nu vrem sã subestimãm pe ceilalti dusrnani ai Comunismului Tãrãnisti, Liberali etc...), dar un lucru e recunoscut chiar de ei, comunistii: Legionarii sunt din nastere Dusmanul Numãrul unu al Comunismului. Explicatia este foarte simplã. Legionarii au la bazã Credinta nestrãmtatã in lisus Iisus pe când Comunistii au "Credinta" nestrãmutatã in Satana!

Nu întâmplãtor Ehrenburg, Ilya Grigorievici (n. 1891), scriitor sovietic - rus si activist al Miscãrii Mondiale a Partizanilor Pãcii. laureat al Premiului de Stat al U.R S.S. si laureat al Premiulut Lenin "pentru întãrirea pãcii între popoare", ar fi exclamat: Nu ne este fricã de Nazism, nici de Fascism, care, o data cu disparitia celor care le-au creat vor dispare, atât Nazismul cât si Fascismul! Ne este însã fricã de LEGIONARISM, cãci are la bazã Credinta Crestinã (Credinta în Iisus Hristos), care reprezintã, dintotdeauna, un real pericol peritru sistemul nostru socialist si comunist!.

Dupã ce s-au linistit oarecum lucrurile, Detinutii Politici s-au hotãrît sã cearã unele drepturi ca: primirea de Scrisori, Pachete, Iesirea libera la Vorbitor si Lectura. Administratia Închisorii Aiud nu a vrut sã le ia în seamã toate acestea.

Atunci, s-a declansat GREVA FOAMEI in tot Celularul si in ZARCA (Sectia cea mai grea si cea mai izolata în afara Celularului, unde erau tinute in secret Capetele Legionare).

Greva Foamei a durat 6 zile, dar fãrã nici un rezultat.

In urmaa acestei GREVE - ce a rãmas de pominã - si pe care Postul de Radio "Europa Liberã" a facut-o cunoscutã Lumii întregi, s-a dezlãntuit din nou Teroarea cu Pedepse, Carcere si Izolãri.

Detinutii Politici solicitau sã iasã la muncã. Prin anii 1959-1960, Administratia a început sã selectioneze oameni pentru muncã, bineînteles, doar pe cei care mai puteau sã presteze cât de cât o muncã utilã, si care nu aveau "Bube în cap".

 

 

Am fost condamnat de Regimul Comunist pentru "Crimã de Uneltire contra Ordinii Sociale". Vreau sã subliniez faptul cã, n-am fãcut Armata, fiindcã am parcurs zeci de ani de Puscãrie; deci, nu am venit in contact cu niciun fel de Armã ca sã pot executa o Crimã. Firea mea este antirãzboinicã, iubesc tot ce este creat de Dumnezeu si nu sunt în stare sã omor nici mãcar o furnicã.

Si totusi, o singurã datã in viata mea, am fost pornit sã omor; am vrut sã omor, cu o sete ce numai un nebun si un criminal de meserie o au. As fi omorãt, cum nu vã puteti închipui si sunt sigur cã îmi veti da dreptate, cãci, si la rãndul vostru, dacã ati fi fost într-o asemenea situatie ca a mea, la fel ati fi procedat. Îmi veti da dreptate, numai dupã ce veti citi cele ce urmeazã:

Venise ordin de la Împãrãtie sã pãrãsim Jilava, cu directia Colonia de Muncã Fortatã Periprava din Delta Dunãrii. Mare ne-a fost bucuria, cãci era singura sansã de a scãpa de Marea Dilemã.

Ni se ordonã sã ne luãm bagajele si sã ne pregãtim de Perchezitie. Ne-au cãutat si în gurã si in anus, ca nu cumva sã avem vreo "Armã Secretã" ascunsã cu care sã rãsturnãm "binecuvântatul" lor regim odios. Toate acestea le fãceau pentru a ne timora si a ne tine in frâu, cãci eram gata-gata sã sarim la gâtul lor.

Printre noi era si Detinutul septuagenar mos Georgescu mic, de staturã si slab-uscãtiv. Tocmai acesta "ameninta" existenta si supravietuirea faimosului regim comunist! Pantalonii îi erau mai îngusti si nu reusea sa-i dezbrace mai repede ca sã rãmânã cu curul gol, spre a se uita ochiul vigilent al gardianului în anus, unde puteau fi ascunse "Arme Secrete". Câtã batjocurã, Doamne! Cel însãrcinat sã-l perchezitioneze pe Mos Georgescu era un gardian. Da, era un gardian, ca orice gardian. Un tânãr de vreo 30 de ani, de o frumusete rarã, fata albã si rotundã, cu cascheta ce-i stãtea minunat pe cap, îmbrãcãmintea bleumarin nouã-noutã; nu avea nirnic comun in fizionomie si îmbracãminte cu ceilalti gardieni, care erau ca niste brute, cu cicatrici pe fata cea cam tuciurie.

Si mi-am zis în sinea mea: ce noroc are Mos Georgescu! Mare mi-a fost deziluzia, Doamne! Acest 'îngeras" de gardian s-a dovedit a fi de o rãutate ce-a depasit cu mult pe-a semenilor sãi. Vãzând c:ã Mos Georgescu nu poate sã-si scoatã panta!onii, în loc sã-i ingãduie, asteptându-l, acest "îngeras" ia dintr-o datã atitudinea de "DIAVOL" - gardian s§j-i aplicã cu cizma-i lustruitã un sut in fund. Mos Georgescu se rostogoleste de mai multe ori, si se trezeste în picioare, fãrã sã stie ce s-a întâmplat cu el.

Atunci, mi s-a urcat tot sângele în cap n-am rnai gândit nimic, ci doar am simtit ceva ce nu se poate descrie decat dacã l-ai trãi aevea. Mi-am adus aminte de o situatie similarã, din cartea unchiului meu Stere Misa-Caragheorghe, intitulatã: "EROI SI MARTIRI DOBROGENI ANTICOMUN1STI":

"Am stat o lunã de zile la Jilava. Aici ne-am intalnit cu un lot de 120 de Condamnati din Moldova. Organizatia se nurnea Gãrzile Decebal L-am cunoscut pe Doctorul Vasilache din Ocna Cândreni. Fusese condamnat la Moarte, dar i s-a comutat pedeapsa in închisoare pe Viatã. In acest lot au fost condamnati si Ofiteri de Securitate cu probleme de Adrninistratie. Ei rãspundeau de Depozitele de Munitie. Într-o bunã zi, am îndrãznit sã-l întreb pe Domnul Doctor: dacã nu vã supãrati, CUM v-ati simtit, când ati auzit cã sunteti condamnat la Moarte? Dragul meu, este foarte greu de spus: Trebuie s-o traiesti!"

Buimãcit, am strigat în sinea mea: dã-mi, Doamne, o Armã! Da-mi, Doamne, o Armã sã omor pe toti cei ce slujesc acest regim diabolic. In glumã vorbind, dacã Dumnezeu mi-ar fi ascultat cerinta, cam in clipa aceea desfiintam nu Comunisrnul, ci pe toti Comunistii din lurne, cãci eram în stare sã-i omor fãrã nici o remuscare Din contrã, as fi avut cea mai mare bucurie ca am curmat TOT RÃUL DE PE LUME. Cum a fost, Doamne, posibil sã mã însele acea "angelicã" fatã, care era de fapt o mascã in locul cãreia se ascundea fata hâdã a lui Satana?

N-am mai avut nici un prilej sã retrãiesc clipa aceea de Maxima Revoltã. Sã n'o dai Doamne, nimãnui!

Ajunsi la Pontonul PERIPRAVA, am fost debarcati si încolonati sã mergem pe jos pânã la Colonia de Muncã Fortatã. In fatã, lateral si în spate, eram înconjurati de soldati (în termen) în slujba Securitãtii, dublati de câini mai buni la "suflet" decat ei. Si, astfel, ne-au dus 2 km în trap pâna la Colonie. Mos Georgescu nu putea tine pasul cu cei tineri si Fratii Perceli - flancati de o parte si de alta - sprijinindu-l de umerii lor l-au dus mai mult pe sus pânã la Colonie. Acolo, Fratii Perceli s-au remarcat prin constructia Celebrei Mori - Prima Moarã de acest gen din Lume!

Comunismul a avut grija sã distrugã pe Cei mai Buni si Cei mai Capabili fii ai Tãrii. De aceea nu ne putem reveni la normal nici de peste o decadã de la cãderea Comunismului.

Ni s-a luat Credinta in Iisus Hristos, în 50 de ani de Comunism, iar de 12 ani ni s-a micsorat Speranta si, în aceastã degringoladã, Satana dãntuieste de bucurie.

Când ne vom recãpãta cele Trei Virtuti Cardinale: Credinta, Nãdejdea si Dragostea, vom fi demni, în putere de-a primi de la Dumnezeu binefacerile Sale.

Dumitru PERCELI