Experimentul de aproape 15 ani de independenţă a Republicii Moldova a eşuat definitiv şi ireversibil. Toate guvernele, indiferent de culoarea politică, şi-au demonstrat incapacitatea de a face din R. Moldova un stat prosper şi civilizat.

Ideea de stat suveran şi independent a fost compromisă în totalitate. În R. Moldova o duc bine numai cei care se află la putere şi deţin funcţii grase în parlament, ministere, ambasade etc., cei care au privatizat proprietatea publică în mod ilegal şi care continuă să acumuleze averi de milioane pe căi ilicite.

Republica Moldova este o caricatură de stat, o structură  criminalizată, în care nu sunt asigurate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în primul rând, dreptul la viaţă.

Nu există separarea puterilor în stat. Cele trei puteri ale statului - legislativă, executivă şi judecătorească - sunt subordonate intereselor partidului de guvernământ (comunist) şi ale unor clanuri bine cunoscute, care s-au situat deasupra legii.

Republica Moldova este cel mai sărac stat din Europa, având cel mai mic produs intern brut pe cap de locuitor şi cea mai mică speranţă de viaţă de pe continent – 68 de ani. Cea mai mare parte a unităţilor economice şi-a încetat activitatea. Ca urmare, circa un milion de oameni, în majoritate tineri, au fost nevoiţi să emigreze în căutarea unui loc de lucru. În ultimii zece ani, numărul locurilor de muncă în republică s-a redus cu peste 400 de mii, iar salariul majorităţii angajaţilor nu acoperă nici minimul de existenţă, nemaivorbind de coşul minim de consum, în timp ce preţurile tuturor mărfurilor şi serviciilor continuă să crească în ritm galopant. 

  În agricultură este antrenată circa jumătate din populaţia aptă de muncă, în raport cu 5-7% în ţările dezvoltate, iar recolta la hectar este de 3-4 ori mai mică decât în ţările din Occident. Astfel, productivitatea muncii în agricultură este de aproximativ 50 de ori mai mică faţă de ţările occidentale, în consecinţă, majoritatea populaţiei rurale se află sub pragul absolut al sărăciei. O dată cu implementarea formelor progresiste de organizare în agricultură, va avea loc un exod masiv al populaţiei rurale (şi a celei care a mai rămas) în străinătate.

  În ultimii ani, în Republica Moldova mortalitatea depăşeşte cu mult natalitatea. Urmare a migraţiei în masă şi a scăderii natalităţii, se estimează reducerea numărului de elevi către anul 2010 cu 40 la sută. Dacă această tendinţă demografică se va menţine, se prognozează că peste 20-30 de ani aici vor rămâne doar 10-15% din numărul actual al locuitorilor. Astfel, este în mare pericol însăşi existenţa de mai departe a fiinţei umane în acest teritoriu.

  Instituţiile de învăţământ s-au transformat în SRL-uri care produc şomeri, întrucât absolvenţii acestora nu au nici o şansă de a se angaja în câmpul muncii. O situaţie similară constatăm şi în privinţa celorlalţi tineri, lipsiţi de posibilitatea de a-şi continua studiile. În consecinţă, circa 80-90 la sută din tineri doresc să emigreze.

  Starea căilor de comunicaţii şi a transporturilor, protecţia mediului, educaţia, ştiinţa şi cercetarea, asistenţa medicală şi socială, complexul energetic etc., etc., din lipsă de investiţii şi alocaţii, sunt la pământ.

  Datoriile externe şi interne ale Republicii Moldova constituie la ora actuală circa 1,5 mlrd. dolari SUA, în timp ce veniturile la bugetul de stat se cifrează la doar 600 mln. dolari. Deficitul balanţei comerciale creşte din an în an şi constituie la ora actuală peste 800 mln. dolari. Cu toate influxurile valutare provenite de la rezidenţii Moldovei aflaţi la muncă în străinătate (circa 1,5 mlrd. dolari pe an), o bună parte din care sunt folosiţi pentru stingerea datoriei externe a statului, R. Moldova nu reuşeşte să reducă cota acestora. Volumul investiţiilor în economia republicii este nesemnificativ, în timp ce uzura mijloacelor fixe din industrie şi agricultură a atins cota de 80-90 la sută, acestea neputând fi înlocuite cu mijloace moderne din lipsă de fonduri.

Veniturile provenite din comercializarea produselor noastre tradiţionale nu acoperă nici necesarul de resurse energetice importate preponderent din Rusia, nemaivorbind de alte necesităţi: echipamente, utilaje, îngrăşăminte etc. Iar Rusia, de la proclamarea independenţei Republicii Moldova şi până în prezent, a ridicat preţurile la produsele sale de circa 50 de ori în raport cu produsele noastre tradiţionale. Astfel, R. Moldova a fost falimentată. Pentru stingerea unei părţi din datoria către Rusia, acesteia i-au fost cedate majoritatea întreprinderilor profitabile, fosta metropolă devenind proprietara unei bune părţi din patrimoniul republicii.

Republica Moldova a devenit un debitor net faţă de restul lumii,  aceasta este incapabilă să-şi onoreze datoriile precedente faţă de Occident, în consecinţă, finanţarea externă a Republicii Moldova a fost sistată, agravându-se, astfel, şi mai mult situaţia ei social-economică.

Dacă mai există viaţă în Republica Moldova, aceasta se datorează în exclusivitate valutei străine aduse de cetăţenii noştri care lucrează în străinătate. Dacă aceştia ar înceta să trimită valută celor rămaşi acasă timp de numai 6 luni, Republica Moldova ar intra într-un colaps total.

 În aceste condiţii, sloganurile guvernanţilor de la Chişinău cu privire la integrarea Republicii Moldova  în structurile europene şi euroatlantice nu sunt decât o momeală pentru cei naivi şi neavizaţi în dorinţa ca aceştia să-i aleagă tot pe ei încă mulţi ani de acum încolo.

  Pe deasupra, integritatea teritorială, independenţa şi existenţa propriu-zisă a Republicii Moldova sunt periclitate de ocuparea regiunii de est a Republicii Moldova de către Federaţia Rusă şi de prezenţa armamentului şi trupelor ruseşti în această zonă, de ameninţarea permanentă cu sistarea livrărilor de gaze şi energie electrică. Iar Republica Moldova este prea slabă ca să determine Rusia să-şi retragă armamentul şi trupele din stânga Nistrului şi din Tighina şi să preia controlul asupra acestui teritoriu.

În temeiul celor afirmate mai sus, concluzia nu poate fi decât una: Republica Moldova este un stat falimentar: ea nu poate exista de una singură, ca stat suveran şi independent, şi cu atât mai mult nu se poate integra de una singură în Uniunea Europeană, având în vedere şi cele 31 de capitole pe care trebuie să le negocieze cu Uniunea Europeană. Guvernanţii de la Chişinău cunosc foarte bine dezastrul în care se află R. Moldova. Cu toate acestea, ei pledează pentru perpetuarea statului Republica Moldova şi o fac doar ca să-şi satisfacă interesele lor meschine, să-şi sporească în continuare şi nestingherit de nimeni avuţia personală, să nu dea socoteală nimănui pentru ilegalităţile comise, situându-se deasupra legii. Astfel, ei se fac vinovaţi de genocid împotriva propriului popor.  

 În această ordine de idei, soluţia care se impune este una singură: Unirea Republicii Moldova cu Patria-mamă România. Având în vedere că România este deja membră a NATO şi în curând va fi şi membră a Uniunii Europene, unindu-ne cu Ţara, teritoriile româneşti de la est de Prut se vor încadra în mod automat şi imediat în structurile europene şi euroatlantice, iar pentru cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de apartenenţa naţională şi confesională, se vor deschide uşile civilizaţiei şi prosperităţii europene. În acelaşi timp, Uniunea Europeană va contribui, în mod direct şi efectiv, la dezvoltarea economică şi socială a acestei regiuni.

 Pledând pentru Unirea cu Patria-mamă România, Mişcarea Unionistă din Republica Moldova oferă populaţiei o soluţie reală, lipsită de demagogie politicianistă, de integrare în structurile europene şi euroatlantice.

Facem apel către toţi oamenii de bună credinţă din aceste teritorii, indiferent de sex, apartenenţă naţională sau confesională, să adere la Mişcarea Unionistă din Republica Moldova, să acţioneze astfel încât şi acea parte a populaţiei care este încă indiferentă sau ostilă acestui deziderat să conştientizeze necesitatea revenirii teritoriilor româneşti de la est de Prut la trupul Ţării şi a integrării, pe această cale, singura posibilă, în structurile europene şi euroatlantice.

 Ştim că vom fi acuzaţi de răuvoitori de toate relele de pe lume, inclusiv de “subminarea statalităţii”. La aceste acuzaţii vom răspunde cu fermitate că respectăm Constituţia existentă şi nu vom acţiona decât în cadrul acesteia şi în conformitate cu legislaţia şi acordurile internaţionale în domeniu. Noi nu ne propunem răsturnarea prin forţă a regimului existent, ci schimbarea statutului politico-juridic al Republicii Moldova pe cale paşnică, democratică şi civilizată, prin voinţa poporului, iar Vocea  Poporului este Vocea  lui Dumnezeu.  

 Singuri, suntem ca o frunză dusă de vânt, călcată în picioare şi strivită de trecători fără milă. Să ne consolidăm rândurile în jurul Mişcării Unioniste din Republica Moldova şi dorinţa noastră va deveni realitate. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu!