Ninge!...
Fulgi
de zăpadă cad molcom, acoperind cu gingase aripioare de fluturi crengile
copacilor, străzile, vehiculele, trecătorii...
Orasul
se învesmântă în hermină...
Pe
albastra străvezie boltă a cerului, s'au aprins făclii. Pretutindeni
licăresc lumini, împodobind noaptea cu străluciri de nestemate.
Incet,
pe nesimtite străzile se întroienesc, fulgi de nea se odihnesc pe ferestre.
Natura
fascinează...
Pământul
respiră noua dumnezeiască mireasmă.
E
mistica noapte de MOS AJUN.
Coplesitoare,
fermecătoare seară a copilăriei...
Sufletul
îmi este răscolit de dulci si îndepărtate amintiri...
Privind
în urmă, strivesc o lacrimă între gene.
Cu
Mos Ajunul începea siragul de zile sfinte, a reuniunilor familiale la văpaia
focului îmbietor din vatră, a gingaselor emotii celor micuti la sosirea Mosneagului
Crăciun, a bradului încărcat cu daruri, poame si jucării, a meselor îmbelsugate
cu butile umflate, a omeniei, a voiei bune, a zilelor de închinare petrecerilor
încântătoare.
Casele
erau inundate de lumină, portile deschise, bradul străjuia majestuos răspândind
aroma pădurii, căminul mirosea a smirnă si tămâie...
Bucate
rare, cozonaci cu cusma pe o ureche râdeau zăcând pe albe fete de mese
scrobite, între crengute de brad si vasc orânduite în tindă alături de
sacul cu nuci, cosul cu mere si desaga cu covrigi pentru colindători...
Vibrau
căminele de cântece în proslăvirea Nasterii Pruncului Sfânt, harul ceresc
se revărsa asupra noastră; ne oblăduia.
In
clestarul noptilor de ger se simtea viata crestină, domnea o înaltă
spiritualitate: era Pace pe Pământ.
Si
astăzi vatra răspândeste aceeasi flacără, dar... climatul intim al căminului
nu mai este acelasi; focul nu mai dogoreste, idealurile s'au sfărâmat,
fiinte scumpe ne-au părăsit; peste inimi s'a asternut beteala singurătătii...
Caut
armonia, înăltările sufletesti, farmecul de odinioară care ne-a vrăjit
copilăria...
Caut
măretia unor zile sfinte trăite departe, în tara omeniei si a belsugului,
în tara mea de basm, caut adevărata incandescentă vâltoare a cinstirii
Praznicului Nasterii Pruncului Sfânt, caut Mos Ajunul românesc, caut
specificul datinilor noastre românesti,
cu săniile cu zurgălăi răzbind anevoie pe uliti, caut micutii colindători,
ce în zori, cu fete rosii de frig smorcăindu-si nasul cântau: "Bună
dimineata la Mos Ajun", "Această noapte e pentru noi","Am
venit si noi odată", caut corurile scolare care ne desfătau cu
minunatele colinde: "O ce veste minunată", "Steaua sus răsare",
"Ia sculati boieri mari"...
Mos
Ajunul, minunea copilăriei noastre, nu mai este!
Contraste
stridente, aspre, însotite de un trist îndepărtat ecou, răspund că peste
toate s'a asternut pulberea vremii, ca portile inimii sunt zăvorîte, armonia
este sfărâmată, fermecătorul edificiu al Mos Ajunului a fost dărâmat,
vestind exilului osânda plânsului, a dezamăgirii, a amărăciunii, a nemărginitei
dureri, grea pustietate, cunoscute, îndurate si mărturisite, lăsate
posteritătii de nefericitul poet al Tristelor, acel neîndoios memento, greu
blestem:
"Cum
patria amisi, tum me perisse putato,
Et
prior et gravior mors fuit illa mihi"...,
în
traducere:
"Când
am părăsit patria, atunci puteam să socotesc că am murit:
A
fost prima si cea mai gravă moarte"...
Azi,
Prăznuirea Mos Ajunului a dispărut..., iar Crăciunul contravine adevăratei
cinstiri a Nasterii Pruncului Sfânt, circumscriindu-L într' un cadru
superficial, jalnic de redus, o singură zi, fiind fără tăgadă o gigantică
dezgustătoare îndeletnicire comercială, o supărătoare denaturare morală,
departe de sensibilitatea lumii crestine, departe de proslăvirea noastră românească,
departe de datinele noastre sfinte...
Timpul
a fărâmat armonia vremurilor si, a lăsat în urma lui cenusa aducerilor
aminte...
Ninge!...
Vântul
vuieste, urlă, răvăseste omătul...
Visez
dureros la întreaga bucurie a copilăriei duse...
Trist,
îl astept pe Mos Crăciun; îl chem...
"Mos
Crăciun din vremuri bune,
.............................
Insenină-mi
gândul rău
Si
cu fata ta blajină
Alb
răsari din perne moi,
Calcă
'ncet, nimic nu spune!
Strânge-mă
la pieptul tău,
Si
să plângem amândoi,
Mos
Crăciune!"
Grigore
CAVAFU
Libertatea,
N.Y., Anul VI, Nr. 52, Dec. 1986