Libertatea, N.Y., Anul VI, Nr. 56, Aprilie 1987

 

Simulacrul de proces din Israel îndreptat împotriva lui John Demjanjuk, 66 de ani (în prezent fãrã cetãtenie; fost cetãtean american, de origine ukrainianã), continuã.

Pânã acum zece ani în urmã, John Demjanjuk, de profesie mecanic auto, angajat al firmei Ford Motor Co. din Parma, Ohio, era un personaj comun, un om ca oricare altul, retras, preocupat de grija casei si alor sãi, bucurându-se de simpatia tuturor celor ce-l cunosteau.

John Demjanjuk, ca alte mii si zeci de mii de est-europeni, a pãrãsit Europa dupã cel de-al doilea rãzboi mondial (1952), stabilindu-se în Statele Unite, statul Ohio. Incã dela început, J. Demjanjuk a lucrat din greu în cadrul firmei Ford Motor Co. din Parma, de multe ori muncind ore în sir peste programul initial, în dorinta realizãrii unei mici economii de bani. Dupã multe sfortãri, John Demjanjuk a reusit sã-si cumpere o cãsutã modestã într'una din suburbiile orasului Cleveland, denumitã "Seven Hills" -în traducere Sapte Dealuri.

Dupã mai multi ani dela sosirea sa în Statele Unite, John Demianjuk a devenit cetãtean american, schimbându-si numele din Ivan, în John.

Copiii si i-a educat în spirit crestin, el însusi fiind profund religios si nelipsit de la serviciile religioase celebrate în cadrul bisericii ortodoxe ukrainiene "Sfantul Vladimir".

In tinerete, John Demjanjuk a lucrat într'un colhoz din Ukraina.

In anul 1975, numele lui Demjanjuk a apãrut alãturi de alte 72 de persoane "suspecte" într'un ziar pro-sovietic intitulat "Ukrainian News", ziar care apare la New York din fonduri parvenite dela Moscova.

Dar într'una din serile lunii August 1977, cu un simplu ciocãnit în usã, viata lui John Demjanjuk a fost distrusã.

Un reporter al unui ziar si-a fãcut aparitia în fata casei sale, dorind sã-i afle pãrerea în legãturã cu alegatiile fãcute în cursul aceleiasi zile de cãtre Departamentul de Justitie al Statelor Unite, la Curtea Federalã din Cleveland, cã "Ivan cel Groaznic", "fiorosul criminal dela Treblinka", este una si aceiasi persoanã cu Ivan - John Demjanjuk, muncitor mecanic, angajat al firmei Ford Motor Co. din Parma.

Sase ani în urmã, în prima jumãtate a lunii Aprilie 1981, Judecãtorul Federal Frank Battisti din Cleveland, i-a revocat cetãtenia americanã dobânditã si, împlinindu-se doi ani dela emiterea unui mandat de arestare din partea guvernului israelian, J. Demjanjuk se gãsea din nou în fata curtii de judecatã, pentru a contesta decizia injustã. Judecãtorul Battisti, fãrã a-i acorda dreptul de a se apãra in libertate (în schimbul unei sume de cautiune legale), a dat ordinul depuneriisale la închisoare. Trei zile mai târziu, fãrã ca avocatul sau familia sã fie înstiintatã, John Demjanjuk a fost transferat din celula în care fuse depus in Cleveland, la penitenciarul federal din orasul Springfield, statul Montana. "Cazul" lui J. Demianjuk a fost preluat de cãtre Oficiul Special de Investigatii (O.S.I.), format în 1979 pentru depistarea asa zisilor "criminali de rãzboi" care trãiesc în St. Unite, pentru a-i traduce în fata tribunalelor americane pentru "violarea legilor de emigratie americane", ca prim aspect. (Oficiul Special de Investigaii - O.S.I. din cadrul Departamentului de Justitie american a fost creat la insistenta grupurilor evreiesti care se identificã total cu "Doctrina Hotzman" si cea a centrului Simon Wiesenthal din Los Angeles. Anual primeste subventii în valoare de peste 4 milioane de dolari din partea statului american).

Dupã cum aratã depozitiile acuzãrii, O.S.I. a afirmat cã John Demjanjuk a activat drept paznic împreunã cu soldatii germani SS în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial al lagãrelor Treblinka si Sobibor, din Polonia.

La Treblinka  -spune raportul O.S.I.- J. Demjanjuk opera motoarele diesel care au omorît aproape 500.000 de evrei; la Sobibor, Demjanjuk este acuzat cã, la fel, a servit în unitãtile ukrainiene constituite de armata germanã si SS.

Printre cei 13 martori pe care guvernul american i-a chemat sã depunã mãrturie, se gãsesc si 5 supravietuitori din lagãrul dela Treblinka care l-au identificat în fotografia din aplicatia pentru vizã din 1951 a lui John Demjanjuk ca fiind unul si acelasi cu Ivan cel Groaznic pe care-l stiu ei.

Una dintre probele aduse în sprijinul acuzatiilor împotriva lui J. Demjanjuk, a fost o legitimatie în care se aratã cã acesta a fost membru SS, pe timpul când se gãsea în campul de antrenament din Trawniki, fãrã a se mentiona numele lagãrului Treblinka. Dar, dupã cum s'a demonstrat din partea apãrãrii, legitimatia reprezintã un fals ordinar, expediat dela Moscova O.S.I.-ului. (In alte douã cazuri, privind compromiterea a doi refugiati ukrainieni luptãtori anti-comunisti, Valentyn Moroz (acum In Statele Unite dupã multi ani petrecuti în închisorile comuniste) si George Shimko (actualmente devenit membru al Parlamentului canadian), O.S.I.-ul a folosit "dovezi" prefabricate de cãtre oficiile speciale ale K.G.B.-ului. Dupã cum demonstrau "documentele" sovietice, cei doi erau "sadici criminali de rãzboi". S'a dovedit ulterior cã la vremea la care... înfãptuiserã crimele incriminate, V. Moroz era în vârstã de 11 ani, iar G. Shimko avea 8 anisori. Comentariile sunt de prisos...

In alte douã cazuri -cel al luptãtorului lituanian Juozas Kungya, 67 de ani si cel al lui Frank Walus, de nationalitate polonezã bazate pe "evidente" coroborate de la asa zisi "supravietuitori", atât din Israel cât si din St. Unite, cum si din partea K.G.B.-ului, acuzatiile au fost atât de ridicole încât Curtea Federalã a St. Unite nici nu a pus dosarele pe rol.

Meritã sã amintim aici si procesul intentat I.P.S.S. Valerian Trifa, Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Române din America, acuzatiile împotriva sa fiind sustinute cu "dovezi" expediate dela Bucurestî de regimul comunist care a dorit dintotdeauna discreditarea Episcopiei Ortodoxe Romane libere).

Incã dela inceputul "cazului" Demjanjuk, acesta a mãrturist cã a fost mobilizat in armata rosie din 1940 si pânã în 1942, datã când este capturat de germani în Crimeea, dar cã este victima unei erori în ce priveste a cuzatiile indreptate impotriva sa.

Unul dintre sprijinitorii ardenti ai lui John Demjanjuk este Jerome Brentar, un proprietar al unei agentii de voiaj din Cleveland, care a citit pentru prima datã des pre "cazul Demjanjuk" în ziarul local "Cleveland Presst", în care era prezentat un facsimil al legitimatiei SS. "M'am uitat la acea legitimatie prezentatã -spune Jerome Bretner- si imediat mi-am dat seama cã este un fals. Am lucrat 10 ani cu Organizatia Internationalã a Refugiatilor din Germania. Am vãzut foarte multe legitimatii false. Sovieticii sunt specialisti în contrafaceri si imediat mi-am zis: "Asta este opera lor..."

Brentar, american prin nastere, dar descendent croat, nu-l întâlnise pânã atunci niciodatã pe John Demjanjuk. "Dacã acest om era Ivan cel Groaznic si comisese atricitãtile de care vorbea O.S.I.-ul, Comisia de Rãzboi Polonezã l-ar fi descoperit cu multi ani înainte. Am stiut cã el este inocent. Este o victimã a K.G.B.-ului si acum, implicit, a O.S.I.-ului", a mai mentionat Brentar în cadrul unui interviu apãrut în ziarul "The Cincinnati Post".

Dupã ce i-a fost revocatã cetãtenia lui John Demjanjuk, Jerome Brentar a plecat in Polonia si Israel unde a gãsit martori - fosti prizonieri la Treblinka- care au declarat cã Demjanjuk si Ivan nu sunt unul si acelasi om. Brentar a gãsit deasemenea un raport documentar fãcut în 24 Dec. 1947 de cãtre Elias Rosenberg Centrului de Documentare Evreiesc din Viena, raport în care acesta explicã cu lux de amãnunte rãscoala detinutilor din lagãrul Treblinka izbucnitã la 2 August 1943 si omorîrea lui Ivan cel Groaznic. (Elias Rosenberg este unul dintre cei cinci supravietuitori si a apãrut drept martor al acuzãrii (sic! ) în procesul de judecare al lui John Demjanjuk care are loc actualmente în Israel...)

Raportul lui E. Rosenberg fusese fãcut în Varsovia, putin timp înainte de plecarea sa în Israel, si apoi expediat la Viena, împreunã cu multe alte declaratii venite dela supravietuitorii lagãrului.

Iatã ce mentioneazã el în acest raport:

"Dupã aceasta (începerea rãscoalei -Nota Redactiei), un grup mare de detinuti a alergat la barãcile unde dormeau pazmcii ukrainieni -printre ei si Ivan- omorîndu-i pe toti cu lopetile".

Date despre omorîrea lui "Ivan cel Groaznic" în timpul acestei rãscoale, gãsim si într'o carte scrisa în 1966 de Jean -François Steiner, carte bazatã pe mãrturiile a 40 de supravieoitori dela Treblinka, si în care este descrisã aceastã scenã,dupã cum urmeazã:

"Deodatã, Ivan, sadicul monstru, se ridicã. Ukrainianului, se pãrea, nu-i era deloc teamã; era numai putin surprins. Ochii sãi înegriti privirã cãtre (portretul lui -N. R.) Adolf, la mâinile lui, centura, încercând sã gãseascã o armã de apãrare...

Mâinile detinutului îi strângeau gâtul tot mai apãsat, si (Ivan -N.R.) cãzu cu toatã greutatea pe podea, dându-si sfârsitul..."

Este "Ivan cel Groaznic" acelasi cu J. Demjanjuk, cel ce se gãseste actualmente în fata tribunalului din Israel?

Multe alte mãrturii vin sã completeze imaginea adevãratã a lui Ivan decedatul, contrastând cu cea a lui John Demianjuk, mecanic-pensionar. Una dintre acestea o reprezintã legitimatia SS din campul de antrenament dela Trawniki în care înãltimea lui Ivan este trecutã a fi 175 cm. In fapt, John Demjanjuk de astãzi are înãltimea de 187cm.

Un "statement" primit din partea lui Kurt Franz, conducãtorul paznicilor ukrainieni dela Treblinka între 1942 si 1943, condamnat la închisoare pe viatã în Germania, fãcut in data de 16 Februarie 1984, aratã cã: (John Demjanjuk -N.R.) "nu este acelasi Iwan dela Treblinka. Acel Iwan avea pe atunci cca. 40 de ani, cu cel putin 10 ani mai în vârstã decât mine si pãrul începuse sã-i albeascã".

Prezentându-i-se o copie dupã legitimatia care stã la baza acuzãrii lui John Demjanjuk, Kurt Franz a declarat: "Legitimatii precum cea de fatã care îmi este prezentatã, n'au existat niciodatã pentru ukrainieni la Treblinka... Dupã revolta detinutilor evrei dela Treblinka din 2 August 1943, nu l-am mai vãzut niciodatã nici pe Iwan, nici pe Nikolai (ajutorul lui Ivan)... Este mai mult probabil cã amândoi au fost ucisi în timpul revoltei..."

Procesul din Israel vizeazã vãdit distrugerea unei persoane inocente si compromiterea luptãtorilor anti-comumsti ukrainieni; John Demjanjuk este nevinovat.

Bratul lung al Moscovei -prin apendicele ei, O.S.I. (Oficiul Special de Investigatii) - trebue înlãturat.

Farsa din Israel trebue sã înceteze.

D. MOCANU (NICOLAE NITA)