LEGIONARE:

Ion Jivan: UN VIS, O EVOCARE

 

In spatele lui, ca o umbră deasă, se proiecta o cruce. El părea ca un răstignit. Fata îi strălucea dar nu stiu cum se făcea, că mâinele nu-i erau pironite dar bratele îi erau întinse. Capitanul (frontispiciul revistei Axa)... Bustul parcă era desprins de cruce. Doar dela mijloc în jos, părea întepenit, sau era îngropat până'n brâu. Părea mai degrabă un bust pe un soclu. Bust viu, luminat. Cu unduiri largi în miscări. Din când în când, ca un val, ce se isbea de stânci.

Imi vorbea Căpitanul în vis. Ca dintr'o icoană în relief. Mă uitam mirat la dânsul si-l ascultam. Avea o privire profundă, duioasă, iara vocea îi era gravă si caldă.

- Dece esti atâta de trist, camarade? Tu trebue să afli că eu nu sunt mort. Eu sunt viu! Nu trebuia oare să trec pe unde am trecut? Mi-am dăruit de copil viata. N'o mai puteam lua înapoi! A trebuit să trec si pe acolo... Sunt mai viu ca înainte, în viată fiind. As vrea ca tu să fi voios. Nu te mai întrista!

- Sunteti înfipt în pământ, Căpitane? Sau prins în ciment? Dece sunteti întepenit dela brâu în jos?

-Am fost legat de picioare, cu camarazii mei!

-De ziua Sfântului Andrei? Iară acum, Căpitane? 

-Nu mă pot desprinde de tristetea voastră!

 

Atât mi-am amintit din vis. Când m'am trezit, eram în sudori. Ce mi-a mai povestit pe urmă, nu mi-am mai adus aminte.

 

*

 

Nationalismul trebue să fie o matcă de eroism. Desigur, stim cu multă melancolie, care este natura umană si conditiile rare si grele, în care se poate realiza eroismul. "Credem slăbiciunii omenesti", căci nimeni nu se poate lăuda că este un bronz. Omul cel mai eroic e totusi, din anumite puncte de vedere, un biet păcătos. Viata te face să fi tolerant. Nu din bunătate sau din viciu, ci din cunoastere. Dar, liber este oricine, să-si aleagă apele, unde poate naviga si nu să înfrunte depărtările si furtuna, dacă îi lipsesc vintrelele tari ale sufletului.

Nationalismul, poate că e, în fond, o predestinare, cel putin în vremuri de încereare, desi aceasta nu înlătură educatia. El este traditionalist în valorile, sau în succesiunea valorilor pe care le proclamă, dar e revolutionar în viata morală. El nu este nici pentru mălăieti, oricât ar fi de simandicosi si nici pentru jivinele profitoare, oricât geniu ar pune în stiinta abilitătii.

Nationalismul nu este un stil de juisare si cu atât mai putin un stil de rentabilitate personală, fiindcă, nu persoana individuală e dogma lui. In domeniul lui se prevăd limite morale, ce nu pot fi, în nici un caz depăsite si se profilează anume trepte eroice, care trebue, neapărat, realizate. Căci nationalismul adevărat e o floare prea albă, pentru a putea sta la orice butonieră. 

 

"Cei ce-au căzut ucisi de gloantele dusmane,

Păsesc în rând cu cei ce au rămas."

Asa le cântăm, că asa ne sopteste inima că este. Dela Dobrina la Tâncăbesti, acesta a fost drumul Căpitanului în veac. Dela Văcăresti la Jilava, la umbra mânăstirilor, sau în umezeala celulelor, la Predeal si la mare, acolo, la Carmen Sylva, pe Valea Horincii sau în munti la moti, ori în Maramures. Si pe Rarău, cu schitul lui s'a tors firul legionar, din caerul aceleiasi credinte.

Cu trupuri frânte si oase chinuite, să ne închinăm marilor si micilor umbre. Anonimelor umbre... Cu noi este Dumnezeu!

Si tu, tinere, alăturea de Dumnezeu, ca să urci Neamul spre Invierea lui, în Legiunea luptătoare, în cuib legionar!

Legiunea biruitoare, cu cetele ei din ceruri, coboară printre noi.

Crede si tu, la rându-ti, pe urmele înaintasilor, în Invierea Miscării Legionare si'n sfărâmarea zidului de ură si de miselie, care ne împresoară!

Ion JIVAN

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE