ULTIMELE GÂNDURI - VERSURI
 
P S A L M

  de N. Iordache Nicoară

De va fi Doamne, ca să cad sub vis

Sub crugu'nalt pe care l-ai deschis  

Uimitilor si fericitilor de noi,   

De-o fi ca să'ngenunchi sub glont flămând   

Sau ca să pier în temniti ars de gând

Si lutului să-i dau dobânda înapoi,    

In ceasu-acela, greu de'nduiosare    

Când chipul tău va fulgera pe zare   

Si-o să mă soarbă adâncuri de senin,    

In ceasu-acela Doamne, printre stele,    

Voi tăbârci cu dorurile mele,   

Suind înlăcrimat să ti le'nchin,    

Că toată'nfiorarea pământeană    

Tot ce-a fost crin si înnourări de geană,    

Din palma Ta le-am adunat Părinte,   

Si tot ce-a fost duios popas sub vise,    

Suflet prieten, plaiuri larg deschise     

De Tine-au fost lăsate să ne-alinte:     

Copilărie dulce de candoare,    

Iubiri ca limpezimile stelare,    

Tu, Doamne, mi le-ai scos în cale,    

De-au înflorit uimite clematite,    

In încropite ape otrăvite.

                      A apărut publicat în "Convorbiri literare", Anul LXXIV, Nr. 7, Iulie 1941

 

Iordache Nicoară: Conferenţiar la catedra de chimie a Universităţii Bucureşti, sub conducerea profesorului Gh. G. Longinescu. A fost ucis în lagărul de la Miercurea Ciuc în anul 1939, din ordinul regelui Carol al II-lea. După ce a fost legat împreună cu ceilalţi 43 de camarazi pentru a fi împuşcaţi, a rostit pentru toţi un ultim „Tatăl nostru“.

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE