de N. Iordache
Nicoară
De
va fi Doamne, ca să cad sub vis
Sub
crugu'nalt pe care l-ai deschis
Uimitilor
si fericitilor de noi,
De-o
fi ca să'ngenunchi sub glont flămând
Sau
ca să pier în temniti ars de gând
Si
lutului să-i dau dobânda înapoi,
In
ceasu-acela, greu de'nduiosare
Când
chipul tău va fulgera pe zare
Si-o
să mă soarbă adâncuri de senin,
In
ceasu-acela Doamne, printre stele,
Voi
tăbârci cu dorurile mele,
Suind
înlăcrimat să ti le'nchin,
Că
toată'nfiorarea pământeană
Tot
ce-a fost crin si înnourări de geană,
Din
palma Ta le-am adunat Părinte,
Si
tot ce-a fost duios popas sub vise,
Suflet
prieten, plaiuri larg deschise
De
Tine-au fost lăsate să ne-alinte:
Copilărie
dulce de candoare,
Iubiri
ca limpezimile stelare,
Tu,
Doamne, mi le-ai scos în cale,
De-au
înflorit uimite clematite,
In
încropite ape otrăvite.