- II -

Rebeliunea antonescianã

Dupa asasinarea maiorului Doring am fost consemnati în prefectura. Domnul general Petrovicescu, ministrul legionar de interne, a fost demis din functie în mod abuziv de Antonescu. Am fost somati sa parasim institutiile printr-o simpla dispozitie ce nu era legala. Prefectii din tara au fost înlocuit, cu militari si prin aceasta s-a voit scoaterea noastra din viata publica a statului. Cel în care am crezut ca ne va fi alaturi în redresarea tarii, ne-a lovit primul, miseleste. Puteam noi face împotriva noastra rebeliunea? Puteam noi parasi institutiile în care am fost investiti sa lucram? Nu! De aceea, le-am aparat. In mâinile noastre a fost tara întreaga, cele mai importante ministere erau conduse de noi si puteam face ce vrem, dar nici prin gând nu ne-a trecut a recurge la miselii. Ne-ar fi fost atât de usor sa-l înlaturam fara cea mai mica agresiune pe Antonescu. Faptul ca era înconjurat de fosilele sinistrei guvernari carliste, care îi alimentau orgoliul, este cunoscut. Nu-i contesta nimeni calitatile de militar, dar i se contesta slabiciunea de a tine în jurul sau oameni cu influente nefaste cum ar fi Riosanu si Veturia Goga. Orgoliul, mândria si ambitia 1-au caracterizat si l-au împins la sperjur, dar mai ales la miselia înscenarii rebeliunii cu toate cele ce le-a scris în Pe marginea prapastiei. Dupa asasinarea maiorului Doring, a început sa fiarba toata Capitala. Grandioase manifestatii pentru înlaturarea clicii lui Riosanu se tineau lant, pâna noaptea târziu. Studentii, în fruntea carora Viorel Trifa, suit pe statuia lui Mihai Viteazul, tinea discursuri fulminante, cereau schimbarea lui Riosanu care era mason si agent al englezilor. Multimea scanda încontinu "Antonescu. Antonescu!" La ora 24 eram în fata Universitatii, unde domnea spiritul de ordine. Se scanda "Antonescu!", apoi nesfârsitele aclamatii "Horia Sima, Horia Sima!". Mase de oameni au blocat centrul Capitalei. Se cânta, se faceau si deplasari în mars, fara sa existe nici un caz turbulent. Asa s-a ajuns în dimineata zilei de 21 Ianuarie. Fiind consemnati în Prefectura, s-au impus unele restrictii, iar pâna la linistirea situatiei fabricile de pâine ne-au aprovizionat. Aceasta dupa ce armata a iesit din cazarmi ocupând pozitii de izolare. In schimb jandarmii pedestri au ocupat pozitii în blocurile din jurul Prefecturii. Noi politistii, nu aveam decât pistolete de buzunar, nu exista nici o arma grea în Prefectura. Un camarad a gasit doua arme de vânatoare fara cartuse, dar ruginite. Cu aceste pusti ruginite si fara cartuse ne-au gasit tragicele evenimente despre care s-au scris tone de hârtie, ca sa fim denigrati prin cele mai odioase înscenari. Prin telefon am aflat ca armata a tras la ordinul dat de Antonescu. Primii morti au fost tineri si prin aceasta generalul s-a înscris în galeria calailor nostri. Astfel manifestatiile au devenit mai tumultoase, dar nu agresive. Editiile speciale apareau din ora in ora. Se cerea pastrarea calmului, ordine si disciplina, sa nu se raspunda la nici o provocare. Legatura cu sediul din str. Gutenberg fiind intrerupta, a fost nevoie de curieri. La cererea d-lui. Comandant Horia Sima, ni se impunea sa ne ocupam de identificarea celor cazuti si de soarta celor raniti. Astfel, mi-a venit greaua sarcina de a ma deplasa cu o echipa de comisari la institutul medico-legal. Medicul legist, aflând scopul misiunii noastre, ne-a condus în morga. Cele vazute ne-au înfiorat. Un medic mi-a dat un tampon de vata si am facut un tur privind cadavrele cu frica. In fata noastra, un grup de trei persoane fotografia cadavrele. L-am întrebat pe medicul legist cine sunt si mi-a raspuns ca sunt ziaristi. Comisarul-sef mi-a spus ca unul este ziaristul Brunea Fox. N-am dat importanta ca în discutiile ce au urmat am aflat ca numai 16 cadavre provin în urma evenimentelor. Dintre acestia, doi erau hoti ce-au jefuit un magazin al unui evreu din calea Dudesti. Cei doi au recurs la arme de foc si astfel au cazut în lupta cu agentii de ordine. Ceilalti 14 erau tineri legionari adusi dintre cei ce manifestau în fata telefoanelor, doi erau cu camasile verzi pe ei. Medicul care ne însotea mi-a explicat ca, în afara de acesti 16 morti, restul erau proveniti din diverse motive: accidente, crime etc. Cele aproape 70 de cadavre mutilate, însirate pe jos, mi-au facut o imagine de dezgust, frica si scârba. L-am lasat pe comisarul sef sa încheie procesul verbal cu toate formele si evidentele pentru care am venit. La Prefectura jandarmii pedestri au ocupat cladirile mari. unde era reclama pastei de dinti Odol. Acolo era instalata o pusca mitraliera care tragea direct în blocurile noastre. Câteva gloante s-au oprit în perete, un glonte a ricosat lovind masina de scris. Circulatia între birouri o faceam aplecati pe sub pervazul geamurilor. Prin telefon am aflat ca peste tot se tragea intens: morti si raniti din rândurile legionarilor si populatiei, atacul armat era generalizat. Multimea adunata pasnic a blocat strazile. Din când în când, rafale de mitraliera se trageau spre a-i intimida pe bucurestenii ce se îndreptau spre Palatul regal. Le-am vazut toate acestea în acele zile sângeroase de 21 si 22 Ianuarie. Din cabinetul sau, domnul prefect Radu Mironovici ne comunica gravitatea situatiei în care ne aflam. Am primit misiunea de a duce un plic la sediul din str. Gutenberg. Iesirile din Prefectura erau tinta puscasilor jandarmi; facându-mi cruce, am tâsnit fulgerator prin curtea care ducea spre Calea Victoriei. Un civil îmi spuse ca jandarmi deghizati în haine de piele si cisme cazone ocupau pozitii pe acoperisurile blocurilor. Din salt în salt, am ajuns la sediu si am predat biletul direct d-lui. Nicolae Patrascu, Secretarul General al Miscarii, primind o alta misiva ce trebuia s-o duc la Prefectura. La întoarcere am fost întâmpinat de focurile unei mitraliere. Doi oameni erau cazuti si cereau ajutor; împreuna cu un gardian, cu o bara lunga de fier gasita într-o curte, i-am scos de sub foc. Unul avea o rana de glonte în picior iar celalalt, un student, o rana la umarul drept.
Luati pe sus, ajutat de niste trecatori, am decis sa-l ducem la sediu. Acolo i-am predat altor camarazi si i-am trimis la caminul studentilor medicinisti. In saritura in saritura, am traversat b-dul. Elisabeta pâna la intrândul spre scarle platoului ce ducea la intrarea in cladire. Cu greutate am reusit sa intru in Prefectura sub o rafala de arme automate., pe usa de metal care era deschisa. Am dat un nou examen din care Dumnezeu mi-a ajutat sa scap, desi un glonte mi-a gaurit pulpana paltonului. Manifestatiile continuau. Presa si radioul întretineau moralul multimii care în ordine, cerea demiterea din guvern a lui Riosanu. Asupra Corpului Gardienilor publici, din ordinul lui Antonescu s-a tras cu tunul. Cei de acolo erau asediati înca din 21 dimineata, caci focarul rezistentei noastre era în jurul Presedintiei Consiliului de ministri. Ultimele stiri anuntau ca armata generalului Dragalina a plecat din Ploiesti în ajutorul nostru. Si noi, cei din Prefectura Capitalei, am fost asediati, fiind centrul comandamentului. Era un adevarat Alcazar, în cea de-a treia zi, hraniti cu pâine si marmelada, rezistam cu câteva pusti ruginite în fata blindatelor germane ce se apropiau pe Calea Victoriei. In cabinetul unde d-nul. prefect Radu Mironovici discuta cu o parte din conducerea legionara ma aflam si eu, rapus de oboseala, dormitând pe un fotoliu. Traiam un cosmar si mâini uriase, cu niste degete enorme, ma strângeau de gât sa ma sugrume. DarNae Topliceanu si Cretu ma trezesc si ma duc în diroul d-lui. Stelian Stanicei. Transpirat, ma regasesc în forfota aceea unde se astepta soarta noastra si a Legiunii. Vestile, ce veneau pe diferite cai, erau prevestitoare caderii noastre. Pe fetele tuturor vedeam îngrijorarea, dezamagirea si teama de necunoscutul ce-l aducea aceasta mârsava lovitura de stat, in cursa careia am cazut. Curati si plini de elan, eram acum înlaturati de acest ambitios si vanitos general. In dimineata zilei de 23 Ianuarie 1941 la orele 5,30, d-nul. Comandant Nicolae Petrascu, însotit de un grup de legionari si trei ofiteri superiori germani, din partea comandamentului misiunii germane, aducea comunicatul Comandamentului Legionar semnat de Comandantul Horia Sima prin care se comunica încetarea oricarei rezistente si parasirea imediata a Prefecturii Politiei. In felul acesta am capitulat în fata tradarii, urii si miseliei, care prin uneltire si forta, ne-au înlaturat de la putere ca sa fim din nou umiliti si batatjocoriti. Am coborât în ordine prin fata ofiterilor germani, aruncând la picioarele lor cate un Mauser sau Bereta, pe care le aveam în buzunare. Nici un glonte nu s-a tras din Alcazarul pe care l-am aparat. Eram în aceasta cladire tineri din toate colturile tarii. Cu toate acestea, nu am iesit învinsi, asa cum miseii au cautat sa ne prezinte lumii. Prin misiunea ce o aveam. fiecare am vrut sa ne formam si sa imprimau o noua tinuta in aplicarea legilor tarii. A învins atunci infamia, tradarea, minciuna, uneltirea, nedreptatea si ura. Cinstea si dâruirea noastra au fost târâte în mocirla celor mai mârsave invective prin acuzatii plasmuite si trucaje facute de cei ce au stat în umbra ca sa ne compromita. Ca unul care am fost o mica rotita în acel aparat de stat, hulit si blamat, am încercat sa va prezint adevarul din sfera activitatii mele ca sa trageti concluzii. Dupa lovitura de stat Dupa ce am plecat din Prefectura, m-am dus la d-nul. col. Nicolae Marinescu, comandantul Batalionului 2 Administrativ, o ruda a mamei, care, întelegând situatia, mi-a oferit refugiu. In dupa amiaza de 24 Ianuarie, însotit de dânsul, cu trasura batalionului, am plecat prin oras sa vedem Bucurestiul dupa cele ce s-au întâmplat. Ordinea se restabilea încet, oamenii se îngramadeau dupa editiile speciale care deja scuipau cu venin asupra noastra. Voiam sa vedem punctele fierbinti ale celor trei zile de agitatie, în fata Prefecturii o tancheta arsa cu turela spre cabinetul prefectului, statea anume sa-i impresioneze pe bucuresteni de ce sunt în stare legionarii. Era o dovada: atacul asupra Prefecturii era un exemplu clar al loviturii de stat antonesciene. Prin fata telefoanelor, unde s-a tras si au cazut multi oameni într-un mare masacru, se vedeau urme de sânge pe asfalt; mame cu lumânari aprinse stateau îngenuncheate pe trotuarul cald înca de sângele varsat. Bocete, tânguiri si blesteme, umpleau strada de o cutremuratoare jale. O mama cu fotografia baiatului de 15 ani, blestema pe cei ce au tras. Voci razlete îl acuzau pe Antonescu, grupuri comentau odioasele crime pe care le-a comis spre cucerirea loviturii de stat. în fata sediului corpului de gardieni era o alta tancheta arsa. Aici s-a tras cu tunul, gloantele din zidurile cladirilor spuneau ca armata a fost nemiloasa cu cei ce nu predasera cladirea care le-a fost legal încredintata. De la oameni am aflat ca pe Calea Dudesti si Vacaresti au fost jefuite magazine si au fost ucisi evrei. Acolo am putut vedea ce este în stare sa faca periferia cu elementele ei certate cu legea. Magazine sparte, jefuite partial si total erau dovada unei odioase înscenari, înaintând încet cu trasura, ne-am oprit în fata unor magazine devastate: proprietarul, un evreu cu parul ciufulit, încerca sa aranjeze în rafturi marfa dintr-un morman de obiecte peste care a trecut uraganul. Intrebat, omul mi-a spus ca nu-i lipseste nimic, spre deosebire de alte magazine, care fusesera pradate.
- Dar cum explici dumneata toate acestea?, l-am întrebat pe alt evreu.
- Ei, domnule, a fost o furie dezlantuita de niste insi pusi anume sa distruga. Acelasi lucru l-am dedus si din spusele altor proprietari, aflând ca din Ferentari au venit tigani cu masinile si au încarcat cât puteau din magazinele devastate. Un carutas ne spunea ca în 22 Ianuarie a vazut o masina cu indivizi care, în goana, au spart vitrinele cu niste bâte fara a se deda la furturi, jafuri si agresiuni. De la un zarzavagiu, am aflat ca au fost indivizi ce instigau la furt si devastare pe cei nevoiasi, spunându-le ca numai jidanii sunt de vina de tot ce se întâmpla în tara. Aceste fapte au fost dirijate si nu am nici un dubiu ca o cospiratie a pus la cale totul. Un alt cetatean, intervenind în discutii, ne spunea ca la Abator au fost gasiti atârnati în cârlige mai multi evrei. Asa era scris si într-o editie speciala pe care mi-a dat-o un alt cetatean. Altul spunea ca nimic nu e adevarat. Toate sunt minciuni ale jidanilor. Dar ceea ce pot afirma cu certitudine este tot ce ochii mei au putut sa vada. Am vazut doi morti, români, fara sa vad urme de lovire pe corpul si fata lor. Am întrebat un evreu: - Cine crezi dumneata ca a facut toate acestea? Bietul om, râzând, mi-a spus: - Poti sa stii, poti sa crezi ca au facut de capul lor? Nu legionarii sunt de vina. Eu îi stiu, îi cunosc. Ei nu sunt în stare de a face asemenea lucruri. Doar ei erau la putere. Poti sa stii. cineva are interese ca sa existe aceste stari de lucruri, noi, ca si legionarii, suntem calul de bataie al unor interese oculte. Discutând cu el, îmi arata un grup de reporteri si-mi zise: - Astia sunt uneltele care deformeaza adevarul si realitatea, astia se întrec între ei, prezentând care mai de care stiri senzationale. Pe Calea Vacaresti am constat aceeasi stare de lucruri. Am întrebat în dreapta si în stânga cine au fost raufacatorii. O femeie îmi spuse: - Tiganii, mama, tiganii, numai ei puteau sa faca ce vedeti. Colonelul Marinescu era dezamagit si scârbit de ce a putut face un general care, îmbracat în camasa verde, a jurat fidelitate legionarilor. - Noi, în armata, îi spuneam Câinele Rosu. Cum de v-ati dat pe mâna lui? De ce l-ati tolerat în toate nebuniile lui când voi aveati puterea în mâna si ati avut generali de înalta talie ca sa-1 înlocuiti? - Am fost cinstiti si nu puteam recurge la miselie asa cum a facut-o el. - Aici m-am nascut, aici am trait ca sa ajung prin munca sa am o gospodarie a mea. M-am împacat bine cu toata lumea. Evreii toti ma cunosteau ca le duceam toate marfurile si nu exista ura între noi. Daca s-au întâmplat toate acestea, bani multi s-au dat tiganilor ca sa porneasca în cete, sa distruga si sa pradeze. Cineva, care nu îi iubeste pe legionari, este instigatorul!, zicea cu glas mânios un carutas.
Pe strazi si prin curti vedeam gunoaie, pisici, câini si copii în cete, care ne asaltau odata cu parintii lor curiosi de aparitia noastra. Colonelul a dat ordin vizitiului sa ne duca la Abator. Am mers la directorul Abatorului, care ne-a primit cu multa amabilitate. I-am spus scopul vizitei noastre neoficiale. La întrebarea pusa de colonel, daca in acest abator au fost spânzurati în cârlige evrei, directorul ne raspunse categoric: - Nu! Nu a existat nici un caz. - Totusi, d-le director, în editiile speciale sunt aratate aceste incredibile fapte. Lumea vorbeste mult, sunt si fotografii, cum explicati aceasta? Calm, directorul ne spuse ca în întreprinderea pe care o conduce nu s-au comis asemenea fapte. Ele provin din imaginatia rauvoitoare a unor ziaristi care au ca scop politic discreditarea legionarilor. Directorul, dr. A. Naghel, scandalizat de defaimarea institutiei sale, Abatorul, a chemat mai multi medici veterinari care, in corpore, au hotarât ca vor face o dezmintire publica-se poate vedea si azi, reprodusa în saptamânalul Expres Magazin din 25 Martie 1992, numarul 87. Am fost deci primii care, la fata locului, am stat de vorba cu medicii veterinari si functionarii; se simteau jigniti cu aceasta înscenare. Eu si colonelul Marinescu ne-am declarat multumiti si, cu scuze, plecam cu concluziile trase, în curte, întrebând câtiva parlagii ce au aflat despre aceste înscenari, mi-au raspuns: - Domnilor, în 18 Ianuarie au venit trei ziaristi si au fotografiat hala unde erau sacrificate animalele si în special hala unde erau atârnate jumatatile de animale mari. Au fotografiat si partea cu cârligele goale. Noi n-am dat importanta. Am înteles si avem convingerea ca e vorba de un trucaj al unui ticalos profesionist. Unul din parlagii mi-a spus ca vazuse pe unul, cu numele Brunea Fox. Convingerea noastra era clara, în spatele acestor odioase înscenari stau în umbra instigatorii si masluitorii, care au dirijat si condus totul. - Instigarea la crima este vadit demascata pentru a fi voi discreditati si compromisi, mi-a spus mâhnit colonelul. Pacat de tineretea voastra care este întinata de netrebnici politicieni si de un general exaltat ce se crede conducator suprem, dar nu este decât un ambitios paranoic. Am ramas cu acel gust amar al nedreptatii ce ni se facea, dar cu gândul la dezlantuirea prigoanei ce va urma.

Dupa masacrul inscenat

Generalul Antonescu ca sa ne scoata vinovati de cele întâmplate în acele zile fierbinti din 21-23 Ianuarie, pentru a-si descoperi mârsavele crime asupra legionarilor si a populatiei Capitalei, a recurs la odioasele înscenari. A informat tara ca au cazut 21 de ofiteri, subofiteri si soldati, ucisi de "rebeli", iar alti 53 au fost raniti. O crasa minciuna, incredibila pentru mintea unui om normal. Unde si de cine au fost ucisi si raniti acesti militari? Ar fi trebuit date numele lor. Dar nici despre înmormântarea lor nu se stie nimic. Aici este o dovada ca n-au fost omorâti militari. Mai mult, ei au fraternizat cu noi. Pentru a impresiona opinia publica, Antonescu a înscenat arderea pe str. Dorobanti a unui soldat al carui nume nu s-a dat nici în cartea Pe marginea prapastiei, scrisa de el. A aparut o alta înscenare tot cu un soldat ars pe o tancheta. Adevarul este ca fotografia redata înfatiseaza urmarea unui accident în timpul instructiei dintr-o unitate blindata. Pot sa afirm ca în 23 Ianuarie, dupa zisa capitulare, dupa masa spre seara, s-a tras în multimea din fata Presedintiei. In dimineata zilei de 24 unitati ale armatei au deschis focul la ordinul direct al generalului; în fata Presedintiei au cazut sute de oameni, morti si raniti, printre ei si copii. Aici este marea crima pe care a comis-o Antonescu. Desi ne-am retras din institutii în dimineata de 23, macelul a continuat: pentru a fi sigur pe izbânda sa, avea nevoie de cifre care sa impresioneze. N-a fost prins nici un legionar cu arme asupra sa, ori tragând, dar cine i-a ucis pe cei 236 de tineri legionari si nelegionari? Daca s-ar verifica registrele de la morga n- am gasi nici 118 evrei de care se face atâta caz. O statistica a acelor zile, 21-24 Ianuarie, ar demonstra falsul si inexactitatea cifrelor. Una din versiunile despre aceste înscenari este aceea ca elemente straine de armata au actionat din umbra, prin civili izolati în diferite blocuri si mansarde ce au putut trage chiar si în militari -vezi 16-24 Decembrie 1989. Totul este învaluit de mister, asa cum Riosianu si Eugen Cristescu au lucrat sub îndemnul masoneriei, NKVD-ului si al Intelligence Service-ului englez. Timpul a demostrat ca pe Antonescu l-au eliminat prin însasi slabiciunea politicienilor ce râvneau la fotolii ministeriale. Nici dupa arestarile ce au urmat, la procesele intentate nu s-a gasit nici un legionar care sa fi tras asupra armatei. Am vazut soldati cu lacrimi în ochi pusi pe pozitii, stiind poate ca tatal sau fratii sunt legionari; erau cazuri când însisi ei erau legionari. Se pune întrebarea ce forte legionare au stat în fata armatei? De ce fel de armament putea dispune Legiunea în afara de pistolete de buzunar, când este stiut ca mitralierele instalate pe care blindate, pustile mitraliere fixate pe blocuri si pistoale automate erau îndreptate spre populatie. Daca n-as fi fost comisar în politia Capitalei poate credeam multe acuze ce ni se aduc. Mai târziu, în 1941, eram pe front la Cotul Donului si, în urma unui bombardament, am pierdut trei oameni, în completare am primit alti trei soldati. Unul dintre ei era tuciuriu, vechi client al politiei din Capitala. In clipele de liniste si repaus, a început sa vorbeasca despre gloriosul lui trecut. Povestea ca în timpul rebeliunii a fost scosi din Vacaresti de niste comisari care l-au dus, împreuna cu alti doi spargatori renumiti, Ciuntu si Boboaca, cu o masina undeva în apropiere de piata Obor, într-o casa unde au primit fiecare câte o camasa verde, câteo scurta gri si cisme cum purtau legionarii. Comisarii erau din vechea politie carlista. Le-au dat câte 10.000 de lei la fiecare si sarcina de a provoca pe Calea Dudesti-Vacaresti dezordine, incendii, sa jefuiasca la liber tot ce vor. Indivizii erau informatorii acestor comisari, si Lica Berbecu, servantul din bateria mea, le povestea cu lux de amanunte. Printre altele, mi-a spus ca au primit si pistoale si sticle incendiare. Au incendiat mai multe dughene si case si au furat tot ce au vrut. Dupa ce au spart o bijuterie pe str. Dudesti, si-a umplut buzunarele cu tot ce vedea mai de pret. Nimeni nu i-a stingherit si cu tot ce au avut în saci s-au întors la comisarul Badea care a avut cota parte din aceasta aventura. Ramân nelamurit asupra faptului urmator: din ordinul cui a actionat fostul comisar Badea? Sau a fost o initiativa personala? Dupa alte discutii, am ajuns totusi la concluzia ca autorii acestei regizari au fost oamenii lui Riosianu. La Cotul Donului mi-a fost dat sa prind urma unui autor al celor vazute de mine în Ianuarie 1941. Nu i-am spus ca sunt legionar, chiar comisar, ca sa nu ma pomenesc cu un glonte pe la spate, i-am povestit aceasta capitanului Mazilu care i-a transferat la alta unitate.

Rasboiul 1941-1945
Odessa-Harkov-Cotul Donului-Stalingrad-Iasi

In Regimentull Artilerie "RegeleCarol I", dinTimisoara, îmi satisfâceam stagiul militar. Timid si greoi, ca un orasean, m-am acomodat vietii cazone de grajd si instructie. Frica de cai m-a stapânit o bucata de vreme din cauza unui sergent care mi-a sesizat slabiciunea. Eram obiect de haz când intram între Cezar si Zefir, cei mai naravasi cai din regiment Nu-i puteam peria, când puneam tesala pe unul din ei, muscau si loveau cu picioarele; sub strigatele si înjuraturile serg. Bondoc, îmi faceam supliciul si instructajul ca recrut. Am fost instruit ochitor de tun;comandantul bateriei 6, capitanul Ioan Mazilu îmi cunostea situatia politica si ma aprecia. Era un om pe care-1 stimam, felul cum se purta cu mine si cu tot efectivul bateriei a facut sa fie iubit si apreciat de superiorii sai. Cum eram din fire disciplinat m-am straduit sa fiu la înaltimea asteptarilor sale. In aer plutea razboiul, confruntarea între cele doua forte era inevitabila. Europa toata era îngenuncheata; ceva în mine ma împingea sa doresc razboiul ca o necesitate nationala pentru reîntregirea neamului în hotarele legitime ale României. Cedarea Basarabiei, Bucovinei de nord si a tinutului Hertei, arbitrajul de la Viena si cedarea Cadrilaterului impuneau intrarea în razboi. Comunismul, ca forta politica anticrestina, trebuia înfruntat si distrus. Pregatit sufleteste, asteptam declansarea ca o reactie fireasca în climatul de raspântie în care se gasea tara. Atunci a aparut comunicatul cu declaratia de razboi a generalului Antonescu, care ne-a pus pe picior de lupta cu Uniunea Sovietica. Vibram de bucurie, sentimentul national ce clocotea în mine era ca un vulcan gata sa erupa. Regimentul adunat în careu asculta Ordinul de zi prin care se ordona trecerea Prutului. Eram emotionat. Inima îmi zvâcnea puternic în piept. Am iesit în fata frontului si, dupa formula de prezentare, am cerut Comandamentului Regimentului sa fiu trimis cu prima unitate ce pleaca pe front. Totul încremenise. Pluteam si deodata m-am vazut alaturi de col. Viscopoleanu. Apreciase gestul meu. In cuvântarea sa, dându-ma de exemplu, mi-a spus ca este mândru ca are în regiment asemenea ostasi cu înalta constiinta politica, asigurându-ma ca vom pleca si noi, iar atunci voi avea ocazia sa ma afirm. In bârlogul ursului Dupa cuvintele de lauda m-am întors în front cu sufletul ravasit, abia respirând. Vedeam privirile tuturor îndreptate spre mine ca niste cutite si semne de întrebare, de aprobare, dar si de nedumerire. M-am pipait, stergându-mi sudoarea de pe frunte; tot ce am facut, am facut din impulsul firesc al dragostei de tara si din ura împotriva comunismului. Era rezultatul convingerilor si educatiei mele legionare. Zarurile au fost aruncate. N-am avut nici un regret, decât o teama ascunsa care ma scotea din aceasta euforie. Mama auzise de gestul meu si umbla sa ma fofileze pe undeva ca sa ramân în tara. Cu greu am calmat-o, dupa ce s-a lamurit ca hotarârea mea este definitiva. Nu dupa mult timp, ordinul de plecare a regimentului nostru venise. Plecarea din Timisoara a fost o sarbatoare. Despartirea de familii, de viata fara riscuri, era pentru unii un dezastru. Se cânta, se petrecea. Ramasul bun era sfâsietor mai ales pentru cei ce ramâneau acasa. Se pleca spre un necunoscut, spre o viata aspra, spre moarte, spre împlinirea unei datorii al carui sfârsit nimeni nu-1 putea cunoaste. Semnul de întrebare era aprins în fiecare din noi, dar mai ales în cei ramasi acasa. Dupa zile întregi de mers cu trenul, am ajuns la Tighina. Am trecut Nistrul pe podul improvizat de pontonieri si, cum nu stiam sa înot, am avut mari emotii. Am ajuns la mal, de aici am intrat în bârlogul ursului. Tunurile se auzeau ca niste tunete repetate, iar avioane amice si inamice patrulau prin vazduhul ce se întuneca în urma exploziilor de proiectile si bombe. Primele aspecte erau evidente în aceasta realitate a razboiului în care va trebui sa lupt, sa ma descurc, sa traiesc sau sa mor. Marsaluind calare pe cal, eram ochi si urechi sa vad, sa cunosc, dar mai ales sa ma obisnuiesc cu ceea ce eu însumi dorisem. Pe doua coloane, înaintam spre Odessa, în miezul unei nopti de Septembrie, în noaptea aceea întunecata era un dute- vino, infanteristi, artileristi, armament de tot felul se îndrepta spre linia întâia. Un vânt venit din sud ne aducea miros înabusitor de hoit, de cadavre si sânge. Caii sareau de mirosul ce devenise insuportabil. Coloana noastra s-a oprit la o intersectie, în dreptul tunului meu, doua carute stationau; caii nu puteau fi stapâniti de conducatori: cele doua carute acoperite cuprelate erau pline cu morti. O noapte neagra, fara stelepe cer a înfipt în mine frica, dupa ce am vazut aruncati unii peste altii morti sfârtecati de obuze sau gloante. Capete, mâini si picioare atârnau ca o masa de carne calda înca. Imaginile acestea m-au rascolit si îngrozit. Le am si acum în priviri. Cu aceste sinistre imagini am ocupat pozitia de lupta aproape de Pâlnie. Cu lopata Lineman în mâna, sapam la amplasamentul tunului ca sa nu ne prinda ziua. De frica, toti tremuram. In zori am executat primele trageri. Eram deja angajati în razboi. Reîntregirea tarii trebuia facuta: toti cei cazuti la Dalnic si înjurul Odessei, prin vitejia lor ramân nemuritori. Dupa lupte grele, la 16 Octombrie 1941, Odessa a cazut, învingatori, am defilat cu sufletul împacat. Frica mi-o învinsesem gândindu-ma la eroii nostri Mota si Marin, la Capitan si la toti acei ce au stiut sa moara. Pe parcurs, m-am obisnuit cu tot ce poate aduce urgia razboiului. Dupa o refacere în comuna Friedental, unde am facut cunostinta cu populatia, m-am edificat de tot ce s-a scris despre comunism. Am început sa învat ruseste si, dupa Craciun, ne-am deplasat înspre Harkov. Iarna a fost destul de geroasa si am fost foarte hartuiti în incursiunile ce se faceau noaptea de catre formatii razlete din care prindeam prizonieri. Au fost cazuri multe când, fara lupta, ostasii rosii se predau. Erau flamânzi si aveau frica de comisarii evrei, care îi împuscau pe cei ce cârteau. La începutul lunii Februarie 1942, eram deplasati pe o linie ce indica stabilirea pe o pozitie de durata, între localitatea Sebalin si Mihailovca, pe marginea unei liziere de pomi, am fost amplasati ca baterie de tun anticar în linia întâia, în fata aveam infanteria; era singurul tun anticar pe acea linie care asigura orice interventie între aceste doua localitati.

Luptele de la Harkov

Ofensiva generala Izolat cum eram, trebuia sa ma gospodaresc singur. Sergentul Bondoc a fost ranit si eram de drept comandant de tun. Capitanul Mazilu mi-a spus ca vom ramâne câteva luni pe aceasta pozitie. Mi-a indicat sa fac un adapost cum voi crede ca este posibil. Am început sapaturile si zilnic aduceam de la gara Sebalin traverse si sine de cale ferata, în cele din urma am reusit sa termin bunkerul, care era mare, cu trei rânduri de traverse, cu pamânt batut între ele si cu un camuflaj natural. Interiorul era captusit cu scânduri si aveam o soba pe care faceam mâncarea, caci bucataria era departe. Se anunta inspectia generalului Bârzotescu. Cu aceasta ocazie, alaturi de capitanul Mazilu, am fost citat cu ordin de zi pe Divizia I infanterie pentru buna gospodarire. Perioada de acalmie, fara hartuieli, doar cu câteva incursiuni, era umpluta cu lecturi si educatie nationala pe care o faceam servantilor, conductorilor si ostasilor din linia de infanterie din fata bunkerului. De aici vedeam cum faceau germanii incursiuni, care se soldau cu prizonieri si chiar cu capturarea unei tanchete camuflata undeva. O echipa de tineri între 20 si 23 ani s-a strecurat în spatele frontului rusesc fara ca sa auzim un singur foc de arma. Erau sapte, cu fel de fel de arme asupra lor, mai ales cutite. Toti erau frumosi la plecarea din bunker: noi, în stare de alarma, urmaream miscarile lor. Dimineata, când i-am vazut, m-am îngrozit de aspectul lor. De sus pâna jos, erau plini de sânge. Au venit cu o tancheta si cu un general sovietic, plus alti prizonieri. I-am întrebat cum au operat aceasta incursiune si mi-au povestit ca au lucrat numai cu cutitele. Abia dupa ce tancheta, prin huruitul ei, i-a pus în alerta, rusii au început sa traga asupra ei. A fost o actiune de curaj, dar si de neomenie, caci unii oameni au fost ucisi dormind. Dar asa e razboiul. Crima organizata era legitima si bine rasplatita de reusita ei. Asa am dedus ca se pregateste ceva. Eram deja în luna Mai 1942. La 20 Mai 1942 s-a dezlantuit ofensiva generala. O lunga pregatire de artilerie dadea impresia ca iadul este aici. Dupa focul de artilerie, infanteria noastra a iesit din transee toate armele erau in functiune. Cu tunul meu, am distrus cladirea comandamentului rus, apoi, tragând razant, am distrus trei tanchete. Infanteria noastra lupta eroic, înaintând spre cele trei cuiburi de mitraliera care acopereau retragerea armatei rosii, deja pusa pe fuga. Inaintam, iar coloanele de prizonieri rusi se scurgeau spre spatele frontului nostru. Am ajuns la Lozovaia, unde s-au dat lupte grele si multi români au murit. A fost una din cele mai cumplite încrâncenari. Saracia si mizeria oamenilor îmi spunea totul. N-am sa intru in amanunte, nici sa descriu toata campania. Ma rezum a reda sumar câteva actiuni la care am luat parte. Dupa ce frontul a fost rupt si sovieticii au luat- o la fuga, au urmat marsurile de înaintare si de urmarire în etape de 40-50 de kilometri pe zi. Era vara si marsurile de urmarire aveau si ele dificultatile lor. Atunci când ploua, drumurile desfundate prin noroi, în panta, erau greu de urcat. Caii care trageau tunurile erau supusi la eforturi deosebit de grele. Datorita grijei deosebite ce am avut-o pentru cai, m-am descurcat peste asteptari; atunci când se iveau dificultati la urcus, caii mei salvau situatia, în plina vara, înaintarea prin stepa a devenit un calvar, atât pentru cai, cât si pentru oameni. Praful si lipsa de apa, prin câmpurile arse de armatele ce se retrageau, fara sa le putem ajunge, ne epuizau fizic si cei ce sufereau cel mai mult erau caii. Caldura insuportabila si lipsa de apa era inamicul ce trebuia înfruntat. Au fost cazuri când unii ostasi au baut apa din orice baltoaca pe care caii o refuzau. Treceam prin localitati unde gaseam totul distrus, mizerie si infectie în dreapta si în stânga. Cai morti în putrefactie pe marginea drumurilor sub razele soarelui. Pe o cale ferata, am gasit rasturnate trei cisterne cu vodca si un spectacol iesit din comun: în jurul lor am gasit soldati sovietici beti în stare de coma, dar si mai multi cai tot atât de turmentati ca stapânii lor. Ici colo, câte unul mai încerca în neputinta de a se ridica. Gaurile din cisterne aratau ca cei ce treceau pe acolo se aprovizionau cu vodca, în timp ce coloanele armatei faceau un mic popas. Am luat si eu câteva galeti pe care le-am împartit celor ce aveau bidoane si sticle. Cantonamentele le faceam în localitatile unde aveam surse de apa si furaje. Populatia nu ne era ostila. Femeile erau bucuroase ca eram români. La Stalingrad In aceste conditii, în Septembrie 1942 am ajuns aproape de Stalingrad; în comuna Privolsky am amplasat bateria, eu fiind la tunul 4, cu misiunea anticar. Pâna la Stalingrad nu erau decât 12 kilometri. Tunurile aruncau tone de proiectile peste orasul jumatate cucerit. Cele mai grele lupte s-au dat de armata germana. Avioanele aruncau bombe si butoaie incendiare care ridicau flacari si fum în iadul de la Stalingrad. In localitatea Privolsky eram bine amplasati. In luna Noiembrie, timpul s-a schimbat, începura ploile si posibilitatile de miscare au devenit anevoioase. In dreapta noastra aveam o unitate formata din unitati ce au luptat în Africa Korps. Erau bine echipati cu armament nou, Faust Patron si Offenrol. Comandantii de tun fusesem trimisi la instructaj de lupta anticar. Cu un program riguros, timp de 10 zile, am învatat multe secrete din tehnica moderna de lupta cu orice tip de armament. Am fost favorizat de faptul ca, cu germana pe care o vorbeam, ma puteam descurca mai bine decât alti camarazi. O tehnica noua, un instructaj deosebit, ma puneau în fata unor noi probleme de a ma descura în eventualele atacuri. Facusem si în cadrul armatei noastre un instructaj, dar aici totul era altfel: atentia, curajul, simtul spontaneitatii si autonomia de a actiona era la îndemâna fiecaruia. Intors la baterie, mi-am instruit servantii si ne pregateam sa ramânem pe pozitii defensive. Dar am primit ordinul sa mutam bateria la marginea comunei Krilof, unde am facut multe munci de amplasare a tunurilor, în locul nostru au fost aduse baterii din regimentul 35 artilerie din Sibiu, în timpul deplasarii, ne-am întâlnit cu ostasii regimentului 90 infanterie din Sibiu, care erau îmbracati în haine de doc si erau din contingentul 942. Ce calcul, ce ordin stupid a dirijat aceste manevre, nu pot întelege nici acum. De bine de rau. mi-am facut amplasamentul tunului cu firide adânci si cu munitie suficienta. Ploile si frigul ne dadea mici probleme si ma gândeam ca aici vom ierna. Trenul regimentar era destul de departe si noi eram izolati, ca o oaza în imensitatea stearpa, cu mici denivelari si fara nici o vegetatie. Un alt impediment era ceata care persista pâna aproape de ora 11. Totul era deprimant. Eram deja într-o alta lupta - cu natura - care avea efecte negative în marea masa a ostasilor. Capitanul Mazilu statea la observator. La baterie aveam sef de sectie pe locotenentul Kilburger din Timisoara, un om de mare cultura, foarte comunicativ, fost profesor la licelul C. D. Loga din Timisoara. Am fâcut primele trageri de reglare a tunurilor pentru a se cunoaste coordonatele pe directii de tragere. Linistea domnea în tot sectorul din stânga, în dreapta si în fata. Era o linie prevestitoare de furtuna. Informati de capitanul Mazilu, am aflat ca aveam în fata unitati de infanterie bine dotate cu armament modern si va trebui sa facem fata unui eventual atac. Am aflat ca era si unitatea germana cu Faust Patron si Offenrol. Cu acest moral încurajator am încheiat ziua de 18 Noiembrie, dupa ce am primit câte 100 de grame de tuica adusa de agentul bateriei. Moralul ostasilor era destul de ridicat. Toti eram obisnuiti cu greul si în santurile adânci, pe ciulinii adunati drept asternut, am adormit. Era o vreme închisa si burnita, vizibilitate zero. Ofensiva sovietica In dimineata zilei de 19 Noiembrie 1942, în jurul orei 7, a început ofensiva sovietica. O pregatire de artilerie care arunca chiar în spatele nostru obuze grele. Era furia dezlantuirii satanice. Am primit ordin sa tragem si noi. Din fata se auzea focul automat al mitralierelor, amenintate de inamic. Apoi am primit vestea ca valuri dupa valuri, armata rosie înainta cu unitati de infanterie si tancuri. Tunurile noastre îsi atingeau tinta. Infanteria secera în linie ostasii sovietici, care -beti- trageau pe viata si moarte. O mare si gigantica înclestare s-a încins între infanteria noastra, care lupta vitejeste si turmele de turmentati sovietici care nu tineau cont de vietile oamenilor. Au fost cazuri ca s-au dus lupte corp la corp. Bietii infanteristi au facut minuni de vitejie. Legatura cu capitanul Mazilu s-a întrerupt si armata noastra a trebuit sa se retraga. Cerul era învolburat de exploziile si fumul ce întuneca, tot mai aproape de noi, câmpul. Apoi, ca din pamânt, au aparut tancurile. Toata bateria anticar tragea direct si au fost vazute multe tancuri fumegânde. Dar, valuri dupa valuri, aceste tancuri înaintau spre noi cu soldatii ca niste ciorchini pe ele. Din cadavre s-au facut parapete. Lupta nu era egala. Tevile tunurilor noastre s-au înrosit, iar munitia s-a terminat. S-a hotarât dezmembrarea tunurilor, distrugerea si îngroparea aparatelor de ochire, închizatoarelor si percutoarelor. Retragerea noastra si a infanteristilor se facea pe cont propriu. Colosul înainta si singura sansa ramasa era retragerea. Centrul atacului fusese în aceasta zona. Cu locotenentul Kilburger am hotarât retragerea spre trenurile regimentare. Dupa locotenent, s-au format grupuri: eu, cu ochitorul meu Stepanescu, am luat-o singuri pe o panta, lepadând mantalele îmblanite ce ne îngreunau retragerea, Am tinut doar sacul cu merinde si carabinele. Eram din nou la o rascruce de drumuri. Urcam panta de care am amintit. Proiectile de tun se înfigeau în jurul nostru. Ne retrageam anevoios din cauza noroiului, care ne prindea cizmele ca în niste prese. Vacarmul de explozii si tacanitul mitralierelor ne facea sa nu mai tinem cont de nimic. Cu greu am trecut dealul ca sa dam de firul unei vai. Am descoperit un Flak german de 88 mm care astepta tancurile; le vedeam prin luneta foarfeca a flakului german. Ne-am atasat celor trei ostasi germani. Feldwebel-ul, calm, se uita prin luneta la tancurile ce se apropiau vertiginos. Apoi am strigat: "Schis!" Când am vazut ca din prima lovitura tancul T 34 a sarit în aer, am prins curaj. Pe rând, au fost distruse alte cinci tancuri; puscasii sovietici au fost tinuti în loc de o pusca mitraliera pe care o mânuia caporalul Stepanescu. Cu o alta mitraliera, un alt soldat german, din câteva secerari, a facut liniste. Feldwebel-ul a hotarât retragerea. Au fost pornite motoarele celor doua motociclete si, împreuna cu ei, ne-am retras spre sosea. Dupa cca. 2 kilometri de mers, acestea au fost abandonate din cauza penelor de motor si de cauciuc. Ne-am despartit de acesti constiinciosi soldati cu strângeri de mâini si îmbratisari. Cu caporalul Stepanescu, ne-am angajat sa mergem spre a da de urma vreunei unitati. Dupa mai bine de o ora de mers pe jos, la o intersectie vedem pe margine de drum o coloana de artilerie cu atelaje complete. Era parasita. Cei câtiva morti ne aratau ca au fost lupte care i- au determinat pe conductori sa se retraga. Am ales imediat atelajul cu caii cei mai buni. Sase cai si un tun de acelasi calibru ca cel parasit de mine, apartinusera regimentului 38 artilerie. Incalecat pe înaintasi si cu Stepanescu pe rotasi, am gonit în trap si galop. Tunuri si mitraliere se auzeau din toate partile. Ici si colo vedeam carute rasturnate, cai morti si multi oameni secerati de obuze si bombe. Am ajuns la Kotelnikovo, unde am gasit depozitele centrale de alimente si îmbracaminte. Nu era absolut nimeni. Toti fugisera, cred ca cu mult înainte de declansarea ofensivei sovietice. Am adapat caii, le-am dat graunte si fân, apoi am intrat nestingherit în enormele magazii. Mi-am facut un calcul si am luat din toate cele gasite. Am golit panerele de la antetren si le-am umplut cu salamuri, chiar si de Sibiu, blocuri de unt, cutii de ciocolata, conserve pe sortimente, slanina, roti de cascaval, tigari din toate tarile din vest. în magazia de bauturi am gasit whisky si vodca în bidoane de 10 litri; am luat din toate, în special coniacuri frantuzesti si sampanie. Vinurile pe sortimente erau în cutii de carton, pe care le-am stivuit pe antetren. Din magazia de îmbracaminte am luat câte un balot de camasi, indispensabili, vestoane, pantaloni si cisme. Pe tun atârnau pachetele, pe cai, de sa, rude de salam si tigari. Apoi am plecat spre Abganerovo. Pe drum, am întâlnit ofiteri si soldati carora le-am dat din ce aveam la îndemâna. Cu ruda de salam în mâna si cu sticla de coniac în coburi, goneam pe soseaua nu prea aglomerata pe care trebuia sa parcurg înca 30 de kilometri, începuse deja sa se însereze. Pe la miezul noptii am ajuns la Abganerovo. Am cautat trenul regimentar al bateriei pe care l-am gasit si am aflat ca d-nul capitan Mazilu era la comandament. S-a bucurat nespus de mult când i-am spus ca am venit si sase cai si un tun. M-a îmbratisat si, cu lacrimi în ochi, era vadit fericit de isprava mea. Am pus pe masa doua sticle de coniac, doua rude de salam, câteva butelii cu vin de Bordeaux si tigari fine. Venit din vecini, colonelul Badiceanu m-a luat în brate, iar locotenentul Kilburger aprecia gestul meu. S-a întins o masa si am baut vin si sampanie, apoi d-nul colonel a dat ordin sa fiu trecut cu ordin pe zi pe regiment si propus a fi decorat Astfel am fost decorat de comandantul Diviziei I cu Crucea Serviciului Credincios cl. II cu spade. Am sarbatorit împreuna acest eveniment si am cerut capitanului Mazilu sa ia masuri pentru pastrarea celor aduse ca sa nu ajunga pe mâinile oricui. Frânt de oboseala, am adormit dupa ce mi-am facut o scurta rugaciune de multumire ca am ajuns cu bine lânga camarazi si sunt în viata. M-am trezit în zori cu mintea lucida, împacat cu mine însumi, satisfacut de reusita. Capitanul Mazilu a recunoscut educatia pe care mi-a dat-o Legiunea. Din directia Axay rusii atacau si în mare graba a trebuit sa ne retragem spre sud. Regimentul s-a refacut cu alti oameni si alte tunuri. Dupa marsuri istovitoare, în ajunul Craciunului, am ajuns în stepa calmuca, unde am primit ordinul de a amplasa tunul într-un catun situat la marginea unei mlastini. Restul bateriei era cu cinci kilometri în spate, în acest catun locuit de cinci familii de calmuci, am fost primiti cu bunavointa. M-am apropiat de ei în urma faptului ca îi vorbeau urât pe sovietici. Pe doi tineri i-am trimis dupa furaje si, ca sa-i stimulez, le-am pus o banderola alba pe mâna dupa ce am scris cu creion chimic pe ea: Politie, si le-am dat tigari. Stiam ca nu am infanterie în fata si mi-am luat toate masurile de securitate. Eram informat de tot ce era în jur, caci oamenii se ofereau sa ne ajute. Casele erau din chirpici. Mi-au pus la dispozitie o camera pentru dormit pe care am curatat-o si ne pregateam sa serbam seara de Ajun. In stepa calmuca Curierul ne-a adus alimentele, un pachet de la Hitler si altul de la Antonescu, în pachete tigari, ciocolata, coniac si ciorapi. Am mai primit cutii de conserve, brânzeturi, toate binevenite în aceasta seara de Aj un. Am lasat doi ostasi de paza la tun; ceilalti patru am început sa colindam. în casa cea mare toti calmucii, femei, copii si batrâni, stateau în jurul unor masute joase, în castroane mari de lut aveau mâncarea lor traditionala. Copiii de la un an si oameni trecuti de 100 de ani mâncau din ciolane de cai. Tineretul de toate vârstele se întrecea a ne delecta cu dansul. Erau acolo cinci generatii, în traditiile si obiceiurile lor, mi se pareau loiali. Am împartit bomboane si ciocolata copiilor. Femeilor batrâne, ce trageau din pipe, le- am dat tutun, barbatilor tigari. Din putinul rachiu, vodca si coniac le-am dat barbatilor care se deslegau la limba si se întreceau cu informatiile. Un batrân cu plete si barba, cu lacrimi în ochi, plin de sinceritate, îmi spunea ca e bine sa plec de aici caci dincolo de mlastina erau mascate trupe pentru atac. Mi-au spus ca vor putea ataca dimineata cu barcile la malul care era la 60 de metri. Am trimis imediat agentul cu biletul adresat capitanului Mazilu. Am pus hamurile pe cai si asteptam. Dupa trei-patru ore de somn agitat am început sa ne pregatim de eventualul atac. Aveam o pusca mitraliera la care vegheam; cu sufletul la gura, un tânar calmuc mi-a adus vestea ca am în fata o barca cu cinci soldati sovietici. Mi-a dat directia si distanta prin ceata destul de deasa. Am început sa trag. Au ripostat cu focuri de pistol automat si apoi s-a asternut o liniste care mi-a dat ocazia de a ma retrage, în stânga mea se auzeau mitralierele si tunurile care îmi demonstrau ca s-a pornit o noua ofensiva sovietica. Am mai lasat din dulciurile si tutunul ce-l aveam femeilor si batrânilor care îsi aratau regretul ca trebuie sa ma retrag. Dupa cinci kilometri am ajuns la comandamentul care se pregatea de retragere. Se miscau trupe, tunuri si mitraliere. Eram încercuiti din toate partile. în coloana care se retragea spre sud vest, calare pe un cal, reflectam asupra celor ce mi-au salvat viata prin informatiile pe care mi le-au dat la timp, cu atelajul meu izolat ma retrageam spre nu stiu unde, esentialul era ca înapoi, într-o caruta l-am gasit pe capitanul Mazilu. Ma crezuse încercuit în atacul de dimineata. Vazându-ma cu tunul, s-a bucurat si mi- a marturisit ca s-ar putea sa fim deja încercuiti. . La Marea de Azov La un moment dat soseaua era blocata. Din fata, cinci tancuri. Ostasii sovietici de pe tancuri, cu balalaicile îndreptate spre noi, ne priveau ca învingatori, în timp ce tancurile rasturnau tot ce gaseau în cale. Prin megafoane armata noastra era îndemnata sa se predea. Am dat ordin conductorilor sa deshame caii, apoi în graba am aruncat percutorul si luneta cu aparatul de ochire în santul din marginea drumului. Doi din caii ce-i aveam au fost loviti de tanc si au cazut în santul din dreapta. Nimeni numai opunea nici o rezistenta, desi cu câteva actiuni îndraznete se puteau imobiliza aceste cinci tancuri. Nu mai era nici un om cu o initiativa. Toti 5 " eram în panica si deruta; singura solutie era descurcarea pe cont propriu. Eram încercuiti si, dupa ce am trecut un pod, profitând de o vale serpuita, cu servantii si conductorii am luat-o în galop la întâmplare. Dupa aceasta fuga, ratacind timp de doua zile, evitând localitatile, am ajuns la o unitate de îndrumare si regrupare. Undeva, într-o localitate, resturile armatei se regrupau. M-am reîntâlnit cu capitanul Mazilu care era foarte bolnav si am aflat ca vom merge la Marea de Azov. Ajuns acolo mi se da un alt tun. L-am amplasat pe coasta Marii de Azov ca artilerie de coasta. Vis-a-vis de pozitia mea era inamicul care, pe gheata, facea dese incursiuni. Fiind iarna si noi dezorganizati, aprovizionarea cu alimente era foarte anevoioasa. Foamea facea ravagii printre ostasi. Viscolul si gerul trecea prin sumara noastra îmbracaminte si ne descuraja. S-a ajuns pâna într-acolo încât soldatii spargeau cu ciocanul boabele de orz pentru a face o turta ca sa-si potoleasca foamea. A trebuit sa schimb de mai, multe ori pozitia tunului. Pamântul era înghetat si frigul ne degera. Lovind cu târnacopul, sareau scântei iar aceste munci ne istoveau. Iarna 1942-1943 a fost extrem de grea si viscolul a devenit inamicul numarul unu, caci patrundea prin hainele noastre uzate si pline de paduchi. Dupa alte manevre am ajuns si la Rostov. Pe drum, cu viscolul în fata, abia înaintam. Eram în lupta cu natura, foamea, frigul. Nu le mai cunoscusem ca atunci. Alt ordin ne-a îndrumat la Taganrog; alte cazne, alte eforturi si suferinte. Picioarele în cizme îmi erau înghetate, mustatile si sprâncenele ne erau albe, ca gheata ce atârna turturi. Multi, foarte multi au înghetat atunci.

Dupa capitularea Stalingradului

Ca sa ne dezmortim degetele, ni le bagam la încheieturile picioarelor cailor. Aerul ce-l inspiram ne întepa plamânii, în colhozurile unde înoptam, caii, burta în burta, erau împietriti de frig si oboseala, între picioarele lor dormeam noi, fara ca sa fim calcati sau loviti. O întelegere tacita între om si animal o vedeam în multe ocazii, de multe ori calul mi- a fost salvator în greul ce trebuia sa-l înfrunt. La Taganrog, ca artilerie de coasta, am stat mai bine de trei saptamâni, câteva incursiuni au fost respinse de noi, am capturat si o patrula de schiori ce venea pe marea înghetata. Viscolele purtau zapada din loc în loc, zapada scârtâia înghetata sub roata tunului, deplasarile erau un calvar. Din Taganrog ne-am deplasat spre Mariopol. în aceasta zona au aparut bandele de partizani care atacau si pradau tot ce gaseau. Lupta cu ei era foarte periculoasa prin faptul ca nu stiam de unde apar. Am vazut ofiteri si soldati germani ramasi fara cizme în urma furturilor acestora. începusera sa apara dezertari si o stare de haos în urma capitularii Stalingradului. Dezastrul se observa peste tot. Disciplina nu mai era ca la început.Oamenii erau obositi si satui de razboi. Circulau bancuri lansate de comunisti; starea de aversiune fata de aliatii nostri germani era întretinuta sistematic. Am fost hartuiti de partizanii constituiti în formatii de lupta, care actionau numai noaptea. Chiar si populatia ne devenea ostila, iar starea de nesiguranta în cantonamente ne facea sa luam masuri de prevedere, în cele câteva nopti si zile când eram la Sutov I si Sutov II gerul si viscolul au atins cele mai cumplite cote. Tancurile si masinile erau imobilizate, iar armele nu mai luau foc. Dupa constatarile mele, în ultimul timp domnea o stare de dezinteres din partea comandamentelor. Comunismul ca atare si intemperiile vremii n-au fost apreciate de statele majore, ca sa se evite lipsurile ce au aparut. Au existat cazuri de automutilare prin împuscare si expunere la înghet. Cazurile de degerare erau prilejul de a scapa de razboi si de revenire în tara. Si în tara se colportau de la posturile de radio BBC stiri false cu îndemnuri la dezertare, ca razboiul ar fi deja pierdut. Ca simplu ostas român, care am raspuns la chemarea patriei, mi-am facut datoria asa cum am putut si cum mi-au fost puterile si atributiile. Am vazut multe si-mi pare rau ca s-a pierdut acest razboi. Conducatorii trebuiau sa tina cont de experienta lui Napoleon, în tara la noi, defetismul era cultivat de fauritorii actului rusinos de la 23 August 1944. Pacat ca un General ajuns la gradul de Maresal s-a lasat indus în eroare de politicienii care, din umbra, îl maguleau si-l subminau ca sa ramâna singur cu ambitia si vanitatea lui.
Noi, cei ce am fost pe front, ne-am conformat educatiei noastre legionare, am trecut peste crimele comise contra noastra, însa nu puteam fi impasibili la soarta celor din închisori, care, prin batalioanele de la Sarata, erau condamnati fara întoarcere. Acesta este tristul adevar pe care chiar colaboratorii lui Antonescu 1-au marturisit în închisorile comuniste. In ce ma priveste, n-am fost niciodata bolnav, nici degerat, cu toate ca timp de doua ierni n-am fost favorizat de cantonamente, în casa cu caldura sau grajduri cu paie drept asternut, în transee, în firide, între cai în sovhozuri, m-am odihnit si am scapat. Dupa ce toate fortele diviziei noastre au fost epuizate s-a hotarât refacerea unitatilor în tara. Caderea Stalingradului m-a afectat adânc. Sperantele mele în înfrângerea comunismului s-au naruit. Apoi, ca un înfrânt, în gara Nikolaev, am îmbarcat resturile de materiale, carute si, cu câtiva cai slabi, am trecut Nistrul. Razboiul luase o alta turnura. Fortele ? raului coalizate ne-au lovit ca sa facem cale întoarsa. Sute de mii de ostasi au ramas în stepele sovietice, la Cotul Donului, la Marea de Azov, în Crimeea, la Harkov, Odessa si Stalingrad. Am pierdut un razboi pe care trebuia sa-1 câstigam. Eu înca mai sper într-un miracol, care va aduce lumii pacea mult asteptata.

In tara. Frontul de la Iasi

Am debarcat în gara meu, judetul Arad, am fost cantonati în comuna Pocola. Am primit în dotare alte tunuri, cai si tot ce ne era necesar. Comandant de baterie l-am avu pe capitanul Popescu-Slatina. Apartineam regimentului 38 Artilerie si, prin instruirea recrutilor, ne pregateam sa plecam pe frontul care ajunsese la Iasi. Desi nu mai aveam elanul dinainte, datoria fata de tara trebuia dusa pâna la capat. Dupa o permisie acasa de cinci zile, am plecat la Iasi. Acolo, am ocupat pozitia la Valea Oii, lânga comuna Baltati, nu departe de Tg. Frumos. Eram agent de legatura cu Divizionul. Dar, ceea ce era grav, o frica omeneasc ma stapânea. Ca sa ajung la observator, era un calvar. Mi-am dat seama ca eram om ca toti ceilalti. In linia întâi am fost prins de un tir de artilerie inamica; în cadere, am fost izbit de gaze, fum si praf, nu mai vedeam. Ambulanta m-a dus la spitalul 10 - Campanie unde am primit primele îngrijiri apoi, cu un avion, am fost trimis la Blaj si de acolo la Alba lulia unde doctorul Vancea mi- a redat vederea. Bucuros reflectam asupra anilor parcursi de la începutul razboiului si pâna la 20 August 1944. Nu-mi veneam a crede ca în acesti ani, în conditiile descrise mai înainte, n-am fost ranit, bolnav, nici macar racit. La 23 August 1944 am auzit la radio comunicatul despre întoarcerea armelor împotriva nemtilor. Acest pretins armistitiu este o rusine în istoria neamului nostru: de cine si cum s-a facut? Au iesit la iveala greselile si tniselia Maresalului fata de tânara si mareata Miscare Legionara care a fost terfelita cu minciuni si neadevar. Mândru ca am luat parte activa la acest razboi, aduc omagiul meu celor cazuti ca români si crestini în luptele pe care armata româna le-a purtat pe tot întinsul front de la Prut la Stalingrad. Si pentru cei trimisi de Antonescu din lagarul de la Sarata, în linia întâi fara întoarcere, îmi exprim omagiul. Cu un sentiment de tristete ma gândesc la persoana sa, cazut în capcana de la Palat, tradat de politicienii care-l "adulau" si-1 împingeau la masuri contra legionarilor, ca sa fie predat miseleste rusilor. Coalitia liberala, taranista, social-democrata. complice cu comunistii, prin tradarea de la 23 August 1944, l-a arestat pe Antonescu si a facut din 23 August "eliberarea" si "iesirea" din razboi, ca sa devenim tovarasi cu cei ce ne-au cotropit tara si ne-au mutilat sufletul national. Generalul care a condus armate pe front, zacea în neputinta de a se apara de tradarea celor mai apropiati prieteni si colaboratori ai sai. Nimeni n-a schitat un gest, nici garda personala nu s-a miscat. Singura forta care s-ar fi putut opune era Legiunea, dar legionarii fusesera în temnita, în tara, si în lagarele germane, în Europa. Am fost solidari cu Maresalul, luptând în razboiul care era o necesitate istorica. Legionarii au dat dovada ca au constiinta în lupta contra comunismului. Dar greselile se platesc. El a creat climatul în care s-a pus la cale conspiratia de la 23 August 1944. El a tolerat sa se întinda relatii din strainatate cu organizatii si oameni iresponsabili, în jurul sau roiau spionii care aveau acces la treburile statului. Se trata cu inamicul pe linii diferite, unele chiar oficiale, ceea ce a dezorganizat statul, propagându-se defetismul. Prea încrezator în cei ce-l linguseau, nu vedea marele pericol din Rasarit, dar nici democratia putreda a englezilor, francezilor si americanilor. Faptul ca am fost serviti pe tava rusilor este binecunoscut. La Târgu Mures Dupa ce în luna Mai 1945 am fost desconcentrat, am fost cautat de politie. Aflând din vreme, am fugit cu o valiza în mâna peste dealuri si am ajuns la gara Loamnes. Eram ca un om haituit de fiare. Nu stiam încotro sa alerg. M-am hotarât sa nu decid eu directia, ci soarta, care în momente de rascruce indica un drum de urmat, sa mi-1 arate. Trebuia sa fug. Am scris pe trei bilete: Bucuresti, Timisoara, Cluj, apoi le-am pus în basc, le-am amestecat si am tras. A iesit Clujul si, cu un tren de marfa, am ajuns la Copsa Mica. Cu acelasi tren, pe locomotiva, am ajuns la Cluj. Am vrut sa ma angajez la fabrica Dermata, dar am fost categoric refuzat. Având o casa în Tg. Mures, am plecat acolo. Speram ca îmi voi pierde urma si voi intra în rândul oamenilor, fara probleme. Autoritatile nu erau venite si, ca sa-mi câstig existenta, am lucrat ca richtuitor de fete de ghete la pantofarul Goia. Am câstigat bine cu meseria furata din atelierul tatalui meu. Dupa un timp, ajungând la Prefectura judetului Mures, am gasit un singur notar român, Nicolae Moldovan, om de initiativa, trait sub ocupatia maghiara, care mi-a propus sa ma angajeze functionar. Am fost angajat si lucram la biroul economic, abia constituit, al carui sef am devenit. Din primele zile am luat contact cu comisia aliata de control sovietica si am vazut tot ce se cara, tot ce se fura. Am organizat si am extins biroul, care a devenit Serviciul de coordonare economica, având pe colonelul Farcas ca director, eu fiindu-i mâna dreapta. Prefect era fratele lui Petre Groza, dr. Victor Groza -pentru un scurt timp i-am fost sef de cabinet. Ca sef al serviciului economic am detinut în mâinile mele toata economia judetului. Am pus suflet si, mai ales, m-am casatorit cu o învatatoare muresanca. Speram ca voi prinde radacini în acest judet. Dar mâna nevazuta ma împingea în vâltoarea evenimentelor. Ma gaseam la o alta rascruce de drumuri, iar fortele raului au pus stapânire pe tara. Mama a venit si ea din refugiu si totul parea a fi normal. Zi de zi, treceam din salt în salt în ascensiune prin forta lucrurilor. Lipsa de cadre a noii stapâniri a facut ca toata economia judetului sa ajunga în mâinile mele. Stiam totul si m-am impus prin cinste si pricepere. Dar peste toate acestea, desi nici nu ma asteptam, am primit ordin sa ma prezint la Ministerul economiei nationale, la comisia de epurare. Eram pus în situatia critica sa aleg pribegia sau sa ramân pe loc. Am ramas si în fata comisiei am spus ca am fost legionar, sunt casatorit si vreau sa-mi vad de familie. In câteva minute am dat acest examen fara sa stiu ce întelegeri au existat la baza masurilor de epurare. Intors acasa, mi-am vazut de treaba neclintit in tot ce interesa viata economica a judetului Mures. Printr-o decizie a comisarului general al preturilor, am primit sarcina de a fi secretarul comisiei de coordonare economica unde, in sedinte, prezentam starea reala a miscarii marfurilor, pe care o raportam periodic ministerului. Aveam puteri depline. Pretorii si notarii din comune imi erau subordonati in sensul bunei activitati in aprovizionarea orasului. In calitatea pe care o aveam, am devenit Inspector de Control cu specula, cu sarcina de a organiza acest serviciu în reprimarea speculei. Criza economica de dupa razboi era tot mai acuta, populatia - prin sindicate - cerea zahar, faina, ulei si alte marfuri pe puncte. S-a ajuns la mitinguri prin care în fata prefecturii, se striga: "Jos Hentea si F arcas!" Colonelul Farcas, speriat, trebuia sa intervina cu lamuriri. Am intervenit eu. Din balconul prefecturii, cele câteva mii de oameni au fost lamurite si linistite. Am fost chemat la partid si mi s-a propus sa ma înscriu. Am refuzat categoric, motivând ca nu vreau sa fiu oportunist prin trecerea de la o extrema la alta. Ca român constient, în tara asta am datoria de a munci cinstit, dar politica nu vreau sa fac. Ghizela Vaas a insistat, dar n-am acceptat ofertele lor. Dupa aceasta, am ajuns secretarul societatii Muresul, pe care am reorganizat-o si se parea ca ma bucur de liniste. Dar ceva nu era în ordine. Ma vedeam colaborator la instalarea regimului de teroare comunista al carei adversar ma consideram de mic. Nu aveam liniste. Asistam cum noii stapâni instalati la putere au venit la vânatoare la castelul regal de la Lapusna: Vasile Luca, Ana Pauker si Teohan Georgescu: erau dotati cu echipament, armament si câini de vânatoare, urmati de o suita de activisti, care sfidau fara rusine populatia lipsita de pâine. Aceasta nerusinare comunista m-a facut sa ma retrag pentru a nu deveni sluga. Armistitiul Dupa semnarea tratatului de pace, România - cazuta în zona de influenta sovietica - platea tributul impus ca tara învinsa, secatuindu-i-se toate sectoarele economice. Prin jaful sovromurilor, tara era împinsa la ruina. Setea de razbunare comunista si goana dupa fascisti era prima preocupare a puterii instalate cu ajutorul cozilor de topor. Se întrebuintau tactici diabolice de tip asiatic. Partidele politice lichidate fura fara prea multa bataie de cap, urma lichidarea Miscarii Legionare. Ministerul de interne condus de Teohari Georgescu, cunoscând forta si potentialul Miscarii a recurs la o tactica de neutralizare prin santajarea grupului de comanda legionar, condus de Nicolae Petrascu. venit în 1944 din Viena cu misiunea de a reorganiza Legiunea. Noi, cei din tara, eram unii prin închisori si altii sub supraveghere, aveam nevoie de timp ca sa trecem la actiune. Tara era invadata de rusi. Panica si nesiguranta ridicau probleme pentru toti cei ce stiau ca vor fi vânati de comunisti. Miscarea putea fi usor pusa în lanturi sau deportata în Rusia. Comunistii, temându-se de împotrivirea noastra, i-au propus d-lui Patrascu un armistitiu, cu conditia de a nu se trece la reorganizarea Miscarii. D-nul Patrascu ceru eliberarea legionarilor din închisori si acordarea drepturilor de munca celor veniti în tara sau iesiti din închisori. Se stia ca armistitiul nu putea fi respectat, caci comunistii nu-si tin cuvântul. Regulile luptei în conditii inegale, cu un adversar perfid, care uzeaza de siretlicuri si tactici diabolice, impun calm, prudenta si încredere în lupta. De aceea am fost acuzati de "pactizare" cu comunistii. Dar cele ce au urmat au demonstrat contrariul, reorganizarea rapida în formatii de lupta armata si rezistenta nationala din munti. Intr-una din vizitele ce le-am facut la Sibiu, întâlnindu-ma cu d-nul comandant Petrascu, am discutat despre aceasta tactica si am fost bucuros când mi-a spus ca va trimite la Tg. Mures pe cineva care se va ocupa special de reorganizarea Miscarii. Evenimentele ce se derulau de la o zi la alta îmi dadeau de gândit si am ajuns sa cred ca am dezertat de la pozitia mea de lupta anticomunista. Asistam la descompunerea moralului si vietii oamenilor, care se lasau amagiti de lozincile comuniste, îmi reprosam lipsa de activitate în acei ani de grea cumpana a neamului calcat în picioare de comunisti. Stiam ca apartin Miscarii Legionare si firul de legatura era rupt. Nu îmi era justificata indiferenta sau pasivitatea. Desi teritoriul era recucerit de Armata româna în Tg. Mures, ma aflam izolat, posibilitatile de informare erau mult reduse. De la postul Radio Donau înca din 1944 aflasem de constituirea guvernului national de la Viena de catre Horia Sima. de existenta armatei nationale sub comanda Generalului Platon Chirnoaga si eram îndreptatit sa cred ca se va întreprinde o actiunede rezistenta si în tara. Cautam un fir ca sa pot contribui la lupta ce o asteptam. Partidele istorice puteau sa adune în jurul lor toate fortele constiente românesti. La 8 Noiembrie 1946, aflându-ma în Bucuresti, am luat parte la manifestatia din fata palatului regal. Tara întreaga era împotriva comunismului instalat prin forta si tradare. Nu aveam alta alternativa decât a ne uni, ca sa facem fata celor ce vor urma. în lupta politica ce se ducea, pe rând, prin învrajbire s-au facut scindat si slabit PNT, PNL si PSD. Lichelismul si oportunismul si-au gasit locul si au dat roade Asa zisii criminali de razboi si dusmani ai poporului au fost aruncati în închisori. Condamnarea la moarte a Maresalului Antonescu a fost o bataie de joc. Dupa umila mea parere, Antonescu a platit toate greselile politice ale celor ce s-au perindat în guvernarile dintre cele doua razboaie mondiale, implicit ale Regelui Carol. A platit nedreptatea ce a facut-o MiscariiLegionare; în celula cuEugen Cristescu si-aaratatregretul: "poate ar fi fost mai bine daca ne-am fi înteles cu tineretul". Cu usurinta de a vedea viitorul politic al tarii asteptând sa vina americanii, au cazut în cursa întinsa la Tamadau toti "istoricii". Asta ca recompensa pentru ajutorul dat la înlaturarea lui Antonescu. Totul s-a sfârsit prin procesul care a însemnat decapitarea partidelor politice. Crucificarea României s-a desavârsit!

Activitatea subversiva

Firul de legatura cu Miscarea Legionara a fost gasit. Derularea filmului acestei activitpati pe care am avut-o în anii 1947-1948 constituie linia adevarului. Activitatea subversiva contra sigurantei statului consta în participarea directa, dar tainuita a mea prin desele legaturi ce le aveam cu sefii rezistentei. Aceste marturii, vor ilustra actiuni nedovedite în anchetele avute -prin deturnarea pe cai ireale si inducerea în eroare a anchetatorului. Abilitatea celor implicati era necesara ca sa ramâna intacta organizatia din munti. Pe lânga aceasta, am avut si norocul de a fi ferit de tradari sau caderi în cursele anchetatorilor. In 29 Decembrie 1947 am fost invitat la chestura de politie din Tg. Mures unde, fara a fi întrebat de cineva pentru a se justifica retinerea mea, am stat pâna în 31 Dec., când un simplu gardian mi-a spus ca sunt liber si pot pleca. La iesire m-am vazut fata în fata cu opersoana retinuta fara motiv ca mine. Dându-ne mâna, aflu ca era Moldovan Alexandru, un barbat corpolent, bine legat, functionar la MAT. Din discutii în discutii ne-am pomenit în fata restaurantului Elekes; am intrat sa luam o gustare. In cele din urma, ne identificam cu aceleasi convingeri politice, adica legionari. Destainuindu-ne reciproc, am aflat ca terminase liceul la Blaj si ca facuse parte din Fratia de Cruce, fapt care ne-a lamurit de ce am fost retinuti. De la o masa vecina aflaram despre abdicarea regelui Mihai. Ne-am dat seama ca de acum comunismul se instala si mai adânc. Ne-am despartit urmând ca dupa Anul Nou sa ne întâlnim. Cu bucurie ca mi-am gasit un camarad de credinta, am ajuns acasa, spre fericirea sotiei si a mamei. Dupa Anul Nou, întâlnindu-ne prin centrul orasului, discutând despre pericolul ce ne asteapta, eram convinsi ca trebuie sa facem ceva. La începutul lunii Martie, mi-l prezenta pe Gheorghita Cârciumariu, zis Popescu, vechi legionar din Ploiesti; aveam o deosebita încredere si multa stima pentru prahoveni. Am aflat ca are în munti, în diferite locuri grupuri de oameni din toate clasele sociale, tineri si batrâni, ce aveau un stagiu de peste doi ani acolo, în toate grupurile erau legionari parasutati dupa 23 August 1944 de catre guvernul de la Viena. Printre acestia se gaseau si numerosi ofiteri. Exista o rezistenta bine pusa la punct care trebuia ajutata cu bani, alimente, îmbracaminte si arme. Asa puteam face si eu ceva, sa nu stau ca un las în gloata ce se convertea la comunism. Dupa câteva zile, Moldovan mi-l prezenta pe Grigorescu Alexandru, fostofiter deblocat tot din Ploiesti si tot legionar, angajat la o întreprindere forestiera din Reghin, împreuna cu studentul Ion Gheorghiu, fugit din Iasi, lucra la încarcat si descarcat vagoane de lemne în gara. Starea de spirit favorabila unei activitati clandestine a Scut sa ne extindem activitatea. Convingându-l pe maiorul Milcu Florea, care îmi era nas la casatorie, în calitatea ce o avea de comandant al cercului teritorial Mures, a trimis cu o masina zece paturi, un sac cu malai, zece mantale, zeceperechi de cisme, camasi, doua lazi cu grenade si o lada cu cartuse ZB. Eu eram unul din însotitori, pe lânga cel militar. Aveam forme legale de transport, între localitatea Rastolita si Lunca Bradului am fost asteptati de oamenii de legatura, în drum ne asteptau cu carutele. Am descarcat fara probleme, în acel moment actionau peste 30 de haiduci în diferite directii. Ei marcau prezenta Rezistentei nationale, punând în alerta posturile de jandarmi si Partidul. Despre un alt drum nu stiam decât eu, maiorul Milcu si Sandu Moldovan. Tot atunci, la întoarcerea în Rastolita, l-am cunoscut pe Cengher Eugen, doctor în stiinte economice, care, dupa ce a stat în lagarul de la Buchenwald, a venit parasuta t, sa duca lupta mai departe. S-a stabilit la Reghin si era un om de mare valoare. în Tg. Mures duceam o activitate de racolare a celor ce doreau sa faca ceva prin contributii banesti si cu îmbracaminte. Gheorghita Cârciumaru a mai venit de patru ori si, împreuna cu Sandu Moldovan, comentam evenimentele interne si internationale. Se profila o noua dezlantuire comunista. Nationalizarea industriei era pe prima urgenta. Totul se desfasura dupa un plan care ducea la comunizarea totala a României, în luna Aprilie 1948, la chestura politiei a fost instalat evreul Strul Mauritiu, care si-a adus înjur unguri si evrei. La 15 Mai 1948 s-au facut arestari de legionari în masa. Aceasta masura ne-a facut sa rupem legatura cu cei din munti, Urmând sa culegem informatii despre soarta celor arestati administrativ. De la Sibiu am aflat ca s-au înfiintat lagare pentru cei carora nu li se gasea nici o vina. Unii luau calea pribegiei, refugiindu-se în munti, gând pe care l-am avut si eu cu Sandu Moldovan. O stare de neliniste a pus stapânire pe mine, nu era efectul fricii, ci grija de soarta familiei, grija de soarta sotiei si a copilului ce avea doar 13 luni ma framânta zi si noapte, si aveam înfioratoare cosmaruri. Pericolul era aproape si trebuia sa aleg. Am hotarât sa las destinul sa decida, sa nu fortez nota. desi faptele comise erau suficiente pentru a fi trimis în fata plutonului de executie. Pe nasul meu si pe Sandu Moldovan i-am asigurat ca în cazul arestari i nu voi declara nimic. în ancheta, supus excesivelor duritati, am reusit sa ma mentin, rezumându-mâ la discutiile cu caracter politic ce le-am avut cu Sandu Moldovan fara sa trag dupa mine pe altii. Am mers pe linia negarii si ocolirea faptelor ce mi se cerea sa le confirm, în bataile acelui vigilent anchetator Simonis. începea calvarul, lungul drum al durerii, umilirii si batjocurei. Moldovan Alexandru în urma batailor a murit în Aiud. Lui si celorlalti ucisi le datorez viata, caci au tacut în cele sase luni de ancheta. Gheorghita Cârciumaru a cazut în luptele de strada ca un haiduc al veacului XX.

Arestarea

Semnificatia crestina a luptei si suferintei In 2 Iunie 1948 am plecat la Bucuresti trimis de Prefectura Mures, pentru a preda niste situatii la subsecretariatul de stat al Aprovizionarii. Mi-am rezolvat problemele, apoi am tacut cumparaturile pentru sotie si copil si am plecat cu primul tren. La Razboieni am schimbat trenul pentru Tg. Mures, am urcat într-un vagon plin cu oameni. Am adormit în leganarea lina a trenului. Era noapte, la ora 10; la 12,30 trebuia sa ajung în Tg. Mures. Visam, imagini de groaza ma urmareau ca într-un cosmar, mâini uriase ma strângeau de gât ca sa ma arunce în prapastii adânci. Parea ca ma gasesc la sfârsitul lumii si monstri cu chipuri hidoase apareau furiosi de pretutindeni. Imagini de tot felul si-au facut loc înprivirile mele si, parca surprins, îl vad pe lisus Hristos urcând Golgota cu crucea în spate, pe umerii însângerati, clatinându-se sub povara ei. O multime de oameni il urmau, în timp ce altii aruncau cu pietre si-L huiduiau. Deodata ma vad alaturi cu El. Am ramas împietrit; m-a privit cu ochii Lui patrunzatori, zicând apoi blajin: - Ce faci? Vino cu Mine! Priveam crucea grea care-i apasa pe umeri si eram stapânit de o noua teama care ma facea sa transpir si sa fiu adânc tulburat, când îi vedeam chipul transfigurat de suferinta. O oprire brusca a trenului si tamponarea vagoanelor m-a trezit. Adormind, am reluat firul visului de unde ramasesem. Ma aflam în multimea aceea care-L urma pâna la locul unde trebuia sa fie rastignit. Fulgere si trasnete treceau parca prin mine când alte mâini uriase, cu degetele groase, ma strângeau de gât. în revolta mea ascunsa asupra soldatilor, ce-L biciuiau când urca, m-am desprins din multime apropiindu- ma de El. Inima îmi batea ca si cum eram transpus în suferinta Lui; la un moment dat mi-a spus din nou: - Vino cu Mine! Am ezitat în momentul când mi-a aparut figura sotiei si a copilului care trageau de mine. Ma vedeam la o raspântie de drumuri. Visul mi se întretaia de oprirea brusca a trenului; la reluarea lui ma urmarea chipul lui lisus. La marginea unei gropi ma vedeam scufundat nu stiam încotro sa apuc, dar ridicându-mi ochii L-am vazut din nou pe Iisus transfigurat de suferinta sub crucea ce o ducea pe umeri urcând muntele. De undeva auzeam vocea lui care îmi spunea:
- Nu te îndoi! Acesta-i drumul ce duce spre înviere. O armata, având în frunte un arhanghel, zbura deasupra acestui cortegiu, în timp ce fulgerele despicau cerul. Sfinti si eroi coborau si urcau cu aripi nevazute în vazduhul învolburat care parea o mare cu valuri uriase. Mi-am facut cruce si în leganarea ritmica a vagonului, capul îmi atârna ca o bila de plumb. Mi-a trecut prin fata ochilor sotia si copilul de 13 luni, în bratele mamei sale întindea mânutele ca sa-1 iau în brate, dar nu ajungea caci se departa tot mai mult de mine. Prapastia la marginea careia ma aflam era tot mai adânca, tot mai aproape. Urcând încetpe munte, cu ochii atinti ti spre lisus parca admirându-I taria de a suporta chinurile rastignirii, înfricat, îl rugam cu lacrimi în ochi sa ma ierte ca sunt un biet om care încerc sa fiu cu ceva mai presus decât altii, dar frica ma stapâneste. O noua tamponare a vagoanelor si scârtâitul rotilor ce s-au oprit m-a trezit în momentul când Iisus îmi striga: - Urmeaza-Ma, daca Ma urmezi, vei avea slava cerului, nu te îndoi! Conductorul ma anunta ca am ajuns la Tg. Mures. Cobor bulversa t. Era 12,30 si. cu valiza în mâna, prin multimea de oameni, ajung pe peron. Din toate partile vad ca în jurul meu apar oamenii Sigurantei, unii cunoscuti, altii necunoscuti, care ma invita sa-i urmez, deoarece domnul chestor Strul Mauritiu vrea sa vorbeasca cu mine. înconjurat de agenti si comisari am fost declarat arestat. Totul a decurs normal, care mai de care cauta sa se scuze ca sunt pusi în situatia de a ma aresta. N-am mai apucat sa ajung acasa cu micile cadouri pentru sotie si copil, în masina, fragmente din vis îmi aparura prin gând. De aici începea calvarul, care a durat 16 ani, pentru cauza pe care o slujeam ca român si crestin. Stiu ca suferinta care mi-a fost harazita are o semnificatie crestina. Acest fapt mi-a dat taria de a rezista si a ma pastra fizic si moral pe linia cinstei de fiu al neamului. Cu constiinta împacata, în fata lui Dumnezeu si a cerintelor neamului, începeam o etapa, o tragedie, o lupta. Socul intimidarii In biroul comisarului Simonis, am fost lasat câteva ore fara sa dau fata cu cineva. Apoi brusc au aparut cinci agenti care s-au napustit asupra mea, lovindu-ma cu pumnii, cu picioarele, fara sa-mi puna vreo întrebare. Târându-mape jos, ma izbeau cu capul de teracota Nu mai simteam nimic atunci când loviturile din toate partile cadeau ca o rafala de grindina adusa de furtuna dezlantuita, într-un moment de respiro mi-am dat seama ca trebuie sa trec prin acest soc de intimidare, care avea ca scop, dupa tactica lor, înfricarea si demoralizarea mea. Cu putina mea experienta de politist, am dedus ca toate acestea nu sunt decât începutul si pregatirea anchetei. Jos. pe dusumeaua plina de sânge, câteva secvente de vis m-au readus la realitate. Pe usa aparu anchetatorul. Era Simonis. O corcitura de român maghiarizat pe care l-am cunoscut cu câteva luni mai înainte pe la Prefectura. Cu aere de priceput anchetator, a început sa ma înjure într-un vocabular maghiar-român de ultima speta ca forma de exprimare. Cravasa din mâna mi-o arata ca un avertisment în fata caruia trebuia sa încep sa vorbesc si sa raspund la întrebarile ce le citea de pe o hârtie. Mi se ceruse sa recunosc ca am uneltit împotriva regimului, ca am conspirat împreuna cu altii la crearea de acte de diversiune, sabotaje economice si industriale. Ca sunt în slujba americanilor, ca împreuna cu alti legionari am activat, participând la sedinte în munti, si fugarilor le-am dat bani si ajutoare pentru a activa. Toate învinuirile le-am negat. Nu am recunoscut nimic. Congestionat la fata, anchetatorul calau a început sa ma loveasca pe unde apuca, La un moment dat, cu mâna dreapta i-amprins cravasa ce urma sa ma loveasca în cap, fapt care a generat o ploaie de înjuraturi si amenintari. Ne-am privit drept în ochi, eu - în legitima aparare - stateam nemiscat, în cele din urma m-a împins ca sa ajung din nou pe dusumea. Cineva parca îmi spunea: "Lasa ca trece si asta." Din camera alaturata au mai aparut înca trei agenti care, cu pumnii si picioarele, ma loveau ma i ales în partile sensibile. Dupa aceasta furie, m-am pomenit din nou singur. Ma pipaiam si eram plin de sânge pe obraz si camasa. Eram desfigurat, dar aceasta nu m-a descurajat. Dinlauntrul meu ceva îmi spunea: "Rezista, rezista." Mi-am facut cruce si, spunând Tatal nostru, am lesinat de durere. Spre dimineata am fost târât într-o mica încapere unde am fost lasat dupa ce au aruncat o cana de apa pe obrazul meu plin de sânge. Pentru moment mi-am dat seama ca am trecut cu bine de aceasta bataie neorganizata, care a fost introducerea în mecanismul de cercetare, anchetare si incriminare a mea Nu stiam nimic din ce s-a întâmplat. Banuiam ca au dat de urmele organizatiei noastre si m-am hotarât sa nu recunosc nimic.

Ancheta

Din birourile alaturate se auzeau strigate si gemete. Am dedus ca sunt multi arestati si ca îmi vine rândul dupa interogarea lor. Nu m-am impacientat. Mi-am formulat singur întrebarile anchetatorului la care trebuia sa raspund, într-un birou mare, am fost dus de alti batausi intrati în schimb. Simonis, alaturi de o dactilografa bine instruita, a dispus legarea mea de mâini si de picioare, apoi o ranga de fier mi-a fost introdusa printre legaturi si am fost atârnat între doua birouri cu capul în jos ca pe un protap. Asemenea unui dresor, cu cravasa în mâna, îmi punea ca turbat întrebari despre activitatea mea cu Moldovan Alexandru (Sandu). I-am raspuns ca nu am avut nici o activitate politica cu el. în strigate si înjuraturi, a început bataia organizata, loviturile cadeau pe talpile mele în cadenta dirijata de Simonis. Bâtele celor doi calai si cravasa, m-au facut sa urlu de durerea ce o simteam pe tot corpul. Pentru o clipa, mi-a aparut în fata ursul; nu m-a demoralizat, ci mai mult mi-a adunat ura ce o aveam pe comunisti, în durerile mele, l-am rugat pe lisus sa ma ajute, repetând de câteva ori: - Ajuta-ma, Doamne! Ajuta-ma, Doamne! Cei ce ma loveau erau transpirati. Camasile erau ude pe ei. Din gura îmi curgea sânge si nu mai puteam nici striga de durere. In usa aparu Strul Mauritiu, chestorul Sigurantei, care, dupa câteva clipe, s-a retras multumit de felul cum se desfasura ancheta. Picioarele îmi devenisera niste butuci, dupa ce m-au deslegat nu ma mai tineam pe ele. Eram la limita puterilor de rezistenta umana. Un individ pe care l-am vazut în prima repriza m-a târât la WC; m- am privit în oglinda, eram desfigurat si plin de sânge. M-am spalat doar cu mâna dreapta. Apa rece mi-a facut bine. în gând repetam mereu:" Ajuta- ma Doamne!" Simteam cum îmi revin puterile ca sa pot face fata reprizei a treia, care stiam ca urmeaza. Luat pe sus, am fost aruncat în fotoliul din fata unui birou. Furia lui Simonis era evidenta. Nervos, ma înjura de mama; îmi dadeam seama ca mândria lui de anchetator era stirbita. A urmat o stare de liniste care ma facea sa revin din chinuitoarele dureri. Cu ochii închisi spuneam rugaciuni de ajutor lui Dumnezeu, amintindu-mi de lisus, care ma chema sa-L urmez. Am aflat ca în camera vecina altul trecea prin ce am trecut eu. Ramas singur, îmi faceam frectii la picioarele umflate apoi, frânt de dureri, am adormit pe dusumea. în jurul orei 21 m-au trezit înjuraturile lui Simonis care venise din oras duhnind a alcool la serviciul prelungit nocturn. Am fost palmuit si somat sa recunosc activitatea mea legionara. Categoric, i-am raspuns ca nu stiu nimic, ca vechi copoi, am înteles ca nu are cu ce sa ma învinuiasca. Acuzele lui erau încercari de a ma prinde în cursa. Venind în biroul lui Simonis, comisarul Lotte, un evreu cu alura de superioritate, slabanog si mic, m-a înjurat de mama si m-a scuipat pe obraz fara sa aiba curajul a ma lovi. Instinctiv, cu mâna dreapta, am sters scuipatul de pe obraz si l-am pus pe obrazul lui. A început sp strige si cei veniti au început si ei sa ma înjure de mama în timp ce ma loveau cu pumnii si picioarele pe unde apucau. Pe dusumea stateam în neputinta de a ma ridica. Prin usa usor deschisa Sandu Moldovan, duse degetul la gura,facându-ma sa înteleg sa nu recunosc nimic. Din barbatul voinic de altadata, am vazut acum un om desfigurat, cu rani sângerânde pe obraz, dovada ca a trecutprin chinuri mai mari decât mine. Mi-a soptit ca el a declarat doar trei întâlniri cu mine în care am discutat doar banalitati, întorcând capul, ca sa nu fiu surprins ca l-am vazut, am început sa gem de dureri si multumesc lui Dumnezeu ca m- a ajutat pâna acum. Am gândit ca eu, prin trecutul meu. eram socotit periculos si aceasta recunoastere era de ajuns ca sa fiu vinovat de uneltire. M-am ferit de complicatii pentru a nu fi pus în situatia de a trage si pe altii dupa mine. Luat din nou în socuri, ma mentineam pe pozitia de negare, ca în final, a doua zi, sa recunosc dupa mai multe batai pe care le asteptam ca am avut trei întâlniri cu Sandu Moldovan. Am citit pe fata lui Simonis o satisfactie, un succes care îi era suficient pentru a ma încadra în litera legii. Ceea ce ma facea pe mine sa am temeri, erau eventualele complicatii care ar fi însemnat un mare dezastru. Recunoscând la confruntarea cu Moldovan cele trei întâlniri eram pe aceeasi linie. Astfel am dat prima declaratie. Dumnezeu mi-a ajutat sa trec si peste aceasta faza a anchetei si sa-mi regasesc o relativa liniste. Dupa aceasta am fost dus în arestul care era într-un garaj. Pe ciment, mi-am gasit un loc. Nu cunosteam pe nimeni din cei 27 de barbati si cele 8 femei, dintre care una era sotia d-rului Cengher, care se aflau în arestul din beci. D-na Cengher avea în brate si copilul mai mic de doi ani Cu chiu cu vai, am adormit. M-am trezit întepenit, cu corpul si picioarele umflate. Am aflat ca în subsolul cladirii îi închisesera pe cei considerati mai periculosi. Am aflat tot atunci ca pe capul lui Gheorghita Cârciumaru s-a pus un mare premiu. Actiunea din munti a fost depistata; stateam cu sufletul la gura, rugându-ma sa nu-1 prinda pe Cârciumaru. Cazul Cristinei Constanta Dragoiescu Aparitia unei tinere domnisoare, înalta, bruneta si extrem de frumoasa ne-a uimit pe toti. - Ma numesc Cnstina Constanta Dragoiescu si sunt din Ploiesti. Voiam sa ajung la Blaj, la Prea Sfintitul Suciu. Am gresit trenul si nu stiu de ce sunt aici Nu avea în mâna decât o batista Am invitat-o sa ia loc lânga mine si d-na maior Chiaburu, i-am oferit pardesiul drept asternut, apoi a urmat o suita de întrebari pentru a descifra misterul prin care a ajuns în Tg. Mures. - Am visat ca trebuie sa ajung la Prea Sfintitul Suciu la Blaj, unde urma sa-mi faca o comunicare. La Razboieni am coborât din acceleratul ce l-am luat din Ploiesti si asa am ajuns aici. Mi se facuse foame. Având tren numai seara, am plecat în cautarea unui institut de maici si sa ma odihnesc, în centrul orasului întrebând un politist unde e institutul de maici, el ma întreaba de unde sunt, cerându-mi buletinul de identitate. I-am spus ca sunt din Ploiesti si nu am buletin Ma invita sa-1 urmez si iata-ma aici.
I ntrebând-o, mi-a raspuns ca în Aprilie si-a ars în piata orasului buletinul si actele motivând ca aceste hârtii nu au nici o valoare, cum nu au nici banii, toate sunt desertaciuni, caci relatiile dintre oameni trebuie sa fie conforme unei vieti spirituale profund crestine. Am ramas perplex la aceste afirmatii. La ancheta a declarat ca are un frate medic la Timisoara, ea absolvind Facultatea de Filosofie si ca are un cult pentru Maica Domnului. într-o dimineata a fost scoasa de ofiterul de serviciu si dusa la birourile de ancheta ca sa spele pe jos. Dar a refuzat sa spele sângele celor torturati si i-a dat o palma comisarului care încerca s-o brutalizeze. S-a întors lânga mine. Plângea si era îngrozita de mânia corn isarului Munteanu, care a umilit-o. Am vazut atunci acea demnitate feminina care îmi spunea ca este o fiinta necunoscuta si neînteleasa. Am consolat-o si, apreciindu- i gestul, am cautat s-o asigur ca nu se va lua nici o masura asupra ei. Unii dintre cei din jur o credeau smintita, nebuna în devenire ca rezultat al studierii filozofiei. Eu o credeam mai curând o eroina trimisa de Gheorghita Cârciumariu ca sa afle ce este cu noi. în urma acestei presupuneri am încercat s-o informez de cele ce le-am aflat ca s-au întâmplat în judetul nostru, ca în eventualitatea ca este o antena a organizatiei noastre sa stie ce sa vorbeasca, în cele din urma mi-a spus ca are si ea aceleasi sentimente politice, fiind legionara. Dupa ce venea din achete, se ruga si mângâia ranile celor schiloditi si însângerati. Dupa doua saptamâni a venit fratele ei si a plecat. Asa am avut convingerea ca nu era straina de noi. Dupa plecarea ei, un gol s-a deschis în jurul meu. în timpul detentiei o regaseam în gând si în vis, mai ales când eram mai deznadajduit. Interogatorii nocturne Dupa plecarea Cristinei efectivul garajului s-a dublat. Om lânga om, pe ciment, ne svârcoleam ca într-o serparie. Femei cu copii în brate îndurau furia comunista alaturi de oameni infirmi, batrâni si tineri. Acest loc de triere era un mic infern. Zilnic veneau peste noi alti arestati. S-a dat o lupta de strada si politistii zelosi s-au împuscat între ei crezând ca au descoperit casa în care se ascundea Cârciumaru. Era casa lui Cocis Emil, în care Cârciumaru statuse câteva zile.O detunatura de pistol a fost de ajuns ca sa se declanseze un lung schimb de focuri, în zorii zilei un cearsaf scos la o fereastra arata predarea. Esecul-suferit de comisari s- a rasfrânt asupra noastra, în miezul noptiianchetatorul fiind nemultumit de declaratia mea m-a bagat iar în foc. Simonis cu ai sai m-au luat la întrebari, pe jos zacea un taran plin de sânge. Intrasem în furia brutalitatilor si dupa putin timp am ajuns lânga bietul taran. Buzele îmi erau umflate, sângele îmi curgea din nas si aveam dureri la stomac. Ma zvârcoleam încolacit de Sfantului Bartolomeu. Sleit de puteri, deschizând ochii i- am vazut pe Grigorescu si pe Gheorghiu, desfigurati într-o stare mai j alnica decât a mea. Am reflectat ca daca voi trece noaptea aceasta voi trece greul. Grigorescu mi-a soptit sa spun ca nu ne cunoastem, în gând, îndemnul: "Fii tare, rezista!", apoi vedeam scene din visul avut în tren. Taranul de lânga mine ma încuraja. Se numea Holirca si era din Rastolita. Acolo s-au dat lupte mari, el era omul de legatura cu cei dinmunti. Mi-a soptit ca degeaba încearca sa-l încurce în declaratii ca nu-si face neamul de rusine: - Ii duc cu vorba, cu una cu alta, ca sa-i aduc pe drumuri gresite. Nevasta îi dusa la post si pe copii îi tin închisi la sfat. Privindu-1 pe acest taran de circa 40 de ani, mi-am format o buna impresie, amintindu-mi de judecata si viclenia taranului român în astfel de situatii, era tactica lui de a se descurca. Mi-a spus ca înaintea venirii mele în birou a fost la Strul Mauritiu caruia i-a declarat: - Am dus cu doi cai ce-i aveam la caruta un avion care era ascuns la Moara Dracilor si l-am lasat la Dealul Porcului unde fara sa ma întâlnesc cu cineva l-am parasit. Am mai dus si mai multe scule de facut reparatii si un bidon gol de benzina. M-au ascultat, apoi m-au amenintat ca ma omoara daca-i pacalesc. Toate astea le-am dat si în declaratia pe care am semnat-o. Acum urmeaza sa ma duc cu ei la fata locului. Acum sunt lasat în pace, dar ma dor toate oasele de abia pot sa ma misc, L-am îndragitpe acest om care ma încuraja spunându-mi s-o tin una si buna: "rabda cât poti si pastreaza-ti mândria de român". Aveam pe de o parte si îndoieli asupra celor spuse de el si, prudent, am avut unele retineri, lasându-1 pe el sa vorbeasca, în sine mi-am zis ca toate aceste declaratii absurde si de necrezut vor cadea la proces. Dar n-a fost asa. Bietul om a fost condamnat la 10 ani pe baza acestor fapte imaginate numai ca sa scape de tortura. La interogatorii recunoscusem ca l-am întâlnit pe Moldovan si am purtat discutii ca orice om de pe strada. Dactilografa instruita de Simonis îmi denatura raspunsul. De falsuri mi-am dat seama la semnarea declaratiei. Am contestat-o refuzând s-o semnez. Mi-au fost luate 5-6 declaratii si prin manevre au aparut la proces în forma pe care au voit-o ei, ca sa fiu încriminat. Nu mi-am negat identitatea de legionar si în felul acesta m-am descurcat în achete, ocolind faptele mele si prin tacerea cu care Dumnezeu i-a învrednicit pe Moldovan, Cengher, Grigorescu si Ghiorghiu. încheindu- se ancheta, am fost dusi la penitenciarul local, unde, vazându-mi sotia si copilul, mi-am regasit o oarecare liniste. Trecusem înca un examen, în care am vazut interventia lui Dumnezeu, care m-a întarit si nu m-a lasat prada disperarii.
Dupa Anul Nou am aflat ca dr. Cengher Eugen, Grigorescu Alexandru si Ghiorghiu loan au fost ucisi miseleste si expusi pe strazi cu placi la gât pe care scria tradator, legionar, fascist, apoi aruncati în groapa comuna din comuna Rastolnita. In asteptarea procesului, mi-am revenit din traumatismele la care am fost supus, multumind lui Dumnezeu ca mi-a ajutat. Pentru istorie In memoria celor ucisi miseleste fara sentinta în localitatea Rastolnita din ordinul Sefului de Siguranta Strul Mauritiu închin aceasta evocare: 1. Grigorescu Alexandru, fost ofiter legionar din Ploiesti, 2. Cengher Eugen, doctor în stiinte economice, legionar, parasutat dupa 23 August 1944 cu misiune de a organiza Rezistenta Nationala, 3. Gheorghiu loan, student legionar fugit din Iasi, toti trei ucisi miseleste la Rastolita. 4. Cârciumaru Gheorghe zis Popescu, seful rezistentei din Ardeal. Morti în închisoare: 5. Moldovan Alexandru, legionar, functionar, cond. 20 de ani, 6. Beu Titus, legionar, avocat, cond. 20 ani, mort în Aiud, 7. Ghila lulius, legionar, avocat, cond. 10 ani, mort în Aiud, 8. Stanica loan. legionar, inginer agronom, mort în Aiud, 9. Chetan L. legionar, mort dupa o detentie de 5 ani. Condamnati: 10. Mân Vasile, licentiat, 20 ani închisoare, 11. Moldovan Vasile, capitan activ. 12 ani, 12. Gligor Pavel, capitan activ, 15 ani, 13. Hentea Tiberiu, functionar, legionar, 15 ani, 14. Gormos Dumitru, profesor, legionar, 12 ani, 15. Pop Ambroziu (Zicu), profesor pictor, legionar, 8 ani, 16. Samarghitan Mircea, profesor, legionar, 5 ani, 17. Samarghitan, preot, legionar, 5 ani, 18. Cocis Emil, functionar, legionar, 8 ani. 19. Câmpeanu Lulu, functionar, legionar, 5 ani, 20. Miron Octavian, inginer, legionar, 7 ani, 21. Lupsan Valeriu, inginer, legionar, 7 ani, 22. Pupaza Ion, învatator, legionar, 7 ani, 23. Leuca Nicu, legionar, 6 ani, 24. Vultur loan, meserias, legionar, 10 ani, 25. Vultur, meserias, legionar, 8 ani, 26. Margineanu Bubu, functionar, legionar, 5 ani, 27. Comes Titus, licentiat, legionar, 8 ani, 28. Cioata Dumitru, taran, legionar, batut crunt la Canal, 7 ani, 29. Holirca Gh., taran din Rastolita, 10 ani, 30. Timaru, vechi legionar. 10 ani, 31. Sotia lui Eugen cu un copil în brate, 32. Sotia lui Samarghitan, 2 ani, 33. Cristina Constanta Dragoiescu, prahoveanca, 34. Sotia lui Grigorescu. cu un copil. Acesta a fost primul lot. urmat de alte doua. Au fost cercetate 160 de persoane din rezistenta muresenilor. La Tribunalul Militar Cluj. Procesul La proces, organizatia noastra a fost prezenta cu un efectiv de 108 "dusmani ai poporului", învinuiti de. Crima de uneltire la ordinea sociala. In 13 Ianuarie 1949 am comparut în fata completului de judecata. Dupa citirea actului de acuzare am constatat ca declaratiile îmi erau falsificate prin introduceri de pasaje si inversari de cuvinte. Am negat si nu m-am lasat intimidat de procuror si de presedintele Vlasu; la afirmatiile mele ca toate cele declarate au fost smulse cu forta, prin batai sistematice, ma amenintau cu un proces de ultragiu adus organelor de ordine. Figuram al treilea inculpat în acestproces. Am fost audiat si am dat peste cap intentiile securitatii de a diminua existenta unei actiuni organizate legionare, socotindu-ne ramasite ale "burgheziei" si "fascismului" prin prezentarea noastra ca niste oameni obscuri. Procesul a fost întrerupt si am fost izolat ca instigator, în ziua urmatoare, am acuzat Siguranta de metode brutale în smulgerea declaratiilor si am accentuat nota politica a acestui proces. Am aratat ca sub regimul carlist, condamnat fiind, l-am cunoscut pe Gheorghiu Dej, în discutiile purtate am cazut de acord ca sa nu se mai foloseasca bataia si forta de catre anchetatori si justitie. Am fost din nou întrerupt. Apoi am întrebat de ce au fost ucisi la Rastolita trei camarazi care au fost citati: "lipsa". Pentru o jumatate de ora, procesul a fost iar întrerupt. Felul în care se desfasura era o punere vadita în scena, cu sentinte dinainte stabilite de catre Strul Mauritiu. Profesori, avocati, ingineri, muncitori, functionari, tarani si ofiteri faceau parte din lot. Toti formau Rezistenta Nationala în judesul Mures. Am cautat cu totii sa fim pe linia de înalta tinuta morala, fara a ne tângui si a ne lasa prada zvonurilor privind circumstantele atenuante. Istoria va consemna aportul si dârzenia acestor oameni ce atunci când comunismul abia se instalase, au pus mâna pe arme, ca sa demonstreze ca românii sunt constienti de ceea ce însemna pericolul comunist. Sentinta nr. 35 hotara condamnarea mea la 15 ani munca silnica pentru "crima" de uneltire la ordinea sociala. Faptul ca procesul a început la 13 Ianuarie 1949 si sentinta s-a dat la 21 Ianuarie denota clar nuanta politica a organizatiei noastre. Aici o alta etapa a calvarului începe. Dupa simulacrul de proces, împovarat cu 15 ani MS -munca silnica, pus în lanturi odata cu tot lotul - 48 de oameni în transport- am fost trimis la Aiud. Cu duba CFR am ajuns noaptea în statia Aiud; am fost asteptati de o suita de gardieni, coboram câte unul, eram numarati si încolonati câte trei. Convoiul, cubocceleleînmânâsauînspate, înainta în decorul nocturn pe strazi, în zgomotul sinistru al lanturilor ce îl târa spre infern. Gardienii cu pustile în mâna ne înjurau de câte ori unul ramânea mai în urma; înaintam încet ca un convoi de sclavi. La ora doua în noaptea de Ianuarie cu ger si putina zapada, zgomotul ritmic al lanturilor a trezit câtiva câini; ne însoteau latrând, vestind oamenilor ca alti oropsiti ai vietii vor fi îngropati în cetatea tacerii. Apropiindu-ne de zidurile închisorii, tipatul unei cucuvele, în urletul prelung al unui câine ce latra a jale, a facut sa creasca frica fata de acest imperiu vast al necunoscutului în care intram. O pisica neagra ne taie calea, dupa un gard un batrân trecea în revista coloana -care nu era o noutate pentru el. La comanda "Stai!", oprim în fata unei porti mari de fier. Niste ziduri înalte împrejmuiau un teren în care se vedea silueta înalta a unei cladiri în forma de T, despre care am aflat ca era celularul. Câteva comenzi în soapta ne dirijau prin poarta deschisa. Aranjati în coloana, eram numarati din nou. Un prim gardian ne-a luat în primire, îndrumându-ne spre cladirea în care era sectia a doua. Intram toti într-o camera ocupând fiecare câte un loc pe unde am gasit. Pe jos am adormit obosit, dupa ce mi-am facut o scurta rugaciune, în visul pe care l-am avut în mai multe reprize traiam un adevarat cosmar; frânturi din visul amintit la arestare, îl vedeam pe Iisus rastignit. In Aiud totul devenea sinistru, descurajant si înfricosator. Aveam 27 de ani. Eram tânar si mai ales sanatos. Cu aceste argumente la care am mai adaugat moralul, m-am decis sa înfrunt silnicia cu toata gama de greutati si suferinte, ca sa ajung la acea libertate pentru care am început lupta. Nu eram disperat, pesimist, dar nici optimist. Sentimentul unei stari de provizorat îmi spunea ca trebuie sa-mi pastrez calmul si sa-mi urmez destinul, asa cum a fost el hotarât, în aceasta stare am constatat ca ne gaseam toti. Nu ne hraneam cu iluzii ca vin americanii. Stiam ca lupta trebuie dusa prin rezistenta noastra, de astadata în conditii de detentie. Primul lot de mureseni eram în aceeasi camera. Stiam ca ne vom desparti; când s-a dat desteptarea, la apelul de dimineata, ni s-a comunicat sa fim pregatiti cu bagajele pentru a fi mutati. Ni s-au dat gamele în care ni s-a turnat un terci, un fel de malai putin îndulcit si cald. Grija principala ne era salvarea micilor obiecte de care aveam nevoie, ace, ata, oglinzi, creioane, dar mai ales fotografii. Trebuia sa trecem prin perchezitia obligatorie, depindea de norocul si de abilitatea noastra de a le ascunde, si de gardianul care depunea sau nu exces de zel în depistarea acestor obiecte ilegale. Iconitele, cruciulitele si cartile de rugaciuni erau si ele confiscate. La iesirea din camera, primul gardian ne comunica câteva puncte din regulamentul detentiei. Omul din fata noastra era înca om. Sfaturile lui, eu personal, le-am retinut si am tinut cont de ele. Primul sfat a fost tacerea, pentru a avea sansa de a supravietui. Disciplina o aveam în sânge, asa cum aveam credinta în Dumnezeu. Reflectând la cele spuse, celularul devenea un imens cimitir al tineretii noastre, din care, daca vom iesi, înseamna ca am stiut ce vrem si ce ideal înalt am slujit.

Inscriptii pe ziduri, pe usi

In vâltoarea acestor vremi cruciale
Politica vremii de azi ne acuza pe noi.
Fiti demni, rezistati sub loviri bestiale,
Caci Tara îsi pune nadejdea în voi.
General Coroama, 1948
Fii atent: Daca ai intrat în Zarca
Esti nouazeci la suta mort;
Nu te lasa coplesit, încearca,
Din tine însuti fa-ti un suport.

Io mis Ghimboase Ilie din Teregova, am fost haiduc pe muntele Mic; prins, am fost condamnat la 20 de ani, împreuna cu parintele Niculici.

Române, Nu te îndoi, nu te teme, daca vrei sa nu fi urmarit de blesteme.
Ich bin - eu sunt Du bist - tu esti Er ist - el este

Scrisoare deschisa gasita sub dusumeaua camerei negre din celularul Aiud:
Domnule Maresal,
Ne datorati un raspuns,
Domnule Maresal.
Pe care ati refuzat sa ni-l dati,
Desi ati promis ca veti fi Generalul loial
Atunci când dragostea noastra din plin o aveati.
Ne-ati înselat buna credinta, ignorându-ne.
Ne-ati tradat si lovit pe nedrept.
Nu v-ati gândit ca în prapastii aruncându-ne
Ati calcat al onoarei sacru percept?
Istoria v-a dat raspunsul acum
Când toti v-au tradat si v-au parasit,
Noi însa am ramas pe vechiul nostru drum
Aceiasi, caci sincer numai noi v-am iubit.
Am avut dreptate, Domnule Maresal.

28 Mai 1954 am fost la ancheta direct la comandant 3 Ianuarie 1951, perchezitie.
Printul Ghica a fost dus în Zarca. venind de la interne în 20 Decembrie, 1950.
Din aceasta celula a plecat Popa Ioan-Teius când a fost împuscat în plina zi lânga gardul cu sârma ghimpata în 1958.

Nu dor nici luptele pierdute,
Nici ranile din piept nu dor-
Cum dor aceste brate slute
Care sa lupte nu mai vor.
Radu Gyr

La izolare
De zece zile sunt izolat
Pentru ca am scris versuri pe zid:
Si pentru faptul c-am încercat
Un geam sa deschid
Am fost lovit de gardianul turbat.
Mi-a dat un pumn în gura
La care n-am ripostat.
Dar cazând pe lespedea dura
M-am lovit cu capul de pat,
Iar el triumfa plin de ura
Aiud, 1961

In celular

In holul de la parterul celularului, aranjati în careu, asteptam cu bagajele în fata perchezitia. Treceam prin fata gardianului grefier, care ne lua datele personale si amprentele. Directorul închisorii. Dorobanta trecu în revista grupul nostru. Prin amenintari ne dadea de înteles ca din Aiud cu greu vom scapa, mai ales ca suntem legionari, dusmani ai poporului. O cruciulita vazuta la gâtul lui Moldovanfu smulsa si aruncata pe jos. Primul act al bataii de joc s-a produs sub ochii nostri înlacrimati. Iisus era calcat în picioare si am înteles ca ne aflam în fata unor bestii pornite sa ne distruga. Dupa plecarea directorului, un gardian cu fata umana a pus accentul pe tacerea pe care trebuie s-o pastram ca sa supravietuim. Ne-a amintit ca regulamentul e foarte aspru si încalcarea lui ne va aduce pedepse, punerea în lanturi si izolarea, care ne vor subrezi sanatatea. Urcam la etajul unu si începe repartizarea pe celule de câte 6. Am intrat cu Beu Titus, Moldovan Alexandru, Gligor Pavel, MoldovanVasile si Stanica Ion. In celula doar un hârdau pentru apa, o canita si o tineta pentru necesitati. Au fost aduse sase rogojini si sase paturi prin care se vedea ca prin ciur. Luând loc pe rogojini, am început programul de celula. Fereastra era situata sus ca sa nu putem vedea ce se întâmpla afara Cum era obiceiul detinutului, am cercetat peretii pe care. de-alungul anilor, se încrustasera numele fostilor locatari. La fel pe usa erau gravate nume si inscriptii, vechi si noi, poezii, probleme de algebra, cuvinte în franceza, germana si engleza. Cei dinaintea noastra avusesera "preocupari" pentru scurgerea timpului. Intre orele 11 si 12 se aducea turtoiul. ceva mai mare decât un pumn, cu coaja groasa si tare. In urma venea hârdaul cu ciorba. Gamela era împinsa de un detinut prin vizeta, ciorba era pentru unii mai chioara, pentru altii mai groasa. Cu lingurile scapate de la perchezitie cercetam continutul care parea o latura pentru porci, înghitim în sec amarul unei deceptii care ne-a rascolit foamea si linistea sufleteasca.

Acomodarea

Orice început e greu; obisnuinta e o a doua natura, dar si vointa de a nu te lasa prada acestor mijloace de existenta; trebuia sa ne educam organismul. In tarc ne plimbam câte unul cu mâinile la spate fara a vorbi. Aceasta când socoteau la plimbare mai multe celule. Viata din camera dupa rugaciunea de dimineata pâna la venirea mesei o întretineam cu discutii, povestiri si diferite probleme. Totul decurgea normal. Toti eram înca stapâni pe noi si cautam sa ne facem viata cât mai frumoasa. Dar în urma slabiciunilorunora ea s-a deteriorat. Metehnele vietii de celula au dus uneori la degradare umana în urma conditiilor mizere si inumane la care am fost supusi. Eram la începutul celor 15 ani pe care trebuia sa-i execut, ca sa ies cu "mintea clara, sanatos si format pentru o viata noua". Dupa câteva luni, acomodati cu viata de celula, dupa ce ne-am povestit fiecare existenta, epuizând o serie de cunostinte de natura profesionala sau intelectuala, am devenit nervosi, mai susceptibili, începând sa fim preocupati de probleme minore, create defoameacene chinuia pe fiecare, pe unii mai mult, pe altii mai putin. Fiecare se comporta dupa constitutia sa, dupa cum stia sa-si înfrâneze organismul în limita demnitatii. La ora aceea toti eram egali, nici unul nu avea alte surse de completare a hranei. Foamea a fost generala si impusa cu un scop bine definit. Experientele facute au dat rezultate, care au facut din om neom. Personalitati de mare prestigiu s-au încovoiat în fata foamei. Aici am putut vedea rolul si necesitatea materiei în viata omului. Daca ea domina individul, acesta este un învins, un degradat sufleteste, iar moral, o epava lipsita de demnitate. Multi dintre noi au murit în demnitate, rosi de cea mai cumplita foame, neacceptând-o ca putere absoluta asupra sufletului omenesc. In fiecare dintre noi s-a dat o lupta. Când foamea a pus stapânire pe noi, cu putin timp mai înainte de venirea mesei ce se auzea prin miscarea hârdaielor pe etaje, narile noastre prindeau din aer aroma mâncarii care dadea nastere la discutii în pronosticarea ei. în aceasta febra, pluteam în iluzii. Care mai de care a devenit gastronom si specialist în arta culinara. Sepuneaupariuri si se ajungea la certuri. Uniierauoptimisti, altii pesimisti. Un ceremonial de primire a mesei era în fiecare camera. Norocul celor ce au primit un cartof sau ceva mai consistent era un moment de bucurie si de mare satisfactie, iar daca tot din întâmplare unii au primit o zeama chioara era un motiv de discutie. Dupa masa urmau comentariile, care duceau la triste si dureroase stari de lucruri. Invidia si dorinta de a ajunge la ceva mai mult, vorbindu-se de echitate, dadea dupa mintea fiecaruia la solutii, la orice noua ordine de distribuire a portiei de mâncare. Era acuzat bucatarul ca nu a amestecat bine mâncarea în hârdau, ca ordinea starii la rând va trebui stabilita prin tragere la sorti pentru ciorba, terci, pâine sau turtoi. Asa se nasteau alte discutii. Unii tremurau cu gamela în mâini sub polonicul care turna la întâmplare ce prindea. Emotiile si exhibitiile erau semnele degradarii omului, ele puteau fi vazute doar de mintea lucida a omului satul. La primirea terciului, alt ceremonial. O portie se savura de unii imediat, altii voiau ca senzatia mâncarii sa dureze cât mai mult. Martea si vinerea primeam turtoi, în restul zilelor primeam 25 0 de grame de pâine. Pâinea era facuta dintr-un aluat compus din cea mai ordinara faina, coapta în tavi dupa sistemul sovietic. Multi o mâncau imediat, altii doar la primirea ciorbei, între mâncarile preferate era arpacasul, daca era cât mai vârtos, la fel ca terciul. Au fost saptamâni întregi când primeam numai o zeama chioara, de dovleci, de sfecla, de castraveti murati sau otravitoarele ciorbe de ardei iuti. Toate acestea au fost dirijate cu scopul precis de a ne deregla organismul, distrugând ficatul, stomacul prin otravire lenta. Delirul foamei La împartirea pâinii s-a mers pe acelasi sistem, dar dupa putin timp s-a renuntat. S-au inventat fel de fel de cântare. Cântarele improvizate au fost omologate de toti. Dar foamea tot foame a ramas, "încercarile" noastre de a o combate n-au fost decât un prilej de cearta si de trecere a timpului. Acest fenomen al foamei avea si alte fatete. Despre foame s-au scris multe. La Canal s-au mâncat serpi, broaste, pisici si câini. Nu discut asupra acestor aspecte. Ci arat fenomenul ce se produce în omul care este supus sistematic la înfometare îndelungata, cu scopul de a-l scoate din lupta si a-l folosi ca pe o coada de topor si apoi de a-l distruge. Omul stapânit de foame, daca este slab din fire, devine robul materiei care-l deformeaza, în preocuparile lui, toate sunt excluse din gândire, iar visele, în amestecul de dorinii arzatoare, creaza monstruozitati din care senzatia de foame este ' ' anihilata prin simturile adormite. Unii visam ca mâncam din cele mai gustoase bucate. Hapaiam din gura si ceream în somn mâncare. D-nul Aurelian Pana, fost mosier si ministru, fusese auzit strigând în delirul foamei, "Vreau o gamela de terci pentru un vagon de porumb". Pe un altul l-am auzit: "Vreau lapte, vreau lapte", în noptile de chin din anii 1949. Eu am visat pâini cât roata carului din care ma înfruptam; ma trezeam gâfâind alaturi de camarazii mei, care traisera si ei acest "banchet" cu hrana abundenta. Starile delirante desigur pot duce la complicatii cerebrale daca firul de echilibru este rupt. Toti eram sanatosi si întregi la minte când am intrat în Aiud, dar un alt fenomen aparu printre noi. Firea omului este foarte inventiva atunci când îi este pusa în joc viata. Când duceam tineta dimineata la spalator, inginerul Stanica din lotul nostru, a avut prilejul sa stea de vorba cu un coleg al sau din facultate. Cu aceste ocazii, ne mai informam de una de alta, atunci când era de serviciu gardianul Chioreanu, mai îngaduitor cu noi. Dupa câteva zile Stanica începu sa practice un gest nou sub ochii nostri. Pe o batista întinsa între picioare cum era în pozitia de sezut, îsi rupea în minuscule firimituri bucata de pâine pe care o primise. Toti ne uitam la el, fara sa stim cu ce scop si de ce face asta. întrebându-l, mi-a spus ca este un fel de a-omorî timpul, dar si o rezerva pentru zile mai grele. Toti am luat în derâdere aceasta manifestare a lui. în zilele urmatoare a procedat la fel, mai mult: si-a cusut un saculet în care rezervele strategice erau puse la un loc ferit. Noi, ceilalti, mâncam pâinea odata cu ciorba, pâna când într-o zi, doi dintre noi au început sa faca ceea ce facea Stanica, în celula nu se mai vorbea decât despre rezervele strategice, ca în vremi mai grele acestea sa ne fie salvarea. Ramasesem singurul care înca nu am cazut în aceasta boala. Toti aveau saculete cu farâmituri uscate pe care zilnic le luau în mâini ca pe o nobila preocupare, în cele din urma m-am convertit si eu. Am început sa retin capacele de la pâinea taiata în forma de cub din tavile în care erau coapte. Aceste capace în forma patrata de 7x7 au fost inovatia mea. Era un ceremonial întreg, fiecare cu saculetul lui, avea sau nu avea nevoie, îl lua în mâini, îl masura din ochi parca savurând o placere, în aceasta meteahna cazusem si eu. Am ajuns sa am o rezerva de 10 capace si mi-am zis ca ma opresc la acest stoc. Dar. ., cum sa ma pot opri când vedeam saculetii plini ai celorlalti. Am continuat. Eram acum bogat, desi flamând; foamea ne chinuia pe toti si nu se mai vorbea decât de mâncare. Gândurile frumoase, amintirile si linistea nu mai erau. Ne preocupau zilnic saculetii. scoteam capacele, le numaram si le aranjam cu grija chiar si de 2-3 ori pe zi. Intr-un moment de reflectie asupra vietii pe care o duceam, mi-am dat seama ca eu nu mai sunt. Am devenit robul unei devieri de la linia normala a vietii. Eram avarul din Moliere. Eram fericit când pipaiam capacele care cresteau în numar. Toti eram la fel si, înrobiti acestui flagel, ne-am spalat singuri creierele ca sa fim de râsul celor ce ne pazeau. Cu ocazia perchezitiilor, saculetii erau bataia de joc a gardienilor, care îsi dadeau seama în ce hal am ajuns. Unii îi goleau pe paturi spre disperarea posesorului cu care, ca sa-l ajutam la strângerea ultimei farâme, toti eram solidari. Unuia i se mucegaise o parte din rezerve si vedeam ca era deprimat. Altuia, o cioara venita prin gratii i-a rapit batista în cioc si jalea îi era mare. Stateam în aceeasi celula aproape de sapte luni. Am ajuns niste umbre, niste schelete miscatoare, care numai datorita moralului ne-am mentinut. Spre deosebire de alti camarazi, asa cum îmi era felul, eu cântam. Cântam nu de bine, ci de foame, ca sa uit si sa fug din lumea asta chinuita, în cântec îmi ascundeam durerea si oful, în doine si romante. Intr-o duminica dupa masa o raza de soare patrunse în celula, când de serviciu era gardianul Chioreanu. Aveam o buna dispozitie. Ne obisnuisem sa fim flamânzi, uitând de foame. Am cântat niste doine din Ardealul nostru, în inima caruia eram zavorâti în celule. Gardianul se afla prin apropiere si asculta cu placere, spre deosebire de altii care ma trimeteau la izolare. Am cântat cu mult suflet si lacrimam. Tot celularul asculta. Romantele ce le-am cântat m-au scos din tristeti si dureri. Simteam cum ma reconfortam în tot ce aveam ascuns în mine. La cererea unor voci auzite, am mai cântat cu patos doine si pricesne. Cântecele, ascultate de toti cei de pe aripele lunga si scurta ale partii de sud, m-au trezit din acele monotone si triste stari care ne apasau. Mi- am luat saculetul si le-am spus camarazilor ca îmi atac rezervele. Toti au ramas uimiti. Apoi am dat fiecaruia câte un capac din cele 18 si am început sa manânc pâna m-am saturat. Voiam sa termin cu acest flagel, care ataca ceea ce era normal si sanatos în mine. Voiam sa fiu liber, nu rob unor coji de pâine uscata. Am mâncat 9 capace care de arse ce erau, se transformasera în dextrina. Mi s- a facut rau. Am vomitat si toti erau îngrijorati de soarta mea. Dupa doua ore mi-am revenit bând putina apa; capacele ramase le-am împartit. Le- am spus baietilor din celula ca în ultimul timp eu nu mai eram eu, ca ma robise acest flagel, si vreau sa redevin liber. Acele bucati de pâine au facut din mine un avar. Pe Moliere l-am citit, dar acum i-am trait opera, îmi era rusine ca m-am lasat influentat de acea psihoza a foamei, ce bântuia prin Aiud. Cei ce au fost în Aiud în acei ani îsi vor aminti de acele exhibitii ale spectrului foamei. Camarazii din celula s-au vindecat si ei de aceasta diabolica boala revenind în normalul vietii de celula. Foamea a fost sistemul de racolare a turnatorilor, de care comunismul s-a folosit. Prin foame au fost distruse valori, dar prin foame ne-am si sfintit crezul pentru care decenii la rând s-au scris pagini de glorie în istoria neamului românesc. La parter locuia Alexe Esanu, un bun si inimos camarad din Sibiu. Lucra la atelierul de croitorie din fabrica si avea pachet. La geamul celulei sale, când am iesit la plimbare, era un ghemotoc de hârtie. Frizerul Mândroiu ne înstiintase ca va pune pe geam câte ceva pentru mine si am reusit ca din neatentia gardianului sa luam pachetelul pus. Figura s-a repetat; a patra oara cel mai înalt dintre noi, capitanul Gligor Pavel, l-a luat. Ne-am întors bucurosi în celula, dar am constatat dezamagiti ca nu era decât o hârtie cu resturi ce trebuia aruncata. Totusi gasit o bucata de soric 15x15, niste coji de usturoi si urme de marmelada. Am împartit soricul în sase si hârtia la fel. Era ceva mai mult decât nimic. Si frunzele uscate de usturoi au fost împartite la sugestia capitanului Vasile Moldovan, mare fumator. în aceasta stare ne zbateam. Aceste minore fapte nu pot fi ignorate. Ele trebuiesc spuse fiindca în acea perioada s-a murit mult, cel mai mult.
TBC-ul era în floare si au fost foarte multe cazuri de depresiuni mintale. Celularul ajunsese a fi focar de infectie, boli ca distrofia, casecsia, TBC- ul faceau ravagii. Cel mai mare numar de morti pe zi a fost în anii 1949- 1950-51 când zilnic, pe celular, mureau 12-13 oameni. Când ieseam la plimbarea de 15-20 de minute, pe o tabla neagra vedeam efectivul pe etaje si numarul de morti. Pentru cei bolnavi nu se acorda nici o asistenta medicala. Era dureros tratamentul în care mari politicieni si generali au fost batjocoriti în modul cel mai barbar. Noi, tinerii, îi ajutam în neputintele fizice în care ajunsera. Bolnavi si senili, bietii oameni se hraneau doar cu iluzii, cu zvonuri optimiste, care le prelungeau agonia. Un neam întreg era pus pe rug. Se plateau greseli si pacate. Cei ce ne-au ucis si lovit au ajuns alaturi de noi, ca sa nu vada nici aici cât de orbi si marginiti au fost. Ca sa-si bata joc de ei, gardienii lansau zvonuri ca în curând vor fi eliberati. Unii stateau cu bagajul facut, crezând ca vor veni americanii. Taranistii si liberalii, si alte organizatii fantoma, afirmau ca legionarii vor ramâne în continuare închisi. Câta prostie si ura manifestau atunci unii politicieni, pe care noi îi menajam si îi îngrijeam. A fost o perioada când se faceau dese schimbari prin celule: asa am ajuns sa vedem goliciunea interioara a fostelor "somitati" politice, care au avut destinele tarii în mâna si au împins-o în dezastru. Ii compatimeam si întelegeam, chiar când ne jigneau pe fata si aruncau cu venin în noi. Cum timpul trecea si nu mai veneau americanii, îi scoteam din deprimare si neliniste, îndulcindu-le zilele prin caldura si afectiunea ce le-o aratam; uneori o aspirina obtinuta cu greu era o binefacere. De multe ori, multi camarazi si-au dat din mâncare si i-au salvat chiar de la moarte. Nicu Steinhardt a fost corect în cele ce le-a scris despre tinerii legionari. In urma efectelor dezastruoase produse de foame, conducerea închisorii a inclus planul de a ne scoate la munca. Gardienii au facut liste de meseriasi care vor sa lucreze în fabrica. Eu mi-am dat în mai multe rânduri diferite meserii, darâm fost refuzat. Dupa un timp, printr-o legatura facuta prin frizer, am aflat ca Esanu Alexe cerea croitori si, declarându-ma croitor, ajung la atelierul de croitorie odata cu alti cinci camarazi, toti cu picioarele umflate de casecsie. Eram sibieni si fagaraseni. Ajunseseram întrun astfel de hal de slabiciune încât noi însine ne vedeam reciproc ca niste fantome. Eram cu d-nul avocat Aurel Cioran, fratele filozofului, instruiti de croitorul Esanu -infirm de un picior- sa luam un ac si ata fara , , sa facem nod la capatul atei si când vine cineva în control sa simulam ca lucram; într noi a pus o galeata de terci ca sa mâncam cât putem. Dupa 10 zile ne-am mai refacut, dar cineva a turnat ca suntem numai sibieni si fagaraseni, si fericirea noastra s-a spulberat. Am ajuns din nou în celular cu alti camarazi, cu alti oameni, la care am constatat aceleasi manifestari. Aici era alt obicei de împartirea pâinii si a gamelelor cu terci si ciorba. Cel ce era la rând avea dreptul de a alege; si cum eu eram ultimul, am luat ce a ramas. A doua zi erai primul la ales. Dar ni ci aceasta ordine n-a fost gasita buna .S-a introdus metoda ghicitului, cu la perete: "O vreau pe aceea", dupa cum erai inspirat. Acest sistem era aberant si degradant. Nu ne onora si ducea la triste spectacole. Au fost cazuri când unii generali si ministri se certau pentru o bucata de pâine, când se cersea o gamela de terci. Trist exemplu au dat tinerilor cei ce au avut grade si functii. Preoti si intelectuali de seama au fost adusi în situatia de a nega existenta lui Dumnezeu. Foamea a fost asa de crunta încât n-a iertat pe nimeni. Pe acestia nu-i nominalizez, dar îi amintesc pe cei ce cu demnitate; în clipe de disperare ne-au fost exemplu de daruire crestina, ne-au întarit în credinta si prin rugile lor am avut sprijin moral. Am avut fericita onoare de a sta doua saptamâni în celula cu dr. Marton Anton, episcop de Alba lulia, romano-catolic si dr. Antal, prelat al bisericii catolice din Aiud. Amândoi mi-au ramas în amintire prin prelegerile lor, îndemnul la rezistenta în timp, pentru a înfrunta calvarul pe care abia îl începusem. Cu parintele Pârvu Iustin, calugar din manastirea Durau, am stat mai mult timp în celula. Am învatat multe de la e! Trairea lui spirituala m-a impresionat prin naturaletea si calmul de care era stapânit. Cerându-se strungari, am ajuns iar în fabrica, învatasem strungaria în lemn si faceam piese de sah. Dar pentru o discutie avuta cu un gardian care ma înjurase, am fost retinut din nou în celula, în noua celula, am cunoscut un profesor universitar de la Budapesta, Heghedus. Mi-a citit în palma: "Vei trai mult, ai noroc în viata daca vei duce o viata moderata si vei crede în ce ti-am spus". Era un om înalt, voinic, specialist în chiromantie. "Ai o palma deosebita, pot spune asta. Vei trece prin multe, dar ai sa scapi, si te îndemn ca atunci când esti mai desnadajduit, uita-te în palma si adu-ti aminte de ce ti-am spus", în situatia în care eram credeam în ce îmi spunea. Parca simteam noi puteri. Ma sfatuia ca atunci când sunt mai descurajat si la mare greutate, sa ma rog. A sadit încrederea în mine însumi, pe care am îmbinat-o cu credinta în Dumnezeu si crezul legionar. Timpul mi-a confirmat cele spuse de el: de câte on eram la greu, ma uitam în palma, spunând Tatal nostru.

* * *

La baie am putut vedea schelete miscatoare, oameni tineri sau batrâni în pieile goale, de-a valma sub dusuri, trebuiau sa se spele în câteva minute. Multi ramâneau cu sapunul pe ei. Am vazut la unii batrâni trei rânduri de burti, ce atârnau pâna la genunchi, ca niste sorturi. Barbieritul în camera era un supliciu; tunsul zero ne facea niste aratari care ne îngrozeau unul pe altul.
Eram amestecati cu criminali de razboi si cucei vinovati de dezastrul târii, ministri si generali. Acolo se facea marea politica. Fiecare era sigur ca occidentul va interveni. Se formau guverne si se faceauremanieri printre ei dupa bunul plac. încât noi. tinerii, ce-i auzeam, îi compatimeam si ne ziceam: "Iata cine a condus tara noastra". Pe rând, multi au murit. Celularul a ajuns un focar de infectie. TBC- ul facea ravagii si nici o asistenta nu ni se acorda. Un felcer dispunea de vietile noastre si rar ajungea un muribund la spital. Printre cei bolnavi erau multi tineri, medici, în ultimul grad, si asteptau moartea ca niste martiri: dr. Rednic din Cluj, m-a impresionat adânc, o frumusete de om tânar, absolvent al Facultatii de Medicina din Cluj. S-a stins pe buze cu cuvintele: "Ma duc. fratilor, ma duc la Capitan, la Mota si Marin", apoi a închis ochii, fara o lumânare iar noi îngenunchiati în jurul patului sau. nu ne puteam opri din plâns. Intr-o zi. surprins de un gardian ca vorbeam prin perete cu un camarad din celula vecina, am fost dus la izolare, pedepsit de un ofiter de serviciu pe 7 zile, cu jumatate de ratie de mâncare. Singurul meu sprijin era în rugaciune, care m-a întarit sufleteste, datorita linistii adânci în care îmi depanam prin minte viata. Mi-am amintit de ziarul cu ursul care mi- a dat prima notiune despre bolsevism si de visul dinaintea arestarii, când Iisus m-a chemat: "Urmeaza-ma". Obisnuit cu tot ce-mi oferea situatia, începusem sa fiu preocupat de formarea mea interioara de crestin. Executându-mi pedeapsa, dupa alte 3 zile am fost prins ca scriam cu un cui o strofa din poezia lui Radu Gyr, Iisus în celula. Fiind la începutul detentiei trebuia sa-mi pastrez sanatatea si moralul. Am devenit insensibil la înjuraturile si la bataia de joc a gardienilor. Cele vazute nu ma speriau; chiar ma îndârjeau. Trei nopti la rând am fost tinut în WC-ul de pe etajul unu. Era frig. Vântul batea prin geamurile sparte si sobolanii misunau în voia lor în jur. Trebuia sa ma misc. Nu aveam pe ce sa ma asez, iar peretii erau uzi. Prin gaura WC-ului turcesc, ieseau sobolanii. Unii. speriati, o luau la fuga pe aripa scurta a celularului. Ca sa ma încalzesc si sa ma mentin treaz îmi faceam de lucru. A fost o noapte de chin. Si asa au continuat si celelalte. Am astupat gaura cu pantoful ca sa opresc iesirea sobolanilor si au început sa roada din talpa pantofului: altii voiau sa intre înapoi iar eu îi alungam cu celalalt picior. Enervati, chitaiau si agitatia lor ma speria si îngretosa când unii voiau sa se urce pe mine. Prin ce se poate denumi în ansamblu Aiudul. Toti consideram ca a fost o cetate a tacerii, în care se chinuia omul pâna la distrugerea totala si la mutilarea sufleteasca. Pâna în 1949-50 Aiudul era populat de criminali de razboi si cei vinovatii de dezastrul tarii. Am cunoscut generali, când vigilenta gardienilor nu era asa de ascutita. Erau cai, ocazii si situatii, când se putea vorbi cu ei. Intelectualitatea României Mari a platit propriile ei greseli si pacate, murind în Aiud. Pacat ca savantii istorici, chiorii si barbosii n-au vazut adevarata fata a comunismului. Razbunarea comunista n-a iertat pe nimeni, Istrate Micescu si Gh. A.C.Cuza au fost ultimii pe care i-am vazut. Noii veniti aduceau ultimele stiri. Zvonurile optimiste sau pesimiste circulau cu viteza. Erau lansate de conducerea închisorii, altele din imaginatia exagerata a unor detinuti, care dadeau termene si ultimatumuri, credulii stateau cu bagajele facute, constituind guverne si, dupa o zi sau doua. remanieri. S-au eliberat legi de interzicerea legionarilor în viata politica a statului, s-au formulat decrete de condamnare noastra în continuare atunci când vor veni americanii. Ura si aversiunea era preocuparea unor politicieni. De prostia si ingustimea mintii lor râdeau gardienii inculti, care îi provocau la discutii numai ca sa vada câta ura si prostie este în capul lor. Cele de mai sus sunt numai fapte cunoscute în sfera restrânsa a detentiei mele. Cei închisi în Zarea, în Jilava, ar putea scrie carti întregi, si corect ar fi sa fie cunoscute de omul de mâine, ca sa poata descifra mai bine adevaratele cauze care au adus tara în ruina. Zarca a fost anticamera mortii. Cei de acolo îndurau suferinte într- un regim incredibil de aspru. Fabrica ne chinuia prin munca. Tainele Aiudului sunt si vor ramâne mult timp nedescifrate, caci acolo a fost infernul în care se chinuiau elitele neamului. Printre noi se gaseau si evrei sionisti, care, în celule cu legionari se bucurau de acelasi regim. Unii au fost cinstiti si chiar solidari cu noi. Altii au facut jocul administratiei, devenind turnatori. Faimosul Lax fiind la lucru, în curte sau pe acoperisul Sectiei a doua. prindea porumbei si ciori pe care cu dintii îi decapita, sugându-le sângele. Nu era nebun. Ne povestea ca a fost planton la Auschwitz si ca acolo n-a fost asa cum se spune. Aici, la Aiud. era mult mai rau. Trecusera prin Auschwitz si Kupfer si Gruber. Intorsi acasa, au palavragit ca Auschwitzul nu-i chiar asa cum se spune. *** In decursul detentiei mele. i-am respectat pe toti acei ce din un motiv sau altul se aflau arestati. Nu am blamat si nu am lovit în nimeni, nici chiar în dusmani. Despre Aiud se vor putea scrie multe; acolo, pe peretii celulelor am încrustat fragmente din suferintele noastre. Acolo, în foamea aceea crunta, când eram un schelet, am învatat sa adun suferintele în versuri. Din suferinta, durere si chin, am devenit un rapsod, ca sa nu se uite arderea pe ruga neamului nostru, în aceasta preocupare mi-am gasit refugiul, care mi-a dat tarie dar si speranta. Simteam ca renasc din fiecare mica realizare, cu riscul de a fi prins ca scriam pe pereti, pe placute, pe talpa pantofului uns cu sapun si var. Am executat multe zile de pedeapsa, izolari cu regim sever si n-am renuntat. Intrasem în acea lume a creatiei, a visarii, a adevarului; trebuia scris ca omul de mâine sa cunoasca epopeea noastra. Una din marile batai de joc era perchezitia care se facea instantaneu si partial din ordinul directorului sau chiar al gardianului. Iarna, ca si vara, dezbracati în pielea goala stateam cu bagaj ele în fata pentru a fi controlata fiecare cuta a hainelor rupte sau peticite. Se confiscau ace, ata, cuisoare, sticla, oglinzi, placute cu sapun si tot ce considera gardianul corp delict. Nu lipseau înjuraturile celor ce asistau controlul dintre fese. Pe bruma noastra de haine se calca, se rupeau si se descoseau petice ca bataia de joc sa fie pe placul ofiterilor.
Pregatiti pentru muncile fortate Inca din vara anului 1950 se faceau miscari de detinuti. Era un du- te vino. Loturi pestrite, formate din condamnati pâna la 10 ani, în special muncitori si tarani, plecau la Gherla sau Canal. Fostii politisti erau trimisi la Fagaras, unii în fabrica. Se faceau dese schimbari prin celule si zvonurile circulau ca legionarii vor merge la mina. Cei valizi sperau ca acolo vor fi alte conditii de viata. Gardienii întocmeau liste cu profesia fiecarui detinut ceea ce ne facea sa credem într-o destindere. Hrana se îmbunatatise, în locul ciorbelor de ardei iuti si a terciului subtire, arpacasul cu resturi de carne a crescut numarul de calorii; iar comportarea gardienilor dadea sperante de mai bine. Psihoza detinutului era schimbarea, plecarea. Iluziile se formau din orice eveniment. Nu admitea nici unul ca vom merge la mai rau. Optimismul era alimentat prin diferite zvonuri si asa zisa destindere nu era decât un paleativ pentru credulii ce faceau din nimic un act politic. Multi faceau eforturi deosebite de a pleca sub orice forma, fara sa stie ca pot merge spre îmbolnavire sau chiar în alt iad care-i va trimite în mormânt. Sistemul de distrugere prin munca a adversarului politic era bine pus la punct. Prin lozincile raspândite se îndemna la munca pentru realizarea normelor, care erau supraomenesti. La vizita medicala din Septembrie 1950, am fost gasit apt pentru munca. Ma bucuram si eu ca toti ceilalti si banuiam ca voi merge la mina. In sectia a doua m-am întâlnit cu multi camarazi, toti buni legionari. Am schimbat pareri si în discutii speram ca cunoastere între noi era cel mai fericit prilej de a ne uni si replia dupa grelele examene prin care am trecut fiecare. In ultimele zile sunt aduse printre noi figuri pe care le banuiam a fi lupi turnatori: criminali de razboi, membri ai unor organizatii fantoma si alti cazuti ca musca în lapte; erau primele elemente care faceau informarea administratiei. Eram constienti ca trebuie sa fim retinuti, sa nu le cadem î î ' în plasa, fapt este ca i-am depistat si o precautie ni se impunea. Ne-au fost aduse bagajele din pod si am fost vizitati de ofiterul politic si de noul director, Farcas. A urmato severa perchezitie, confiscându-ni-se obiectele "scapate" la intrarea în Aiud. Pentru a ne intimida, au recurs la sicane. Doi detinuti au fost trimisi înapoi în celular. Eram convinsi ca ochii tiranilor erau pe noi; alti ochi urmau sa ne ia în primire la destinatie. In jurul datei de 16-17 Septembrie 1950. am fost scosi din sectie si încolonati. In doua transporturi un camion militar ne-a dus la vagonul duba. Nu peste mult timp trenul porni, fara sa stim încotro, dar faptul ca plecam din Aiud era salutar. Unde si cum va fi acolo nu mai conta. Stiam ca plecam spre Cluj si de acolo spre bazinul minier de la Baia Mare. Inspre dimineata, un scârtâit de roti brusc ne spuse ca am ajuns. Am coborât si am fost urcati într-un camion militar. Aerul proaspat îmi umplea plamânii de sanatate, pe drumul serpuit care duce spre Baia Mare. Dupa poarta, gardienii ne luau în primire. Aliniati, cu bagajele în fata, priveam cu admiratie muntii, fara sa ma gândesc ca sub poalele lor voi coborî la o adâncine de peste 400 de metri. Soarele care ne încalzea fruntile, aerul proaspat pe care îl inspiram sub cerul deschis, contrastau cu lumea în care urma sa intram. Am primit haine noi vargate si ne-am instalat în baracile cu paturi pe care vedeam cearceafuri si paturi; era începutul unui calvar ce se numea mina de plumb Baia-Sprie. Din rândul detinutilor s-a format o conducere tehnica compusa din ing. Bujoiu, fost ministru al minelor si fost proprietar al minelor de la Petrosani, d-nul ing. Bals. fost demnitar în societatile miniere, ingineri, arhitecti si tehnicieni. Din punct de vedere administrativ, fostul capitan de jandarmi Gica Petrescu era seful turnatorilor, ajutat de faimosul Steanta din Sumanele negre, amândoi cu depline puteri din partea administratiei lagarului de munca. Au urmat zile de refacere fizica, s-au facut cursuri de initiere si introducere în minerit. Majoritatea nu stiam cu ce eforturi si în ce conditii urma sa muncim. La adâncimea de peste 400 de metri trebuia sa începem lucrul expusi accidentelor si pericolelor, prevazute si neprevazute. Cea mai mare bucurie a noastra era revederea cu toti bunii camarazi de care ne simteam legati prin crezul ce-l slujeam: Gabriel Balanescu, Luca Dumitrescu, Nicolae Goga, Mircea Nicolau, Cristian Petrescu, Victor Tâmiceriu, Ghita Pivin, Victor Leahul, ing. Fotiade, Bânda Chirion, Sandu Mazilu, Belu Remus, Constache Magearu, Costache Busuioc, Nicu Mitran, Marin Naidim, pr. Grebenea, pr. Iustin Pârvu, Titi Dobre. Gligor Pavel; macedonenii, cu mos Bardila. Alecu Caranica. Chiciu Lambru, Gioga Parizianu Gache, Hagi Chira si multi tarani dobrogeni si banateni; grupul numeros al fagarasenilor. tineri si batrâni: Victor Pica. Balaban Octavian, Rades Virgil si bravul taran Arsu Gheorghe; medicul Cornel Petrasievici merita toata stima noastra, ne-a fost si prieten si medic: d-nul Ilie Prundeni, Romulus Dianu, Dar Cernavodeanu, Paul Lazarescu, Ion Diaconescu, de la partidele istorice si multi altii pe care îi voi aminti pe parcurs. Am fost echipati cu salopete, casti de protectie, opinci de cauciuc, facute din camere auto. cu obiele groase, un sac de merinde si necesarele lampi de carbid. S-au organizat echipe de lucru, perforatori cu ajutori încarcatori, vagonetari, mecanici de întretinere, dulgheri, armatori si burajeri. Urma sa lucram în doua schimburi, pe hârtie de 8 ore, dupa care mai aveam libertatea de a sta în curte la aer. In orizontul zece Am devenit sef de echipa. Aveam un ajutor si trei rulatori, adica încarcatori pentru evacuarea minereului din galeria unde aveam frontul de lucru. La intrarea în mina, am coborât pe corfe - asa se numesc în limbajul mineresc ascensoarele. Condusi de un miner de meserie, am luat primele lectii de instructaj pe viu, adica la locul de munca. Prima grija era copturitul, adica o curatire a tavanului, mai bine zis a boltei cerimii, dislocarea oricarei bucati de roca, care suna a gol când este lovita cu ranga de fier. Totul trebuia facut cu grija de seful de echipa, ca locul de munca sa fie asigurat. Scule de lucru, aveam un perforator de 40-50 de kg., 8-10 metri de furtun pentru aer comprimat, rangi, lopeti, baroase pâna la 10 kg., sfredele de la 30 la 1500 cm., sape si coveti. Demne de amintit erau sfaturile batrânului miner Ioska: - Daca vrei sa scapi mai usor de efectele muncii, e bine sa lucrezi la perforator. Aerul comprimat care pune în functiune perforatorul te fereste de praf si de gazele existente în abataj. Pe galeriile ce duceau spre abataje era curent si rece. In abataj, în unele locuri, caldura era aproape insuportabila, îmbâcsita cu praf si sulf. Trebuia sa lucram în chiloti sau în pielea goala, în opinci se aduna toata transpiratia din corp si obielele din paturi vechi le storceam de câteva ori. Minereul excavat era încarcat în vagoneti când era vorba de o galerie de înaintare, iar în abataje minereul se arunca în rostogoale sau, daca acestea erau departe, se folosea roaba. Bolovanii mari trebuiau sparti cu barosul cu un efort deosebit Eu lucram la o galerie de înaintare pe filonul dîn centrul galeriei. Roca putea sa fie moale sau extrem de dura, si plasarea gaurilor avea o mare importanta ca înaintarea sa fie un succes dupa împuscatura, în gaurile facute, artificierii civili puneau astralita sau dinamita si se realiza împuscatura. Aveam darul de a munci si am reusit în scurt timp sa învât meseria de miner. Greutatea cea mai mare a fost munca la covata, o munca primitiva, oamenii slabiti, altii bolnavi si batrâni, care nu au mai pus mâna pe o lopata, aveau de ispasit furia unui sistem de crunta exploatare comunista, în decorul format de lampile de carbid, atârnate pe peretii din abataj, oameni în pielea goala, adusi peste coveti. încarcau minereul, unii cu baroasele grele spargeau bolovanii, împroscând bucati de roca ce se opreau în picioarele lor. Zgomotul perforatorului facea praf cu miros de sulf ne îngreuna respiratia. Vagonetarii împingeau cu greu vagonetele încarcate; aspectul de iad putea fi trait oriunde. Dupa ce am fost initiati si introdusi în aceste munci, batrânul miner loska n-a mai venit. Ultima lui recomandare a fost sa manânc orice, daca am sau nu pofta, ca sa nu fac si licoza sau intoxicare cu plumb. I-am dat asigurari ca am sa-i urmez sfatul. si-i multumesc si acum. Constient de rolul ocult al aducerii noastre în mina. am cautat sa muncesc moderat, fapt care era remarcat de inginerul B ujoiu si Bals, care ma simpatizau, în ciuda unor asa-zise întreceri, nu am sarit peste cal. dar nici n-am fost codas ca sa dau ocazia sa fiu lovit în analizele muncii ce se faceau lunar. Cel mai bun perforator a fost Boariu Vasile. Despre minele Baia-Sprie. Cavnic si Nistru s-ar putea scrie multe. Voi încerca sa prezint doar ceea ce poate fi un document ca sa nu se uite munca fortata în acel deceniu cincizeci. în colonie erau multi intelectuali, care sufereau de diferite boli. Ei trebuiau sa munceasca în aceste conditii care îi duceau la distrugere. Astfel, dupa ce m-am introdus bine în minerit am primit în echipa pe multi dintre cei ce nu puteau munci. Era cunoscut ca în echipa la mine se face norma si se gaseste o atmosfera placuta prin discutiile ce se încingeau dupa realizarea noimei zilnice. Am putut sa descifrez multe taine ale pamântului, care de multe ori m-au scos din lumea suferintei. Creatiile de arta ale naturii, mi se aratau ca niste capodopere. Coborâti în adâncuri de pamânt, acolo unde de milioane de ani viata, prin cataclismele sale, si-a îngropat comorile, scormoneam noi acum, pentru a lua cuprul si plumbul atât de folositor civilizatiei în acest veac. în aceste mine parasite, considerate nerentabile, am fost adusi sa scormonim în sus si în jos. mergând pe filoane care aveau tainele si bogatia frumosului ce merita a fi prezentat. La intrarea în sut aveam o slabiciune pentru tot ce gaseam în urma exploziilor. Ni se descoperea o lume miraculoasa, prin perfectiunile geologice. Angrenat în aceasta munca, în toata urgia si pericolele la care am fost supusi, cautam frumosul din creatiile naturii în toata splendoarea si perfectiunea lor. Diversitatea ne era descoperita în urma exploziilor, urmând sa fie distrusa de concasoarele de la flotatie. Cuarturile albe cu figurile geometrice perfecte aranjate, în diferite forme si acele de stibina, în buchete, erau luate cu grija si mult admirate, geodele ce erau în pereti pareau niste oaze la periferia filonului de plumb si cupru. Diamantele de Maramures, strivite de explozii, ne facea sa uitam în ce lume traim. Bucatile de Wolfram, atât de pretioase si rare, ne întântau când le gaseam printre bucatile de roca dislocata. Filonul pe care mergeam parea un râu, când mai mare, când mai mic, cu ramificatii în dreapta sau în stânga, unde dadeam de straturi dure de piatra si de sterilul albastrui sau verzui. Cuprul, în bataia luminii lampilor de acetilena, împrastia razele sale aurii, bulgarii dislocati în stare nativa faceau un joc de lumini care ne încânta vederea, în privirile noastre le si vedeam transformate în diferite obiecte ca sa fie puse în valoare. Plumbul cu cu vine întortocheate, argintii-lucioase în stare nativa, ce infiltrase sterilul ce predomina în volum, era dusmanul nostru cel mai periculos prin inhalarea aerului viciat cu mici particule în timpul perforarii ^ ^ dupa explozii. Ametistele ne încântau si le admiram in preajma cristalelor de cuart. Culorile diferite le scoteau în relief ca pretioase pietre de mina. Aurul, foarte rar, îl gaseam în forme geometrice perfecte. Era surpriza pe care ne-o oferea natura ca pe un trofeu venit de la începutul lumii. Natura, descoperindu-ne tainele ei, era admirata; aceste flori de mina ne scoteau din suferinta, din greul unei munci impuse cu forta. Acolo unde se ajungea la un filon bogat, abatajele se largeau si lucra mai multi; perforându-se în cerime, roca dislocata era aruncata în rostogoale si apoi în vagonete. Lucram în pieile goale. Râuri de sudoare curgeau pe noi si, negri de sus pâna jos, eram noii robi ai secolului douazeci. Cu fetele desfigurate, eram aratari cu înfatisari diferite. Eram noi, detinutii politici. Se perfora în înaintari, în suitori, si vacarmul acesta nu era decât tristul aspect al infernului. Ochii vigilenti ai ? gardienilor controlau productia. Aproape zilnic se produceau accidente, intoxicari cu plumb si sulf, care taiau pofta de mâncare. Pe multi i-a daramat oboseala si intrarea in sut era un adevarat supliciu. Suferinta noastra se sfintea cu lacrimi, sudoare si sânge. Nu aveam decât un singur refugiu în rugile ce le înaltam din grote si brese, în care îngenunchiam implorând mila si ajutorul lui Dumnezeu. Cu taranul Ilie Ghimboase din corn. Teregova, care îmi era de ajutor, am reusit 'sa ajut multi din cei lipsiti de putere, ferindu-i de consecintele neindeplinirii normei, oferindu-le un loc de munca, unde se reconfortau fizic si moral. Am devenit un bun organizator în munca ce o prestam cu rezultate bune, încât multi ziceau ca la mine în echipa este loc de refacere, caci dupa îndeplinirea normei se trecea la taifas, la prelegeri literare, istorice si la politica. Cu Gabriel Balanescu, Sandu Mazilu, Luca Dumitrescu, Ilie Prundeni si Romulus Dianu, somitati literare, profesori si ziaristi, prin discutiile purtate, asistam si uitam de oboseala si de alte griji. Erau si momente de veselie când Sandu Mazilu, profesorul din Braila, prin felul sau de a fi, ne crea o buna dispozitie, fiind un optimist notoriu. La aparitia controalelor, datorita masurilor noastre de precautie, eram gasiti în ordine cu planul zilnic îndeplinit. Acestea au fost la început. Pe parcurs normele s-au marit si programul de lucru s-a extins la 9-10 ore. Contrar sperantelor de a avea un trai mai bun, mâncarea a scazut în consistenta, fapt care a dus la slabirea unora datorita gazelor, fumului si a mirosurilor de sulf. Schimbarile în sensul rau al cuvântului au facut ca gândirea noastra sa sesizeze reaua intentie a administratiei. Minunea din mina Eram asezat pe o scândurica sa ma odihnesc. Ceva a facut sa ma ridic si sa ma mut cu circa 30 de cm. mai la dreapta. Apoi brusc un bolovan din bolta s-a desprins si a cazut exact pe locul unde am stat mai înainte. Toti cei din dreapta si din stânga mea s-au speriat, comentând acest fapt ca pe o minune care m-a scapat de o moarte sigura. Toti ne-am facut cruce si eu. cu lacrimi în ochi, îi multumeam lui Dumnezeu. Parintii Pârvu Iustin si Grebenea au facut o rugaciune comuna de multumire lui lisus, care mi-a fost în toate momentele critice în ajutor. Acest semn a fost obiectul discutiilor în întreaga colonie. Dovada ca Dumnezeu era printre noi. Treptat, viata din colonie s-a înasprit prin restrictii, controale si admonestari pentru cei ce nu-si faceau norma. Din Ministerul de Interne a venit maiorul Bazavan; vazând covetile tipice ale minerului, care de zeci si zeci de ani erau uneltele de încarcare a vagonetelor, parându-i-se prea mici, a venit cu inovatia ca sa se confectioneze altele mai mari pentru noi, cei ce am fost caracterizati niste banditi. Dupa câteva zile am fost dotati cu coveti de dimensiuni triple. Lucrasem cu scule normale si dadeam randament, dar acum ni se aplica sistemul de munca fortata. Cei tineri au început sa se înbolnaveasca de hernii si întinderi de tendoane cu febra musculara. Cei în vârsta, bolnavi, nu puteau ridica aceste coveti si multi au cazut la pat. Din acest motiv am refuzat intrarea în mina si masurile de reprimare a refuzului s-au soldat cu trimiterea la carcera a celor în cauza. Sistemul de informare printre noi a fost pus în miscare de Petrescu si Steanta; nu se fereau de a-i racola pe cei dispusi a face orice turnatorie. In general i-am depistat si izolat. A fi turnator însemna a fi coada de topor, om lipsit de caracter, care pentru un privilegiu îsi vindea si prieten si frate.
Dupa 6 luni, maiorul Bazavan a venit iar, dar condamnat de drept comun, rasplata pentru inovatia adusa banditilor. Multi perforatori l-au cerut în echipa, la munca cu covata, scula pretioasa pentru distrugerea noastra, dar a fost folosit la muncile de suprafata, pentru a-1 feri de furia multor perforatori si rulatori. Mult timp a fost huiduit si tinut în tensiune. Asa li s-a "facut" multor anchetatori care au batut si schingiuit loturi întregi de arestati, au ajuns alaturi de noi; asa partidul îi rasplatea pe cei ce îi faceau servicii. N-au scapat nici magistratii tribunalelor militare, recompensa pentru sutele de ani ce le-au dat fie din ordin, fie din exces de zel. Din completul de judecata care ne-a condamnat pe noi, Colonelul Vlasu n-a avut alta soarta, îi spusesem la proces: - Sunt sigur ca ne vom întâlni undeva, prin Aiud sau Jilava. Si ne-am întâlnit. Muncile, pedepsele si toate rautatile nu ne-au abatut de la preocuparile noastre spirituale. Mai mult, asistenta ce o aveam din partea preotilor, care erau multi, ne-a întarit si sudat.

ÎNVIEREA

Cel mai important eveniment ce s-a produs în viata noastra de detinuti politici mineri a fost sarbatorirea sfintelor Pasti din 1951. A fost un act de solidaritate si de avertisment dat conducerii lagarului, prin care s-a afirmat conduita crestina a celor ce erau sortiti muncilor epuizante. In post si rugaciune aceasta sarbatoare a fost asteptata de fiecare. Printre noi fiind un numar mare de preoti ortodocsi si greco-catolici, pe ascuns, în grote si locuri ferite ne-am spovedit. Atmosfera din lagar era plina de liniste, toti asteptam,toti vedeam în învierea lui Iisus Christos, speranta mântuirii noastre. Lucram în sutul de noapte, împreuna cu coechipierii mei. M-am hotarât sa lucrez în asa fel ca în doua ore sa termin norma. Linistea din mina si din sufletele noastre se simtea, se vedea si se traia ca un moment de înalta traire spirituala, în orizontul 11, în abatajul deschis, ne aflam ca într-o catedrala unde ne adunam din est si vest. din fiecare front de lucru, spalati si îmbracati, cu lampile în mâna, aprinse sa serbam momentul învierii Domnului, într-o grota a fost improvizat un altar: un sobor de preoti printre care amintesc pe Antal, Grebenea. Lazarov, Popescu Scay, Pârvu Iustin, Bej si multi altii înaltau rugile lor. O singura lampa aprinsa lumina improvizatul altar. Au fost facute cruci din bârne, iar inimosul camarad Tuca Marin a improvizat din sfredele atârnate pe marimi clopote. De undeva, dintr-o galerie parasita se auzea o toaca. Chema la slujba pe cei ce raspânditi prin galerii, suitori si abataje. Linistea sparta de acest apel se amesteca cu priceasna ce se auzea tânguitor, cu priveghiul ce, prin atmosfera sobra, ne misca pâna în cea mai ascunsa cuta a fiintei noastre. Slujba a început. Dadea raspunsul la liturghie corul la care participam toti si care ne transpunea în lumea înaltei trairi transcedentale. Se parea ca suntem în catacombele primilor crestini care urcau spre cerul ce nu-l aveam. Rugile simteam ca ne urca la Dumnezeu, în timp ce lacrimie ne curgeau pe obrajii naclaiti de sudoare. Gândurile evadau din acest fund de pamânt spre cei dragi de acasa si, contopiti într-o singura rugaciune, traiam sublimul acelui moment de înaltare spirituala, îngenunchiati pe lespezi colturoasedepiatrasi minereu, traiam într-o lume ireala, întunericul luminat de o singura flacara ne transpunea în urcusul greu pe calea urcata de lisus Christos cu crucea grea, grea pe umeri, ca sus, pe Golgota, sa fie rastignit. O mica strafulgerare îmi puse în privire fragmente din visul avut în tren, ca apoi sa ma vad copilul de 6 ani care am sesizat pericolul bolsevic. Abatajul era plin. Un semnal venit pe conducta ne anunta ca eram la miezul noptii în timp ce slujba continua cu acordul clopotelor facute din sfredele. Totul era sublim, si în atmosfera de durere si piosenie ne transpuneam în lumea de dincolo de mormânt. Deodata glasul preotului cu bucurie ne spunea: "Veniti; luati Lumina". Linistea a fost sparta de clopotele care vesteau învierea lui Iisus Christos, lampa dupa lampa s-a aprins. Totul era luminos în noi si în jurul nostru, si cântecul "Christos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând" a tâsnit ca o explozie din piepturile noastre. Nu era moment mai sublim decât aceasta. Simteam cum sperantele renasteau în noi. Prin grija unor camarazi ce aveau relatii cu civilii am avut si Sfintele Pasti. Mai întariti în credintele noastre, ne-am îmbratisat în marea bucurie a învierii. In cântecul învierii am iesit corfa dupa corfa asteptati la suprafata de gardienii care ne loveau cu bate, picioare si pumni. Conducerea lagarului si santinelele de paza din turele erau în alerta. Masurile de intimidare si pedepsire nu ne impresionau. Eram mai tari, mai hotarâti; am învins frica si tacerea prin solidaritate, esenta luptei noastre crestine. împuscarea Parintelui Serban Regimul de munca s-a înasprit. Au urmat batai si carcere pentru a ne face supusi. La sicane am raspuns cu atitudine ferma. Productia a scazut simtitor. Abia munceam. Lipsind sfredelele si brustarele nu puteam lucra. La anchetele ce urmau eram solidari, desi comisiile venite din Bucuresti aveau rolul de a gasi tapi ispasitori. Dupa câteva luni de sicane si pedepsiri nedrepte, calaii au trecut la crima.
In scopul intimidarii noastre a fost regizata o încercare de evadare în plina zi. Parintele Gheorghe Serban din Constanta era bolnav de inima. Nu suporta aerul din mina si medicul Petrasievici Cornel, om de înalta cultura, a raportat ca nu este apt pentru a intra în mina. Acelasi fapt i-a constatat si medicul Veselovschi. Boala era grava, dar calaii îl voiau cu orice pret în mina. A fost tinut la izolare. Apoi ofiterul politic a dispus sa lucreze prin curte. Iar într-o zi i-a trimis gardianul între sârme sa adune niste pietre. Multi dintre noi eram în curte la aer si am observat ca gardianul era cu parintele Serban; de dupa baraci i-a trimis între sârme în zona interzisa. Parintele a ezitat, dar gardianul l-a îndemnat sa adune pietre. Când a intrat între, sârme soldatul din turela a tras doua focuri, care 1-au ucis pe loc. Vazând ca soldatul a pus arma la ochi, am început sa strigam: - Nu trage, nu trage! Dar miselul soldat a tras. Pentru parintele ucis am iesit toti în curte: - Asasinilor, asasinlor! Inca o jertfa, înca un legionar ucis. In mina Cavnic In urma uciderii parintelui Gheorghe Serban regimul penitenciar si cel al muncii s-a înasprit; erau aplicate pedepse pentru cât de mici abateri pentru a ne domina. Intr-una din zile am fost scosi cu bagaje 10 perforatori. Am banuit ca vom fi trimisi la o alta mina, nu departe de aici. Au fost scosi si alti camarazi: Nicolae Goga. Vladescu Virgil. Vaduva Constantin, Trandaf Narcis, Teofanescu. Alecu Caranica, Caleia Constatin (Puiu). fratii Brânzas, Beca Tascu, Banda Chirion, Mos Bardila, Pascutiu Teodor si multi altii, împreuna am fost transferati la noua mina. Am gasit aceleasi tipuri de baraci si oamenii adusi cu câteva zile înainte; erau de toate nuantele politice. In mina Cavnic am început alt calvar, cu alte încercari, alte eforturi. Galeriile îmi pareau sumbre si mai periculoase decât cele din Baia Sprie. Domnul ing. Fotiade, un vechi legionar, ce a trait lânga Capitan, si d-nul Nicolae Goga faceau parte din conducerea tehnica a lagarului, alaturi de Negrescu Virgil, Puiu Caleia. Georgescu Topazlau. S-au format echipele si lucram în ritm moderat. Ma simteam bine în grupul tinerilor fagaraseni si macedoneni, niste minunati camarazi de munca si suferinta, în compania lor eram liber si în discutiile cu ei ieseam din starea de retinere. In preocuparile unora dintre noi, se punea în discutie libertatea care trebuie recucerta. In situatia în care ne gaseam era mare lucru a te pastra integru si iubit de cei din jur. Au fost legate prietenii durabile în acest subteran care clocotea de dorinte si vise, ca Români si crestini. In acest pestrit numar de osânditi, caracterele tari ieseau la suprafata. Unii din noi acceptam cu usutinta suferintele si lovirile, altii se pierdeau în acest labirint al groazei. Cei ce nu suportau lantul si erau stapâniti de neliniste si sete de libertate, voiau sa treaca la actiuni imediate de a-si cuceri libertatea. Dar orice gest, orice actiune trebuia sa tina cont de colectivitatea în care traiam. Evadarea Mai multi dintre legionari am fost chemati sa evadam. Aproape toti am avut retineri, desi înprincipiu eram de acord. Alecu Caranica a renuntat în ultimul moment, fara a-i descuraja pe temerarii dornici de libertate. I- am ajutat cu îmbracaminte, zahar, tigari, caciuli si ciorapi. A fost pusa la punct tehnica evadarii, si-i încurajam în discutiile ce le purtam prin curte. Prin grote se puneau la punct ultimele pregatiri si se faceau rugaciuni pentru reusita. O mica defectiune sau ceva neprevazut putea da peste cap totul. Ce baieti falnici, plini de dorinta nobila de libertate, îsi puneau în joc propria lor viata ca sa nu mai fie robi! Toaca de încetare a lucrului sunase. Ne-am adunat la corfe si primii care au urcat au fost ei. Un gardian a fost imobilizat cu o lovitura. A iesit si a doua corfa. S-au auzit câteva explozii si am dedus ca actiunea a reusit. Dupa blocarea gurii putului aproape o ora, am început sa iesim. Ne asteptau gardieni cu bâte în mâna; am fost loviti salbatic si calcati în picioare. Razbunarea n-a crutat pe nici unul. Adunati în curte si dezbracati la pielea goala, am fost culcati pe burta mai bine de o ora, iar faimosul gardian Tamâie calca pe noi. S-au facut numaratori peste numaratori ca sa se stabileasca numarul celor evadati, saltelele din dormitoare ne-au fost scoase în curte, si cei î "periculosi" au fost închisi în carcere. Cei ce stiam de evadare ne asteptam la anchete. Dupa mai bine de 10 ore se afla ca au fost prinsi doi. Au evadat 14 si se stia numele lor. Din câte am aflat cei evadati s-au împartit în grupe de 2-3, apucând în directii diferite prin codri. De la un gardian am aflat ca în aceeasi zi au evadat si de la Valea Nistrului 4 detinuti, printre care legionarul Lt. Tuca Marin, un camarad de exceptionala valoare spirituala. A murit împuscat, cu constiinta împacata ca a dat cât a putut în rezistenta contra comunismului. Mi-a fost camarad apropiat si amintirea lui ma r ascoleste. Au condamnat actiunea de evadare, lasii, turnatorii si nulitatile asa zisilor politicieni. Dar sunt de admirat actele de curaj ale camarazilor ce se impuneau spontan prin felul lor de a fi. Dorinta de libertate îl face pe cel ce a fost deposedat de ea sa o caute, sa o doreasca, sa o viseze si-si face crez ca s-o obtina. Unii se supun si accepta compromisuri, altii sunt capabili a face orice ca sa fie liberi, lupta si se sacrifica.
In discutiile cu multi din fratii nostri de suferinta am constatat ca era o stare de spirit propice unei evadari, deja pusa în faza deorganizare. Acesti minunati frati de suferinta mentineau moralul ridicat al întregii colonii, Ioan Ioanid, autorul cartii Inchisoarea noastra cea de toate zilele, un om admirabil, plin de calitati si cinstit sufleteste prin tot ce a scris despre fratii de suferinta, fara a ocoli adevarul, în discutiile cu cei ce l-au apreciat ca om cu o tinuta morala înalta, vedeam în el un luptator, un om de actiune. De la Alecu Caranica am aflat de intentia evadarii, ceva firesc, dar irealizabil. Firea lui deschisa de macedonean, pus pe treaba si lupta, ma facea sa-i fiu un bun prieten. A fost apreciat si Ion Pantazi, Ionescu Miltiade si Paul Iovanescu ne ajutau ca medici sa ne mentinem sanatatea în conditiile de atunci. Fratii Cojocaru si Brânzaru ne uimeau prin ispravile ce le-au avut în ciocnirile cu securitatea, dar vrednici de lauda. Avea o fa imâ proasta Ducu Ciocâlteu: la Baia Sprie cocheta cu Petrescu si Steanta care îl duceau pe la ofiterul politic, fapt care ne-a facut sa ne ferim de el. Totusi în grupul celor care pregateau evadarea era acceptat, desi era considerat turnator. Se punea problema extinderii grupului. Alecu Caranica era tentat sa accepte pentru a fi si un legionar. Majoritatea dintre noi am dat o semnificatie politica acestui gest de manifestare pentru obtinerea libertatii. Chiar nereusita evadarii a însemnat succes, un exemplul de neacceptare a jugului impus. A fost o palma data temutei securitati care se credea atotputernica. Cei prinsi ulterior au înfruntat furia comunista în toata cruzimea ei. Doua marturisiri interesante La Baia Sprie capitanul Trepadus, fost sef al pazei din lagarul Tg. Jiu, criminal de razboi, acum vagonetar, povestea de ce era atunci atât de des chemat la ofiterul politic. Ne povestea de Gheorghe Apostol, informatorul care îi dadea cele mai multe rapoarte despre discutiile ce se duceau între comunisti, care avea acces la comandantul lagarului, col. Zlatescu. Noi, cei din jur, îl încurajam sa-i spuna pe toti, si am aflat ca din cei peste 90 ce erau într-o baraca aproape 40 erau informatori. Pentru legionari aveau dispozitii speciale de supraveghere, fiind cei mai numerosi, într-una din baracile legionarilor fusesera adusi doi tineri locotenenti care au fost în garda militara din trenul care-1 ducea pe Carol la Jimbolia. De al ei s-a aflat ca Antonescu s-a înteles cu fostul rege ca sa continue opera de desfiintare a Miscarii Legionare. Credibilitatea acestei afirmatii era viu comentata în lagar. La o inspectie a lui Eugen Cristescu ei au fost chemati. Nu erau probe sau martori care sa confirme afirmatia lor, dar au fost sfatuiti sa-si renege declaratiile, în discutiile cu legionarii din baraca sustineau ca au ascultat din vagonul alaturat ultima întelegere cu Antonescu si discutia avuta cu Lupeasca. Timpul ne-a dovedit ca am fost victima tradarii lui Antonescu, care întocmai ca si Carol se dorea si sef al Legiunii. Lovitura de stat a lui Antonescu, asa-zisa rebeliune legionara, si toate cele ce au urmat, au confirmat ca a fost un misei si un sperjur care ne-a tradat.

Din nou în Aiud

Duba ne-a dus din nou la Aiud. Dupa muncile fortate din mina eram epuizati fizic, iar linistea din celular ne spunea ca o alta etapa începea, în anii 1950 foamea facea ravagii printre noi. Dar pentru cel deposedat de libertate orice schimbare este binevenita, caci scurgerea timpului era mai usoara. Starea de spirit era încarcata, caci suferintele au depasit limita rabdarii si oamenii erau plini de revolta, în atmosfera plutea acel strigat de disperare care sa dea o replica calaului Kohler ca existam, ca numai suntem dispusi sa înduram batjocura lui. Solidari cu cei ce i-am regasit, ne-am descoperit refugiul în preocuparile spirituale si intelectuale, învatarea limbilor straine si a poeziilor. Se purtau discutii despre drepturile umane. Mâncarea proasta, lipsa de aer si lumina erau probleme revendicative, se cerea si asistenta medicala, corespondenta cu familia si comportarea cuviincioasa a gardienilor. Au fost declarate greve individuale, se batea în usi, se faceau cereri la raport. Acestea se soldau de multe ori cu pedepse disciplinare, cu izolari în WC în camasa si chiloti; urmau îmbolnaviri rapide cu urmari grave. TBC-ul si distrofia faceau ravagii. Punândobloane la geamuri ca sa nu putem vedea nici cerul, col. Kohler avea impresia ca ne poate domina si distruge. Sufeream si în tacerea noastra mocnea o revolta colectiva care astepta un motiv sa explodam. Un camarad ajuns la culmea disperarii s- a jertfit pe sine pentru întreaga masa de detinuti ce înduram umiliri si bataie de joc. Era un vechi legionar din apropierea Aiudului, condamnat de Antonescu, tânar de mare caracter, iubit de toti. cu o judecata limpede de luptator încercat. Popa Ioan-Teuis, în fata jertfei caruia ne închinam. Explozia Acest om cu ani grei de detentie a socotit ca prin jertfa sa va auzi poporul si occidentul ca se urmareste extermina rea noastra. In plina zi a fost scos la plimbarea de 20 de minute în tarcul dinspre coada Celularului, singur, cum statea si în celula, îl vedeam prin gaura facuta în oblon, cu camasa alba si o tinuta dreapta, uitându-se spre cer si trecând în revista silueta Celularului, parca luându-si ramas bun de la noi. La un moment dat a iesit din tarc îndreptându-se spre sârma ghimpata de lânga zidul închisorii. A intrat în zona interzisa, facându-si cruce. Soldatul din turela a tras primul glonte. Am începui sa strigam: - Nu trage, nu trage, nu trage! Dar a urmat cel de-al doilea glont care l-a ucis. Apoi reactia întregului celular. Toti ne-am urcat la geamuri si am început sa strigam: - Asasinii, asasinii, criminalii, criminalii! Explozia s-a produs. Unii au aruncat de la geamuri obloanele; bataile în usi au transformat Celularul într-un Alcazar al durerii. Revolta din noi se exprima prin strigate, huiduieli, batai în usi, bolnavii bateau cu ce puteau si ei: reactia spontana a fost generala. Solidaritatea cu Popa Ioan Teius a urnit Sectia a doua si Zarca. Strigatele noastre înfratite huiduiau sistemul de exterminare condus de Kohler, calaul comunist. Mii de oameni ne manifestam durerea. Pe fiecare etaj au fost instalate pusti mitraliere. Sute de soldati si gardieni patrulau pe coridoare. Huiduielile, în ansamblul lor. dadeau impresia ca un stadion întreg acuza un arbitru incorect. Timp de trei ore strigatele si protestele noastre, cu batai în usi pe o aripa sau alta au înfierat crima. S-a încercat scoaterea unora din celule pentru a fi dusi la anchete si izolari, dar solidaritatea reactiona tot mai puternic. A doua zi au urmat anchete, cu procurori si grade înalte din ministerul de interne veniti sa caute tapi ispasitori. Dupa 4 ore de mânie dezlantuita ne-am întors la programul normal, la asigurarile procurorilor de la Ministerul de interne au venit comisii de anchetare si am dat declaratii despre regimul inuman ce ni se aplica de comandantul Kohler.

***

Dupa revolutia din Ungaria, un nou val de arestari ne-a scos din starea de aparie si asteptare; aveam noi sperante si garantii ca lupta anticomunista se duce de popoarele subjugate de Rusi. Bataile morse prin zid si prin teava continuau cu toata vigilenta gardienilor, care pândeau la vizete, înfruntam tensiunea aplicata în diferite forme de conducerea închisorii. Izolarile si strictetea în care eram tinuti, ne duceau la concluzia ca asupritorii se tem. Celula o împarteam cu trei oameni: un muncitor din Ploiesti, un tânar învatator din judetul Brasov, bolnav de stomac, cu crize repetate care nu primea o cât de mica asistenta medicala si Mos Câlcu, un taran din lotul lui Spiru Blanaru din com. Domasnea, foarte bolnav care suferea grozavde hemoroizi, îmi era mila de ei, dar insistentele pe lânga gardieni de a fi dusi la infirmerie erau zadarnice. Bolnavi erau multi detinuti. Se auzeau gemete, iar insistentele erau rezolvate cu promisiuni si refuz. Orice deplasare din celula se facea cu zeghea în cap sau ochelari negri. Gardianul ne tragea ca pe vite si orice abatere era aspru pedepsita.
Fiind dus la o ancheta, am privit la niste camarazi care erau cu fata la perete, recunoscând doi dintre ei. Am fost bruscat, lovit si înjurat de gardian, care a raportat ofiterului politic ca mi-am ridicat haina de pe cap si i-am salutat pe cei întâlniti în drum. Am fost pedepsit cu 7 zile de izolare si jumatate de ratie de mâncare; pedeapsa am executat-o la parter. Dupa o saptamâna am fost prins ca scriam poezii pe perete; la perchezitie mi-a fost gasita o tablita de sapun cu alte poezii, scrise cu un vârf de ac. La izolare am scris altele în cele 10 zile executate, încercând sa nu dau importanta foamei ce ma încerca. Operatia de hemoroizi Durerile lui mos Câlcu erau insuportabile. Bietul om se zvârcolea de dureri zi si noapte, si noi eram afectati de ceea ce vedeam în noptile nedormite. Am fost implorat sa-l ajut. Ce puteam face? L-am consultat si am vazut un mat de peste 3 cm. iesit afara. Mi-a dat sugestia de a-l taia. Am ezitat, dar la insistentele lui, dupa o noapte de gândire, m-am hotarât sa- l operez. Aveam un cutit dintr-o coada de lingura. L-am ascutit prin frecarea de gratii si cu o piatra am finisat taisul, apoi cu apa si sapun l-am dezinfectat. Din poalele unei camasi curate am rupt o bucata si am netezit o scândurica de brad ce îmi servea ca suport, am dezinfectat-o. Curajul meu a fost de mare raspundere, dar mai ales un act iresponsabil. Dar..., ceva ma îndemna sa-1 operez, mila si insistentele bietului batrân. Mi-am facut cruce implorându-l pe Dumnezeu sa ma ajute. M-am spalat bine si punând scândurica sub mat l-am taiat cu cutitu. Sângele de un rosu închis a tâsnit ca dintr-o spartura de teava de apa. Speriat, apasam pe rana deschisa cu niste cârpe ca sa opresc scurgerea de sânge. Eram transpirat si frica m-a cuprins, cu toata buna intentie. Pentru orice eventualitate am spus gardianului ce am facut, pentru a-l duce la spital în caz extrem. Dar Dumnezeu si-a aratat puterea si mi-a ajutat.Totusi, eram îngrozit de inconstienta cu care m-am hazardat sa ajut un om care, desi suferea cumplit, putea sfârsi sub ochii mei. Mi-am facut cruce, multumind lui Dumnezeu pentru ajutor. Dupa ce sângele s-a oprit, m-am dezmeticit. Mos Câlcu si-a revenit fara urmari si a fost fericit ca i-am curmat suferintele. Totul a fost un succes; mai bine zis a fost o minune.

O stire senzationala

Dupa iarna grea a anului 1954 o perioada de apatie si o stare de descurajare plutea în Aiud. Monotonia în care ne miscam din lipsa de evenimente si stiri a facut sa ne interiorizam prin ceea ce am reusit sa acumulam unul de la altul. Pe altii uzura fizica si nervoasa i-a împins spre conflicte si manifestari necontrolate, ce nu-i onorau. Echilibrul unora era sustinut de stirile ce ajungeau la noi pe diferite cai. Stirile, reale sau false, erau un balsam care stimula optimismul, speranta si încrederea. De la o stire la alta am cunoscut oameni care cadeau în extrema, pierzând echilibrul si transformând celula în iad. Intr-o zi una din stiri le sosite prin morse a dat viata întregului celular. Toate mijloacele de comunicatie erau "în functie" caci stirea era de-a dreptul senzationala. Un lot de detinuti legionari au venit din Jilava cu stirea ca din Occident a fost parasutat un grup de legionari cu misiuni speciale (grupul Taran, Golea, Samoila). care sa marcheze prezenta Miscarii Legionare în lupta contra comunismului. Actiunea s-a desfasurat în timpul festivalului mondial al tineretului la Bucuresti. Au fost împartite manifeste si toata Capitala fierbea. Misiunea a fost îndeplinita, dar legionarii au fost prinsi. A urmat procesul si condamnarea la moarte a 13 legionari. Stirea ca exista o lupta dirijata de Horia Sima a fost comentata la posturile straine de radio. Occidentul, scotând din uitare Miscarea Legionara, i-a facut pe comunisti sa treaca la represalii. O campanie de denigrari a urmat ca ne-am fi pus în slujba americanilor si francezilor, ca Horia Sima lupta împotriva poporului român.. Celularul s-a înviorat. Stiam ca nu suntem uita ti, ca Miscarea exista. Prezenta noastra aici reprezenta dovada vie si rezistenta valoroasa a celor din închisori alaturi de cei ce au ramas în lupte de haituiala prin munti. Greva foamei Anchetele erau dese. Regimul sever si comportarea gardienilor tot mai brutala faceau ca starea de spirit a Celularului sa devina un butoi de pulbere, gata sa explodeze Fratii Maier bateau si aruncau în izolari pe orice detinut care cerea iesirea la raport. Protestele izolate, prin bataie în usa sau greva foamei, se soldau cu promisiuni, dar mai ales cu izolari. Eram lasati la discretia gardienilor. Tacerea de granit ne sufoca si ciorba de gogonele si ardei ne sufoca. Dezamagirea generala ne umplea sufletul de revolta. De undeva din Celular,Aurel Calin protesta vehement împotriva proastei mâncari ce ni se dadea zilnic si declara greva foamei. Colegii de camera îl urmara, apoi celulele vecine. Prin morse toate etajele au fost informate si, iara exceptii, tot Celularul a declarat greva foamei si în cea mai autentica solidaritate butoiul a explodat. Vestea intrarii Celularului în greva a ajuns la Sectia a doua, apoi la Zarca. Detinuti si administratie, eram într-o stare exceptionala. Kohler, surprins de acest eveniment, a încercat sa scoata din celule pe cei vizati, dar nimeni nu a iesit. A fost huiduit de toti detinutii. Bataile în usi au început si Celularul a devenit un vulcan în plina eruptie. Se scanda: "Asasinule! Criminalule!"; o voce de la un geam acuza guvernul comunist de folosirea metodelor diabolice pentru exterminare. Am cerut hârtie ca sa declaram legal greva devenita generala. S-au cerut conditii umane de detentie, corespondenta cu familia si îmbunatatirea hranei. Timp de doua ore Celularul a fiert cu strigate si vociferari: - Ne omoara comunistii! Jos tirania si calaul Kohler! Greva continua, si a doua zi ministrul de interne, generalul Draghici. intra prin celule, ne ameninta si ne lovea cu pumnii si picioarele. Intrând în celula si lovindu-ma, am început sa strig: - Nu bateti, nu bateti! Celularul s-a urnit din nou cu strigatul"Nu bateti". Au intrat în greva si Zarea si Sectia doua. Era un delir, o mare manifestare de protest. Dupa 5 zile toti rezistam într-o solidaritate deplina. Stiam ca vor urma crunte represalii, dar nici mâncarea mai buna adusa nu ne-a scos din lupta. A fost un gest colectiv care a demonstrat rezistenta noastra, ca sa se stie ca nu putem fi înfrânti. La Gherla Dupa ancheta care a urmat am fost alesi 100 de detinuti din Celular, Zarea si Sectia a doua, si trimisi la Gherla. Am fost asteptati de calaul Goiciu. Ne-a izolat în sectia careia din vechime i se spunea Roja Sandor, o cladire veche unde au fost tinuti banditi temuti, în beci se vedeau butucii cu lanturi unde erau pedepsiti cei mai periculosi detinuti. Eram câte 6-8 în celula, cu regimul cel mai sever de izolare, pedepsindu-se orice abatere de la asa-zisul regulament. Reluându-se programul în celula am refacut legaturile prin morse, ne rugam si învatam. Preocuparea mea zilnica era poezia, în ea adunam toata suferinta în aspectele pe care le vedeam acolo; era o dovada a rastignirii neamului prin cei ce eram în închisori, în aceasta apocaliptica dezlantuire, dupa ce au fost experimentate toate metodele de distrugere a noastra, am cautat sa ma interiorizez pe fundamentul crestin, unde-mi gasisem refugiul si linistea. Monotonia si linistea de mormânt ne slabeau nervii. Multi reclamau dureri de cap. De acolo m-am ales cu un uruit în urechi, ramas pâna astazi: asa de profund ca nu-mi pot aminti nici cu cine am stat în celula. Domnul Nistor Chioreanu fiind singur în celula, deoarece avea un tratament de distrugere sistematica, a declarat greva foamei pentru a numai fi izolat. Era vadita intentia lui Goiciu de a-l lichida. Peste 12 zile l-am sfatuit sa renunte. La insistentele noastre abia în a 19 zi de greva cu greu a fost înduplecat. Goiciu surprins, a ordonat la bucatarie sa-i dea mâncare cât mai consistenta; daca n-ar fi avut experienta altor greve îl putea distruge. Dupa trei zile cu arpacas gros si-a revenit. Dupa exact un an am fost trimisi din nou la Aiud.

La Ploiesti în ancheta.

La Aiud am regasit aceiasi stare de lucruri, aceiasi strictete si tacere, mai acceptabila ca la Gherla. Am avut bucuria de a sta în celula cu av. Ghita Marcoci care, prin felul sau sugubat de a se purta, împreuna cu d-nul av. Dragomir, din Bacau, m-au ajutat sa revin la o stare normala. Mai era în camera Ghiciu Lambru, un bun macedonean, si taranul Ilie Ghimboase din Teregova. Eram legionari si într-o atmosfera foarte placuta am stat mai bine de 3 luni împreuna. Intr-una din zile am fost chemat la grefa unde doi securisti ma asteptau. Mi-au adus hainele civile prafuite si botite; îmbracat cu ele paream un cersetor. La picioare mi-au fost puse lanturi, iar la mâini catuse. Am fost urcat într-o dubita. Mi-au pus la ochi niste ochelari de tabla si cu hrana rece pe doua zile, am plecat spre nu stiu unde. Dupa 9 ani de la condamnare îmi faceam grij i, oare ce mai voiau cu mine? Pâna la urma mi- am zis ca mascarada plecarii e pentru a ma înfrica într-o confruntare cu un alt camarad. Dupa cum mergea dubita mi-am dat seama ca am trecut de Sebes si credeam ca voi fi dus la Sibiu. Vazând ca n-a oprit la Sibiu ma gândeam ca voi fi dus la Brasov. Trecând si de Brasov îmi faceam calculele ce caut la Bucuresti: o neliniste ma facea sa cred ca voi fi implicat în alt proces. Dar masina s-a oprit la Ploiesti. Am coborât într-o curte; cu ochelarii la ochi am fost luat de mâna stânga si m-am pomenit într-un subsol. Dupa ce mi-au luat ochelarii m-am cerut la WC. Acolo am auzit de chestorul Strul Mauritiu. "Ce caut eu aici? Ce cauta el aici?" Fulgerator mi-am adus aminte de Gheorghita Cârciumaru, în legatura cu el urma sa fiu anchetat. Un civil m-a scos cu ochelari la ochi si m-a împins într-o camera întunecoasa; un reflector s-a aprins si o voce îmi spuse: - Ia-ti de la ochi ochelarii, pe scaunul din fata stai jos! M-am asezat. Un câine lup, în urma unui fluierat, a sarit cu labele pe umerii mei. Am încremenit. Botul rânjit al câinelui era în dreptul gurii mele. Coltii ma înfiorau. Neclintit, am intuit ca trebuie sa fiu calm, sa rezist. Transpiram. Câinele facea efortul de a ma supune acestui soc, din ordinul unei voci care-mi cerea sa raspund la întrebari. Eram studiat prin vizoare, deci trebuia sa-mi controlez orice miscare. Sudoarea rece de pe frunte îmi curgea pe obraji. Vocea ma ameninta ca am sa trec prin chinuri mai crunte. - Raspunde imediat unde mai aveti arme ascunse prin munti? - Nu am avut si nici nu am. -La visele tale de ce nu renunti? Esti un bandit legionar. Taceam si-mi retineam suflarea fara sa mai dau nici un raspuns. La un fluierat de undeva din dos, câinele începu sa ma linga pe ochi, pe gât, pe obraz; zgarda cu zale scotea un clinchet, si balele din gura bietului câine le simteam pe obraz. In gând ma rugam: "ajuta-ma Doamne, da-mi putere". Aproape lesinat priveam împietrit coltii si botul cu narile din care inspiram un miros ce ma facea sa vomit. Dupa alt fluierat câinele obosit s-a întins cu botul pe labe, privindu-ma. Dupa acest soc, respirând adânc, cautam sa- mi revin. Imaginea lui o am si astazi în retina. Cu ochii atintiti la câine vedeam cum lacrimile-i curgeau parca cerându-si scuze ca m-a lins si pe buze. Privirea mea si a câinelui parca s-au unit dupa ce amândoi fusesem torturati. Latratul sau ma facea sa cred ca nu-i vinovat câinele, ci omul care l-a dresat. Apoi am fost dus într-un birou unde trei ofiteri au început sa ma ancheteze, îmi cereau sa recunosc întâlnirile mele cu Moldovan si cu Cârciumaru în 1948. Am raspuns ca nu l-am cunoscut si nu cunosc nimic din activitatea lui. La fel ca în 1948 usa s-a deschis si a intrat Strul Mauritiu. Ma ameninta ca mai devreme sau mai târziu am sa-i dau socoteala despre tot ce am reusit sa ascund în ancheta, caci am primit numai 15 ani. Am dat o declaratie prin care am negat orice amestec cu cineva. Strul a recurs la aceasta diabolica ancheta pentru ca banuia ca aveam o legatura cu cei din munti si voia sa-mi revizuiasca procesul. Ura lui dupa aproape 10 ani era tipic talmudica. Privindu-l în ochi i-am multumit pentru înaltul nivel de ancheta -participarea unui caine ramâne metoda cea mai avansata. Dupa înjuraturile care au urmat, m-am înclinat scrânjind din dinti, masurându- 1 cu dispret. Dus într-o celula am adormit cu gândul la bietul câine. Am fost victima intimidarii prin soc, dar Dumnezeu m-a ajutat s-o înving. Revenit în Aiud Am nimerit în celula cu Arsu Gheorghe, un taran din lotul fagarasenilor pe care l-am avut ajutor de perforator la Baia Sprie si cu un muncitor petrolist din Moreni, al carui nume nu mi-1 amintesc, pentru atmosfera insuportabila ce ne-o facea pe motivul ca auzise ca nevasta a divortat de el. Omul avea crize de furie, era certaret pentru orice pâna la scandal, ca sa ajunga a ne turna pentru unele discutii dusmanoase la adresa regimului. Dupa un timp turnatorul a fost mutat. Dupa evenimentele din 1958 am avut fericirea sa stau cu d-nul ing. Fotiade, fost proprietar al minei Sorecani. Intr-una din zile a fost adus învatatorul Pupaza care a povestit de tânarul Cioata Dumitru din lotul muresenilor care, la Canal a fost batut de echipele de reeducare pentru dârzenia ce o avea de a se mentine integru. Cu oasele rupte a murit în chinuri groaznice. L-am cunoscut, era o frumusete de taran. S-a interzis întinsul pe pat în timpul zilei, obloanele de la geam ne luau orice petic de lumina, fel de fel de sicane au fost practicate sa ne slabeasca fizic si moral Au fost cazuri când unul dintre noi erau în pragul nebuniei descurajarii, apatiei si manifestarilor nervoase care duceau la certuri si batai pentru nimic Acei ce au avut un moral sanatos au fost scutiti de asemenea manifestari. Prin calm, rabdare si întelepciune ei au stiut sa înfrunte insulte, umiliri batai si suferinte

***

Lumea în care traiam o pot explica numai aceia care au cunoscut toata gama de suferinte si au crezut nelimitat în puterea Divina, singurul refugiu în care scapau în cele mai grele clipe de impas. In detentie s-a dat o batalie prin care s-a dovedit ca materia nu are dreptul de putere absoluta asupra sufletului omenesc. La Pitesti unde a fost dezlantuirea nebuniei comuniste se parea ca sufletul a fost supus, dar revenirea studentilor face dovada ca spiritul lor a fost stapânit de torturile ce se exercitau asupra lor. Miseii si ticalosii batausi au fost lipsiti de demnitatea umana. Indeletnicirea care facea viata mai usoara era poezia. Desi nu sunt poet, colectionam suferinte umiliri, batai de joc pe care le pastram în versuri Am avut multe satisfactii care m-au încurajat si mi-au întarit educatia în aceasta nobila preocupare am gasit o relaxare frumoasa. Au fost muncite, anulate si refacute versuri ca sa le pot da memoriei spre pastrare. Scriam pe ziduri, pe usi, pe sapun, pe sticle, pe talpa pantofului cu un cui ruginit sau un vârf de ac. Asa am îngropat an dupa an facându- mi datoria de detinut politic, adunând adevarul în versuri, cu limbaj natural sub forma de reportaj. Nu am merite deosebite si nu vreau sa fiu decât ceea ce sunt

***

Dupa mutarile din celula am ajuns la etajul 2 pe aripa lunga cu studentul Marcel Dumitrescu, un tânar legionar cu reputatie de care m-am apropiat si am învatat multe de la el. In camera mai era un avocat din Craiova, Matei, dupa spusele lui, national-taranist. Dupa ce m-am familiarizat cu el respectându-i vârsta, am aflat ca a fost martor la un proces cu o luna în urma la Craiova unde s-a întâlnit cu un magistrat prieten din anii studentiei. Acesta i-a comunicat discret ca în urma presiunilor facute de Occident se va da un decret de gratiere a detinutilor politici cu exceptia legionarilor. Sotia sa a aflat pe alte cai acelasi lucru si ca se va cere o declaratie de desolidarizare de trecut. Cu Marcel am ramas uimiti de cele auzite si ne-am dat seama ca profesorul este turnator. L-am tratat ca atare, lasând sa înteleaga ca aceasta veste nu ne afecteaza. A doua zi i-am amintit ca în urma cu 5 ani aceasta stire a circulat aici în Aiud când unii creduli, taranisti si liberali, stateau cu bagajele facute ca vin Americanii.
Intelegând aluzia, ne-a privit cu ochi dusmanosi gata de cearta si provocari. Dupa o luna s-a cerut la raport si n-a mai venit înapoi. O alta figura de om ratat era Popescu Ivan care avea misiunea de a ne demoraliza si scoate din preocuparile noastre, prin comportarea sa defetista si prin vaietele zilnice ca aici vom muri, ca trebuie sa recunoastem ca am gresit fata de guvern si partid, provocari pe care le rezolvam prin indiferenta fara sa intram în polemici. In cele din urma s-a cerut la raport turnându-ne ca vorbim cu vecinii prin morse. N istor Chioreanu trecea din izolare în izolare dupa repetatele grev e ale foamei care au întrecut orice masura. A fost printre cei mai tracasati legionari, fund considerat de Craciun cel mai apropiat de Horia Sima. A fost stapân pe sine si i-a dat multa bataie de cap îngâmfatului colonel. In urma unor împrejurari am ajuns în camera 103 la etajul l. Aceste miscari se faceau ca toate legaturile între noi sa fie rupte Dupa câteva zile a fost adus pr. Dumitrescu Borsa. N-am prea fost încântat de prezenta sa în discutiile avute m-a lasat sa înteleg ca este zadarnica orice rezistenta si ar fi bine sa facem act de supunere. Respectându-i batrânetea, trecutul, gradul si functia pâna la dezertarea sa din Legiune, l-am acuzat de tradare sperjur si de miselie. I-am amintit de Capitan, de Mota si Marin care s-ar îngrozi de atitudinea sa actuala. L-am întrebat - Domnule Dumitrescu, în Aiud sunt oameni care mor pentru demnitatea lor,dvs. colaborati prin denigrarile ce le faceti, cu Craciun si raul ce-l faceti va va urmari si în mormânt. Credeti ca veti avea pace si liniste în libertatea ce v i se ofera?- Dragul meu toate astea sunt ca sa trecem hopul E pacat sa murim aici când înca mai putem fi folositori familiei si neamului.- Lasati aceasta lozinca Este a colonelului Ciaciun. Daca ati renuntat a mai fi legionar fiti macar preot si mai ales om. Renuntati la denigrari si la jocul care este al diavolului care salasluieste în Dvs. - Ai dreptate fiule, eu nu mai pot suferi si nici nu stiu sa mor. - Pacat ca n-ati spus asta înainte de a pleca în Spania Mi-a dat mâna si am încetat a mai vorbi. Ziua urmatoare fiind vineri si din când în când tinând post negru terciul si mâncarea de amiaza i-am dat-o. A mâncat-o respectându-mi postul si rugaciunea. Dupa 5 zile am fost mutat în camera 118 unde l-am gasit pe Ghita Marcoci, avocatul din Iasi. I-am relatat discutia cu Dumitrescu. Prin vorbele lui sugubete mi-a spus ca-i o spurcaciune ca are misiunea de a ne lamuri pe cei trimisi în celula cu el sa renuntam a mai fi legionari. Am privit peste micimea omeneasca simtind gustul amar al durerii si mi-am zis "Acesta este omul. Eroi si martin nu pot fi toti" Nu am avut grade sau functii în Miscarea Legionara iar în situatia în care ma gaseam ma ghidam dupa ce îmi dicta constiinta. Daca unii au dezertat de la lupta, nu ma lasam prada deznadejdii, nici atunci când vedeam "idoli" care se prabuseau în noroi. Stiri derutante Cu ocazia altei schimbari, am ajuns în camera cu Lae Greavu din lotul fâgarasenilor si cu prof. Sandu Mazilu din Braila; amândoi cunoscuti ai mei si legionari. Prelegerile filozofice ale lui Mazilu erau pline de încântare, nici nu stiam cum trece ziua. In ultima vreme slabise vigilenta gardienilor; mâncarea desi era slaba nu ne scotea din atmosfera plina de armonie. Un grup masiv de intelectuali a sosit în Aiud din Jilava. Lot dupa lot, unii condamnati a doua oara, cu pedepse grele, ne facea sa credem ca o noua furie comunista s-a dezlantuit. Stirile aduse de noii sositi erau umbrite de stirile false lansate pentru a ne demoraliza. Astfel am aflat ca Nicolae Petrascu amurit la Jilava, odata cu VicaNegulescu, ca d-nul Victor Vojen, Dumitrescu Borsa si Victor Biris au dat declaratii de desolidarizare de Miscare. Cea mai repetata stire în urmatoarele zile era ca d-nul Horia Sima va fi extradat din Spania le cerea americanilor si ca a fost înfiintat consiliul legiunii la cererea lui Papanace, Gâmeatâ si Nicu Seitan. Toate stirile le- am considerat false si, fara ama consulta cu cineva, le-am combatut ca fiind nascociri în tactica administratiei. Prin legaturile ce le aveam prin morse, vorbitul pe geam si prin zid, s-a cautat întretinerea starii de spirit optimiste si prevederea unei încercari de reeducare. Incetarea din viata a lui Dan Mihailescu, un tânar absolvent al Politehnicii din Bucuresti, un camarad de o finete rara, dintr-o familie de intelectuali, mi-a umplut sufletul de amaraciune. Eram legat sufleteste de el prin prietenia ce o legasem la Baia Sprie, când l-am avut ajutor de perforator. Avea doar 26 de ani; moartea lui a fost o mare pierdere pentru toti. Se atenta la viata noastra spirituala prin metode diabolice, sa fim prin noi însine dezbinati, si apoi desfiintati. Mai ales lupta interna era cultivata "de sus". Pitestiul nu putea fi repetat, dar metode noi, pline de otrava, erau arma cu care se încerca uciderea idealului nostru. De câte ori auzeam de rezistenta dârza a unor camarazi, ma bucuram ca mai sunt caractere cu care ne puteam mândri. Climatul de ura, frica si teroare Prin mentinerea climatului de ura, frica si teroare s-au obtinut rezultate în masa; trebuia supusa si înfricata. Executia era ultima lectie împotriva oricarei opozitii. Prin teroare se împlineste o functie educativa, iar reeducarea prin presiuni fizice si morale asigura siguranta regimului pe mormane de vieti omenesti. Experimentarea prin sistemul Macarenco a dat rezultate în masa. Omul transformat în monstru devine un robot care raspunde la toate comenzile, prin frica ce-l stapâneste si ura ce o are implantata în mintea sa; îsi neaga propriul sau trecut, îsi vinde mama, tatal si fratii ca sa slujeasca satanei, care îl conduce prin alti monstri care se cred atotputernici. In Aiud s-au folosit metode putin diferite fata de cele ce la Pitesti. In locul bataii si atrocitatilor s-a recurs la sicane care sa-l înspaimânte pe individ ca singur sa renunte la tot trecutul sau. Craciun avea sarcina de a proceda convertirea omului prin el însusi, speculând slabiciunile si greselile, ca sa-l compromita fata de proprii lui camarazi. Trimiterea în izolari, înfometarea si tinerea în camere cu nebuni, era un sistem de constrângere si de racolare a noilor reeducati. Presiunile au fost facute asupra vârfurilor legionare care n-au acceptat nici un compromis. Multi dintre camarazi n-au renuntat la trecutul lor, nici nu-i batjocoreau pe cei morti, însa în dormitoarele unde se faceau demascarile se puteau auzi cele mai abjecte cuvinte din partea unor oameni care au renuntat a mai fi ei. Totul era calcat în picioare: prezent, trecut si viitor. Aceasta era misiunea calaului Craciun. Astazi ne sfideaza la emisiunile TV; l-am cunoscut si am fost tracasat în permanenta de el: dupa discutii eram trimis la izolare. A fost diavolul care voia sa supuna Miscarea Legionara, dar s-a izbit si de suflete tari care i-au dat multa bataie de cap. Reeducarea din Aiud continua Pitestiul. Puterea dumnezeiasca ne-a mentinut pe linia dreapta, în urcusul sau caderile unora dintre noi. A fost prea frumoasa Legiunea ca sa renuntam la un crez pe care l-am sfintit cu suferinte de mii de ani. Aceasta pentru ca Dumnezeu este cu noi. Colonelul Craciun Craciun I-a înlocuit pe Kohler în directia închisorii, înainte a fost un sadic si zelos comandant de securitate. Urmarea grupurile de rezistenta din muntii Fagarasului. La Aiud a venit cu o misiune speciala: reeducarea legionarilor, însotit de subalterni, la instalarea sa, a trecut în revista fiecare celula, ici - colo punând întrebari. La o inspectie usa celulei se deschise. Ca sef de camera i-am dat raportul: - Domnule colonel..., fara a spune "sa traiti". - Banditule, asa te prezinti? O sa va arat eu voua, va trebui sa îngenunchiati în fata mea. Ce condamnare ai si de unde esti? - Fac parte din lotul muresenilor si am o condamnare de 15 ani munca silnica - Esti un mare bandit o sa mai stam de vorba. Era prima confruntai e cu calaul venit în Aiud cu scopul diabolic de a sparge unitatea noastia spirituala. Se va folosi pentru asta de misei, turnatori si fricosi. Majoritatea aveam 12-13 ani executati cu sira spinarii dreapta, ceea ce în conceptia comunista nu se putea admite. Din Aiud unde era concentrata elita legionara trebuia sa iesim cu fruntea plecata cu sira spinarii încovoiata si cu cieierul spalat sa scuipam pe propriul nostru trecut. O mica destindere traiam prin îmbunatatirea hranei si scoaterea la muncile din fabrica. La începutul anului 1961 am fost scos la lucru la forja, la slefuit, apoi la "Elasta" unde se confectionau perne pentru somiere. Munceam cât puteam împlinind norma dar ajutam si pe altii. Singura arma de a parcurge restul pedepsei era munca si tacerea. Dupa scurt timp ofiterul politic Lorentz mi-a facut propuneri de colaborare sa devin informator. Am refuzat categoric. Au urmat anchete, dupa 3-4 ore gardianul mi-a spus ca ma pot întoarce la lucru. Reeducarea 1962 - 1963 - 1964 Desele chemari la pretinse anchete urmareau intimidarea, infricarea si zdruncinarea mea sufleteasca. Securistului Lorentz i-am precizat categoric ca am venit în fabrica sa muncesc, nu sa fac politica sau sa devin unealta cuiva.Rezultatele bune în munca erau cunoscute asa cum îmi era cunoscuta tacerea, doar în rapoartele lui Loientz eram socotit bandit care munceste ca sa-si ascunda adevarata fata de legionar. Desele schimbau prin Celular Zarea si Sectia a doua pregateau colectarea cadrelor ce urmeau sa treaca la actiunea reeducarii. In general vechii legionan erau cunoscuti de administratie. Prin pozitia si atitudinea politica formau focarul de rezistenta care trebuia farâmitat, împrastiat si manevrat. Erau cunoscuti si turnatorii care aveau m isiuni de a lansa zvonuri si a culege informatii In fabrica s-a înfiintat un club cu biblioteca unde era obligatorie participarea. Se faceau recenzii unor carti; cei ce acceptau aceasta favoare, primeau si alte misiuni pe care oculta celor caiti moderati si oportunisti le dirija. Multi au cazut nedând importanta manifestaeilori în care s-au angajat. Ofiterul politic niciodata nu era multumit si daca refuzai noi servicii, singur îti faceai complicatii. Cazurile de refuz categoric atrageau anchete de lamurire conduse de Craciun. Fara sa bravez, dupa venirea în fabrica Craciun vedea în mine un înrait bandit legionar refractar la gestul omenos al partidului de a ne da ocazia sa revenim în societate. De ce tace Hentea? De ce munceste Hentea?
La ancheta în care am facut cunostinta cu Craciun mi-am precizat de la început pozitia. M-a luat cu dulcegarii, bancuri si exemple de întelepciune ale unor detinuti marcanti în Miscarea Legionara, pr. Dumitrescu-Borsa,Vojen si chiar pe Crainic. La aceste sugestii i-am raspuns:- Domnule colonel, oamenii nu sunt la fel, unu au caracter, altii nu, unii au fost vedete si au ajuns otrepe. Unii si-au iubit neamul, altii l-au tradat. Eu sunt ceea ce sunt asa cum am învatat de la tata. Stiu ce este bine sice este rau. Am facut politica si acum nu mai fac. Sunt detinut si respect regulamentul. Nervos peste masura s-a ridicat de la masa dând cu pumnul în birou, înjurându-ma de mama si amenintându-ma cu izolarea. - Ce vrei sa-mi demonstrezi banditule? Aici o sa-ti putrezeasca oasele mama ta de bandit. Ce crezi ca nu stiu cine esti? Pleaca... , iesi afara! La usa m-am pomenit cu un picior în fund. Dupa doua ore de haituiala am ajuns din nou în fabrica. Bunii mei camarazi m-au înconjurat cu caldura, impresionati de înfatisarea ce o aveam. Nu mi-a fost usor acest început de ancheta. Intrând în colimator va trebui sa fiu precaut a nu cadea în vreo cursa. In zilele urmatoare am fost chemat la ofiterul politic. Am dedus ca urmareste tinerea mea sub tensiune, dar nu m-am lasat prada emotiilor si fricii. Miselia ofiterului politic Lorentz Pentru a afla informatii despre mine, l-a chemat la birou pe inginerul Mazilu, trecut de 50 de ani, un om serios. Nu era legionar. Era respectuos, ne salutam prin curte si a lucrat la împletit arcuri. A fost întrebat ce stie despre mine, cu cine vorbesc si ce prieteni am. - Stiu ca munceste, l-am vazut pe tablou, afisat cu depasire de norma. - Domnule Mazilu, dai o declaratie despre Hentea Tiberiu, stii dumneata ce sa scrii. Iata o carte postala aici pe birou, când îmi aduci declaratia o vei primi. Cu coala de hârtie a plecat în dormitor. A scris-o cu aprecieri si laude la adresa mea si a doua zi a predat-o ofiterului. Lorentz a citit-o, a rupt-o si i-a întins alta coala, dictând: "Hentea Tiberiu tace, dar munceste ca sa- si camufleze atitudinea lui de legionar", apoi i-a dat cartea postala. Inginerul a scris-o si a suportat înjuraturile lui Lorentz. Aproape lesinat a ajuns în dormitorul 6. Dupa stingere si-a tras patura pe cap si nu putea dormi; ceva îl durea dar n-am dat importanta. Dupa doua zile, având remuscari, s-a destainuit ing. Filip din Sighisoara, un tânar legionar. I-am spus sa-l linisteasca. Nu dupa mult timp omul a primit pachetul. Era obiceiul de a servi pe cei din jur cu câte o tigara sau o bucata de zahar. L- am refuzat sub motivul ca pâna nu primesc si eu pachet n-am sa primesc nicide la celmai apropiat prieten. I-am spus ca în 13 ani eu n-am scris acasa si nici nu am primit nimic. L-am rugat ca nu ia în nume de rau refuzul meu. S-a retras în pat si si-a tras patura pe cap. Era agitat si de câteva ori l-am auzit plângând. Mi-a fost mila de bietul om, care-si dadea seama cu ce pret a primit pachetul, atunci i-am cerut o bucatica de zahar. Parea fericit de gestul meu si cu lacrimi în ochi încerca sa se scuze, l-am rugat sa-si gaseasca linistea. Apoi l-a trimis pe ing. Filip sa-mi spuna ca-i pare rau si vrea sa- si ceara scuze. - Dragul meu Filip, faptul ca omul are remuscari este o dovada ca ceva exista bun în el. Eu îi iert fapta, în conditiile de aici fi sigur ca multi n-au remuscari pentru ce denatureaza si inventeaza, eu i-am iertat greseala, dar îl rog sa nu se mai lase indus în eroare de un securist ordinar ca Lorentz. Când am ajuns la colonelul Iacob. m-am dezlantuit cu acuzele împotriva sistemului diabolic ce se aplica asupra noastra. - Este drept, d-le colonel, sa stau izolat de familie 14 ani fara sa stiu ca exista si sa stie ca mai exist? Este o crima ca muncesc cinstit în fabrica realizând normele - ca sa mi se însceneze declaratii incriminatoare prin cea mai josnica miselie? Ce aveti cu mine? Dupa ce m-a ascultat fara a ma brusca, a început sarmi explice ca tara trece prin reforme, si ca noi, cei arestati, suntem dusmanii poporului si regimului, si mai devreme sau mai târziu va trebui sa recunoastem superioritatea doctrinei marxiste. Caci drumul victorios al socialismului trece peste noi ca un tavalug. - Va trebui sa va ucideti între voi. - Atunci de ce nu ne ucideti? Puteti face orice ca sa terminati cu reactiunea din tara. Va trebui sa va spalati de toate relele si credintele ce le aveti. Poate veti gasi câtiva misei printre noi sau câtiva muribunzi care, nemaiavând puteri, vor accepta sa va faca jocul. Am fost sfatuit sa-mi bag mintile în cap, sa renunt la tot ce m-ar putea tine legat de trecut daca vreau sa mai ajung în libertate. A dat mâna cu mine si mi-a zis:
- Poti pleca. In Celular, Zarea si Sectia a doua au luat fiinta cluburi. Reeducarea trebuia cunoscuta de toti, ca nimeni sa nu ramâna curat, integru si drept. Mai draconica, mârsava si odioasa era renegarea trecutului si scuiparea pe tot ce ai avut drag, iubit si sfânt. Pitestiul era reeditat prin forma mascata a convingerii proprii, fara constrângere fizica, batai si torturi. Plin de sine, calaul Craciun, împaciuitor, binevoitor si întelegator, poza în salvatorul nostru. Atunci când întâmpina rezistenta unor "fanatici" era furios, în desele întâlniri cu el, ca bandit l-am înfruntat cu satisfactia ca i-am dat multa bataie de cap. In actiunea de asa-zisa "culturalizare" din fabrica, de pe lânga biblioteca ce functiona sub directa îndrumare a lui Craciun -prin cei devotati Anania si Dragoiescu-, n-am vrut sa particip. Seara în dormitor, în prezenta a 50-60 de detinuti se faceau demascari si autodemascari ca la Pitesti. Se expuneau public "autobiografiile", pline de invective, injurii si lamentari scabroase ale celor ce au renuntat a mai fi oameni. Miscarea Legionara era terfelita de oportunisti si ticalosi si eram obligati sa asistam la scene de adevarata nebunie în ceea ce debitau unii care se credeau reeducati. Oameni care au executat ani grei de detentie scuipau pe tot ce au suferit, sedusi de o libertate ce li se promitea. Era un ultim examen care definea alt drum ales: al înfrângerii, tradarii si miseliei.

***

Dragii mei cititori, am fost un legionar asa cum cereau normele de conduita legionara; în închisoare am cautat sa ma ridic, sa devin un om mai bun, sa spun nu atunci când trebuie si da asa cum îmi dicteaza constiinta. N-a fost usor sa vezi oameni, cândva integri, tavaliti în noroi pentru o promisiune ce nu putea fi onorata. N-a fost usor sa asisti la renuntari la lupta, la vise, la un viitor. N-a fost usor sa te mentii cu mintea întreaga în acel cazan al spalarii creierului. Depresiunea nervoasa a creat starea de spirit ca totul este pierdut, i-a facut pe unii sa dezerteze, sa închine steagul purtat în lupta cu Anticrist. Nu acuz. nu stirbesc onoarea nimanui, nici nu vreau sa ma mândresc cu atitudinea pe care am avut-o, ca sa pozez în erou. Vreau sa precizez ca taria si modul de a ma descurca au fost legate de credinta în Dumnezeu, de rugaciunile repetate una dupa alta. în clipele de impas. Cele relatate de mine surprind numai o fateta a starii de lcururi din acele vremi. Alti camarazi au îndurat mai multe suferinte si pot spune mai mult. In lumea asta de chin si suferinta în care ne zbatem ca niste naufragiati fiecare cauta sa ajunga la liman, în anii pe care îi are de strabatut. Amestecul de oameni proveniti din toate categoriile si clasele sociale, vinovati si nevinovati, buni si rai, sanatoti si bolnavi, materialisti, idealisti, oportunisti si turnatori, formeaza lumea sortita distrugerii fizice si morale...

***

Reeducarea din Aiud a avut ca scop restructurarea gândirii prin despnnderea de conceptia ideologica în care credeam nelimitat iar prin "cainta" si înfierai ea faptelo, din trecutul nostru legionar sa facem jocul diabolic al putem comuniste. Acesteia i s-au opus atitudinile demne ale unor camarazi în conflict direct cu Craciun ce nu s-au lasat calcati în picioare Pentiuneacceptaieamciunui compromis profesorului universitar de fizica atomica George Manu, legionar, i s-a refuzat asistenta medicala A murit în chinuri n-a tiecut la inamic ci a ales martirajul pentru cauza pe care a slujit-o ca Român... Studentul Miron Chirale în Ianuarie 1962 s-a spânzurat cu 40 de zi le înainte de expirai ea pedepsei fund supus la anchete amenintau si izolai i supiaomenesti Pun moartea lui a sfidat leeducarea Tânarul Cornel Prâslea neputând suporta sicanele la fel s a spânzurat când i s-a cerut sa devina turnatoi în Dec 1962. Cu toate acestea, reeducarea continua seful de dormitoi Dragoiescu împreuna cu Anania insistau sa dovedesc ca vreau sa ma integrez în rândurile oamenilor cinstiti. Sabiile generalilor români, Atelierul Elasta, în care lucram, era aproape de atelierul de forja unde sef era Popa Savu, un bun camarad din Ocna Sibiului. In anul 1956 au fost aduse 8 carute cu sabiile ofiterilor armatei române pentru a se face cosoare si bricege. La îndemnul prof. Gh. Popescu-Vâlcea au ales cca. 60 de sabii pe care le-au îngropat în atelierul de forja. Printre acestea au fost gasite sabia generalului David Praporgescu cu inscriptia contesei Aurora si sabia generalului Macarovici, fondatorul liceului militar din Iasi. In Aiud am cunoscut peste 25 de generali care au fost condamnati, iar unii au si murit. Când au mai venit 3 carute cu sabii, la sugestia lui Popa Savu am ales 30 bucati, le-am uns cu vaselina si le-am îngropat lânga cele din 1956.

Rezistenta celor din Zarca

Cei mai buni dintre detinuti erau în Zarca si cu toate masurile severe aplicate, îsi aparau onoarea, demnitatea si trecutul. Celor bolnavi nu li se acorda asistenta. Martiriul unora poate fi comparat cu viata primilor crestini. O lupta cu moartea se ducea în infernul Zarcii. Ii amintesc pe cei mai cunoscuti care au fost un exemplu în anii de detentie. Secretarul General al Miscarii, prof. Nicolae Petrascu, anchilozat în urma cruntelor anchete, D-nul Nistor Chioreanu, cel mai tracasat de mârsavul Craciun, Ilie Niculescu, Radu Mironovici, Luca Dumitrescu, Nicolae Goga, Laie Lupu, Mircea Nicolau, Eugen Teodorescu, Banda Chirion, Gabriel Balanescu, Titi Dobre, Costache Busuioc, Cristian Petrescu, Manolescu Aristide, Virgil Vladescu, Cormos Dumitru, Lulu Câmpeanu, Gligor Pavel, Vasile Moldovan, Nicolae Paun, Gheorghe Brahonschi, Nelu Rusu, Radu Leonte, d-nul Virgil Mateias-înfruntând cu tarie si daruire reeducarile de la Ocnele Mari si Aiud. Metodele nedrepte si satanice de sfartecare a fiintei omenesti ne-au întarit si ne-au apropiat de Dumnezeu. Asa se explica o rezistenta de lunga durata de pâna la 23 de ani a unora, în cloaca aceea plina de ura si venin, vedeam cum cad oameni cu o buna reputatie; fiecare duce cât poate. Presiunile au fost atât de mari încât nu îndraznesc sa îi judec pe cei ce au facut mici concesii. Nu-i pot ierta însa pe misei, pe tradatori si cozile de topor. In reeducari, în Aiud au fost sfinti, dar si detinuti deveniti ucigasi datorita grelelor poveri ce apasau pe trupul lor. Unii au murit în demnitate, altii au suportat cu cerbicie toate loviturile sau au înebunit. Altii s-au sinucis, putem sa-i acuzam pe acestia? In conditii normale de viata multi s-a rfi mentinut în echilibru, n-ar fi ascultat de glasul celui rau. La sfârsitul bataliei vedem cum s-a descurcat fiecare pe linia demnitatii si onoarei. A fost timpul când fiecare din noi a devenit o locomotiva care a tras cât a putut trage. Unii s-au împotmolit renuntând sa fie ei însisi. Insa eforturile legionarilor au demonstrat o înalta tinuta care ne onoreaza. Majoritatea am ajuns în închisoare în anii 1948-1949, când am gasit un climat de înalta traire spirituala imprimat de legionarii închisi sub regimul antonescian. In primul rând fratii de cruce, cu ei ne-am format si educat ca sa pastram intacta unitatea legionara. Prezenta lor în închisori între 1941-1948 a fost legatura unei neîntrerupte existente a Miscarii Legionare. Alaturi au fost si seniori care cu tot atâta tarie s-au mentinut pe linia justei tinute morale. Aceasta elita a fost baza pozitiei de rezistenta, care ne-a dat echilibrul supravietuirii. Merite pentru continuitatea existentei noastre au Printul Alexandru Ghica si Radu Gyr care prin demnitate au mentinut moralul ridicat. Poeziile lui Radu Gyr si Crainic au fost o hrana si un îndemn de lupta pentru apararea demnitatii noastre nationale. Pe tot parcursul celor 15 ani multi frati de cruce mi-au fost exemplu si le acord respectul cuvenit. Ce plini de finete sufleteasca au fost toti, ce traire si ce manifestare sobra aveau cei pe care i-am cunoscut. Trairile noastre arata ce ne-a legat, ce ne-a unit, ce ne-a mentinut în lupta: am stiut ce vrem: iar luptatori fiind, nu am oscilat în credinta. Iubirea de adevar si încrederea în misiune caracterizeaza fenomenul legionar. Alte aspecte Rezistenta multor camarazi stirbea orgoliul "binevoitorilor" colonei, grijulii fata de soarta noastra. Reeducarea s-a bazat pe învrajbire, tradare, pe minciuna si constrângere. Lasii si cameleonii erau dati ca exemplu. Ei au fost folositi pentru a ne demoraliza, pentru a darâma miturile, credinta si speranta. Izolarea de-a lungul anilor de suferinte a adus multora renuntarea la consecventa unei gândiri sanatoase, prin deprimare si frica. Daca verbal, dar mai ales în scris, loveai în tot ce ai gândit si crezut, în Legiune si Capitan, erai reeducat, iar daca îl denigrai pe Horia Sima ti se promiteau chiar functii dupa eliberare. Tot ce s-a comis în reeducarea de la Pitesti, nu este o întâmplare, un simplu fapt în distrugerea tineretului care reprezenta viitorul României. Acolo au fost experimentate mecanismele psihologice, sociologice ale comunismului prin studii si strategii pentru robotizarea individului, facând din victima un calau care sa contribuie la propria sa distrugere. Desi întrerupte, experimentele de la Pitesti s-au aplicat sub alte forme, continuând la Aiud asupra oamenilor maturi cu calitati politice, care reprezentau un "pericol" împotriva clasei muncitoare. Aiudul cu tot cortegiul de fapte si consecinte tragice, cunoscute si necunoscute, ramâne marele mister ce trebuie cercetat în lumina adevarului. Si toate crimele dezvaluite pentru a se scrie adevarata istorie. Aceasta marturie este doar o schita un fragment dintr-o suferinta personala, un document de acuzare a sistemului comunist. Rolul de lector si calau asumat de Craciun în Aiud îl situeaza între marii asasini alaturi de Alexandru Draghici, Nicolski, Zeller, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, toti autorii directi ai genocidului aplicat prin metode de tip asiatic la Pitesti, Canal, mine Gherla, Jilava, Ocnele Mari, Sighet si Aiud Miseii dintre noi.
Dupa toate presiunile exercitate asupra mea, fiind considerat un bandit fanatic, am fost încoltit cu întrebari santajat ca sa vorbesc, dar nu îngenuncheat. Cei pusi sa culeaga informatii despre mine, legionari si nelegionari n-au putut spune ceva rau. S-au facut acuzatii asupra celor mistici care sub aceasta masca ascund spiritul legionar, gura celor ce tac trebuia deschisa pentru a nu fi periculosi. Intr-o seara trei misei cornvertiti Viorel Boborodea, Ion Muresan si Costica Damian, au fost adusi sa asiste la demascari. Boborodea facând pe reeducatul îl acuza pe Capitan ca a sedus mintile oamenilor, ca asa cum a fost nenorocit el au fost nenorociti mii de tineri îl acuza pe Horia Sima blestemandu-l odata cu Nicolae Petrascu ca în slujba nemtilor si apoi a americanilor au ridicat armele contra noii ordini instalate în tara. Cu acelasi vocabular de denigrare si acuzare au vorbit si ceilalti doi si pareau niste bestii turbate. Tot ce am auzit era satanic, revoltator si scârbos. Tot ce a fost cladit pe onoare si cinste era terfelit. Mortii si sfintii au fost împroscati cu noroi. Dementa morala se vadea prin acesti monstn plini de ura si venin. Unii plângeau, voci izolate îi acuzau de miselie si tradare. Dormitorul s-a umplut de vacarm s-au zdruncinat sufletele detinutilor îngroziti de atâta minciuna si ura asumate fara nici o justificare. Am fost citat ca bandit refractar si somat sa-mi fac demascarea pentru ca ei reeducatii nu mai tolereaza atitudini de fanatism legionar. Brusc l-am demascat - Te cunosc, esti un misel un tradatoi o canalie! Rusine tie unealta oarba a securitatii! Voci solidare cu mine îl blestemau, totul sfârsindu-se in huiduieli. In general, actiunea de reeducaie nu si-a atins tinta doar cine a fost slab a cazut si cine a fost ticalos s-a vândut. Vântul turbat ne-a scapat de multe uscaturi si viguroasa padure verde a ramas sa depuna marturie ca n- am fost invinsi. Declaratiile uscaturilor obtinute de odiosul Craciun au fost adunate într-un dosar pe care prea cuviosul si cinstitul, acum ajuns arhiepiscop la Cluj, Valeriu Anania, a tinut sa le redacteze într-o carte în care toata murdaria, minciuna, denigrarea si lepadarea de trecut a celor constrânsi în diferite forme sa ramâna o dovada liberei restructurari a omului. Unii au urlat în agonie, altii în disperare, fiecare sub torturi care a durat luni si ani. La reeducarea din Aiud s-a folosit intimidarea, amenintarea si imprimarea fricii, a neîncrederii sub dirijarea conducerii închisorii. Se cauta ruperea oricaror legaturi care ar putea întretine moralul ridicat. Se lansau zvonuri si se creau atmosfere de destindere pe o parte si de restrictii pe alta. Asupra sefilor nostn s-au aplicat cele mai diabolice metode de santaj sub presiunea amenintarii, pentru obtinerea declaratiilor de colaborare si de negare a trecutului. Fata de Pitesti la Aiud, în acest laborator de zapacire a mintii numai bâtele nu s-au dat în mamele celor reeducati Ce a fost la Aiud cu greu vor întelege cei ce vor urma. Aceste rânduri poate vor starni curiozitatea si din suferintele altora, mai grozave, vor putea afla totul. In dormitor asistam la degradarea umana prin metode de durata, la convertirea unora care aruncau invective la adresa trecutului si mai ales asupra sefilor legionari Au fost cazuri ca unii se întreceau în a inventa "sa minti cât mai mult ca sa fii crezut". Un razboi fracticid facea ca omul integru, prin prelucrari bine mestesugite sa devina ateu tradator si misel. Dupa doua sapatamani de scârba, plin de revolta, nemaiputând suporta denigrarile la adresa Miscarii, i-am spus lui Dragoiescu: - Daca nu vorbesc acum n-am sa mai vorbesc niciodata - De ce acum si nu mâine? Toti erau surprinsi si mai ales curiosi. Calm si cu inima deschisa am început sa vorbesc cu un ton de sinceritate trecând în revista trecutul meu legionar. Am început cu frumusetea luptei, cu vrerile si nazuintele cu luptele si jertfele pe care le-a dat Miscarea ca sa trezeasca poporul la chemarea Capitanului. Am elogiat pe Nicadon si Decemviri, pe Mota si Marin, si am denuntat crimele comise în numele democratiei si legalitatii socialiste, încercarile de întrerupere le-am pus la punct prin ridicarea tonului. Am accentuat cele afirmate de mine, ca fac parte din viata mea, îmi apartin si le-am spus si colonelului Craciun. Le-am raspuns codosilor ca nu pot face ceea ce demnitatea de om ma opreste. Lectorul Anania, fratele lui Valeriu Anania, profesor în teologie aflat printre noi pe care-l credeam mai rezervat, cauta sa ma convinga de necesitatea participarii noastre la grabirea iesirii din închisori. Am refuzat categoric, m-a calificat inconstient, iar a doua zi am ajuns la Craciun. Dupa o severa morala terminata cu înjuraturi de mama, amenintari si cu izolarea în camera cu nebuni, mi-a dat un ultimatum de 3 zile ca sa fac dovada încadram mele în rândul celor ce vor sa fie liberi. Intre 7 nebuni trebuia sa ma descurc cu fiecare moft sau nebunie a fiecaruia ca sa ma acomodez. Unuia i-am spus povestiri cu subiect fantastic improvizate pe loc, captându-i asa pe toti. Dupa trei zile am fost scos din acele halucinante stari si am ajuns din nou în atelier încurajat de prieteni în atitudinea mea consecventa am hotarât sa nu ma las prada niciunei curse întinse si sa nu manifest nici un act de slabiciune. Chemat la ofiterul politic Lorentz, eram tinut ore întregi fara sa ma întrebe ceva. Fiind chemat dupa câteva zile, nu m-am prezentat. Infuriat, Lorentz i-a raportat lui Craciun.Sunt pedepsit iar si trimis în camera cu trei nebuni. Facând cunostinta cu ei, m-am aratat prietenos si binevoitor, hotarât sa-i impresionez. Unul plutonier de jandarmi, condamnat pentru crima de razboi, avea o figura diforma de bruta. Al doilea a fost functionar undeva prin Bucuresti, nervos, certaret, cu aere de sef si se credea contele de Monte Cristo. Cel de-al treilea era un profesor basarabean care pretindea ca este ucenic al lui Iisus Christos. Era pasnic dar avea iesiri necontrolate când era contrazis si i se contestau prelegerile. De el m-am atasat ceva mai mult si în felul acesta am stârnit invidia si ura celorlalti ce ma priveau cu ochi dusmanosi. Plutonierul avea mania de a comanda la stânga, la dreapta, culcat si drepti, stârnind delectarea gardienilor care il atâtau sa execute si alte comenzi pentru un supliment de ciorba sau terci. El era seful camerei, ceilalti doi executau ordinele lui iar eu eram tinta care trebuia supusa. Intr-o dimineata fiind chemat undeva reveni dupa o ora. Se uita ca o fiara la mine aratând totusi teama atunci când privirile noastre se întâlneau. Ca sa umplu golul din camera am vorbit despre luptele de la Stalingrad, fiind chiar întrerupt de câteva întrebari, aprobându-le chiar unele ineptii ca sa fie evitate alte discutii. Plutonierul s-a pastrat înca distant. A doua zi, instigat de gardian, striga drepti. Doar eu l-am refuzat. Furios, m-a lovit cu pumnul în nas. I-am raspuns lovindu-l între picioare si l-am potolit. Am batut în usa cerand sa fiu schimbat din camera. In zadar. A doua zi plutonierul mi-a scuipat în gamela, i-am aruncat continutul direct în obraz. Au urmat îmbrânceli si vociferari. Am strigat dupa comandant iar bataile în usa cu pumnii i-au alarmat pe cei din jur. Speriati de extinderea conflictului, 4 gardieni m-au izolat cu forta undeva într-o camera. Luasem legatura cu Laie Greavu un brav camarad din Fagaras, în lanturi de 7 zile. A doua zi expunându-i pedeapsa si tainduindu-se lantul, a fost lovit cu ciocanul peste fluierul piciorului de durere cu celalalt picior l-a împins pe gardian si acesta s-a ales cu capul spart. Furia gardienilor s- a dezlantuit pe bietul Laie; am început sa bat cu pumnii în usa. Au urmat alte batai. Vizitând celula dupa celula Craciun mi se adresa: - Banditule, n-ai bolânzât? Am tacut si i-am aratât petele de sânge de pe camasa. - Iti scot eu gargaunii din cap.
In urma deseloi anchete în acel cazan al sfârtecarilor si învrajbirilor încordarea nervoasa ne tinea în tensiune, curajul cu care îi înfruntam, de altfel ca si alti camarazi nu convenea colonelilor Craciun si Iacob iar unele afirmatii îi faceau sa creada ca sunt capabil si de sinucidere. In ultima discutie avuta cu Iacob, curenitor cu un ton amical a început sâ ma flateze. - E pacat de dumneata d-le Hentea ca te mentii în vechile principii ale ideologiei legionare. Lumea evolueaza merge spre progres spre democratie, noi încercam sa va ajutam sa iesiti din carapacea în care v-ati închis. - Da d-le. colonel, dar ce ati facut la Pitesti vreti sa faceti si aici. Crimele ce se comit în orice forma tot crime se numesc; si astea în numele democratiei, a libertatii de gândire si manifestarea individului în felul cum ne dati exemplu. Ceea ce pot sa vâ spun este ca stiu sa mor în demnitate. Vorbesc despre mine si în numele meu. Ma asculta calm fara sa ma ameninte. Ca sa sparg tacerea i-am amintit: - Anchetatori si presedinti de tribunale de care s-a folosit regimul sunt printre noi. Eu cred în dreptatea divina, fiecare îsi va primi dupa fapte pedeapsa si rasplata. Ceea ce e astazi bun mâine nu va mai fi. Noi oamenii ne luptam pentru o viata mai buna, unii o fac prin munca cinstita altii pun forta santaj si înselaciune. Raul si binele sunt aici printre noi asa cum unii dintre noi pot fi buni sau rai. Mi-am dat drumul la gura cautând sa-i demonstrez ca desi fortele nu sunt egale, razboiul acesta, îl vom câstiga noi. - Timp de 15 ani ati experimentat toate metodele de constrângere asupra noastra si acum va luptati cu niste batrâni pe care i-ati schilodit, de la care ati smuls niste declaratii pentru a va folosi de ele în denigrarea a tot ce este sfânt si curat. Stiu domnule colonel ca aveti dosare si stive de declaratii. Dar ele acuza regimul comunist ca a putut sa smulga asemenea monstruozitati în conditii de forta, teroare, foame, bataie de joc. Odata vor fi analizate si judecate dupa legile adevarate ale dreptului omului. Mi-am cerut scuze pentru duritatea afirmatiilor mele si i-am multumit pentru rabdarea cu care m-a ascultat. - De multe ori ca sa treci o punte te prinzi chiar de o nuia. - Asa este dar nuiaua nu-ti pune conditii Aici o mica slabiciune, o greseala, o concesie, te costa si foarte usor poti sa ajungi din om neom. In expunere mi-am prezentat viata asa cum a fost, n-am regretat ca am fost legionar dar am precizat ca în momentul da fata nu fac politica în pozitia de detinut. Insa am fost somat sa raspund la întrebarea lui Dragoiescu ca nu am vorbit despre crimele legionarilor. - Noi am fost pusi în situatia de a ne apara, n-am facut decât sa raspundem violentelor guvernelor. Dar va spun un lucru, crimele exista de la începutul lumii, când Cain l-a ucis pe Abel. Crime se fac si acum prin metode de reeducare si munci fortate, prin tot ce a fost la Pitesti si prin tot ce se face acum, când suntem fortati sa dam declaratii, scuipând pe propria noastra viata. Jumatate din camarazii din dormitor m-au aplaudat. Multe voci îmi sopteau: "Bravo Tibi"; felicitat si îmbratisat ma simteam mai usurat de greutatea cuvintelor mele, desi urma sa înfrunt represaliile calaului Craciun. A doua zi toata fabrica vuia. Sentimentul ca mi-am aparat demnitatea mi-a dat satisfactia ca am facut ceva pentru salvarea prestigiului nostru de legionari. La ancheta ce a urmat dupa amenintari, înjuraturi si bateri cu pumnul în masa, am aratat ca de aproape 14 ani nu am scris acasa si nu stiu nimic de familie, de parinti,de sotie si copilul lasat la 13 luni acasa. Am fost amenintat cu un nou proces, dar am ripostat: - D-le colonel, în lantul de crime pe care le comiteti o sa fie si asta. - Iesi afara ,bolândule, ma înjura. Contrar asteptarilor n-am fost trimis la izolare. In fabrica exemplul a marit optimismul în rezistenta pe care o opuneam fiecare. Operatia de apendicita Anchetele prin care am trecut m-au slabit. Eram obosit fizic si slabit. Munca era extenuanta, abia miscam picioarele, într-una din zile, trebuind sa car o legatura de sârma, ridicând-o pe umeri am cazut. M-am trezit dus cu targa la spital. Doctorului detinut Popovici, fost ministru legionar pe care îl cunosteam, i-am reclamat dureri la apendicita. M-a palpat si mi-a spus ca nu am nimic. Am insistat sa ma opereze deoarece eram prea ha ituit de calai. Am fost operat. N-am simtit nimic, dar dupa operatie dr. Barbu, stomatolog din Sibiu, cu apendicul în penseta mi-l arata. - Uite Tibi, uite, e ca un cristal de curata. M-am trezit când a venit frizerul sa ma barbiereasca. Am cerut sa ma barbieresc singur, dar din patul alaturat un tânar detinut mi-a spus ca nu am voie sa pun mâna pe brici, ca a primit ordin de la ofiterul politic sa fiu supravegheat. Tânarul lucrase la mina în echipa cu mine, era Stan Traian din com. Crucea, Constanta. Eram pazit sa nu ma sinucid - în conceptia mea despre lume si viata, exclud actul sinuciderii ca argument de a scapa din impas. Dupa zece zile de spitalizare, fiind refacut, m-am întors la atelier, la o munca mai usoara. Continuau actiunile dirijate de reeducare, se ventilau zvonuri si toti fierbeam în cazanul învrâjbirii dintre noi. Urma sa devenim unelte oarbe în mâinile comunistilor, în libertatea ce ni se oferea în schimbul capitularii totale. Operatia de restructurare a legionarilor s-a aplicat pe fiecare individ în parte. Astfel planurile lui Craciun au întâmpinat dârzenia fiecaruia. Dupa o perioada m-a chemat capitanul Lorentz si m-a sfatuit sa arat o cât de mica atitudine de lepadare din trecut. - Domnule capitan, când am intrat în Aiud, primul gardian mi-a spus ca aici trebuie sa tac daca vrau ca mai ajung liber. I-am urmat sfatul, si în momentul de fata nu fac nici o politica. - Tot bandit fanatic ai ramas, legionar ce esti. Nu meritati sa traiti, noi va întindem o mâna de ajutor si voi o refuzati. Ridicându-se în picioare, îmi întinse o carte postala. Vezi ca d-nul col. Craciun asteapta sa-ti faci alta expunere în dormitor. Acum poti sa pleci. - Eu am. d-le colonel, slabiciuni si nu fac nici o concesie. Ramân asa cum sunt: nu am venit aici sa fac politica, am facut si am ajuns aici. Dumnezeu mi-a ajutat sa fiu asa cum sa vedeti. Fara amenintari si insulte, ne-am despartit. Prima carte postala dupa 14 ani Am scris foarte sumar cartea postala si. asteptând raspunsul, ma gândeam cu sufletul îndurerat la dezastrul ce-l vedeam înjur. Dupa doua saptamâni în cel al 15-lea an de detentie am primit de acasa prima carte postala. Am recunoscut scrisul tatalui meu. "în 1956 a murit mama ta. Sotia ta Nica a murit în 1957, iar fratele tau Horia a murit în 1958". Câteva lacrimi mi-au împietrit în ochi: n-am putut plînge, nici vorbi. Am ramas mut. In jur camarazii plângeau. Lesinând, am fost asezat pe o lada de cuie, jalea a cuprins toata fabrica. Cartea postala umbla din mâna în mâna si cei ce o citeau erau îndurerati, se crease o stare de spirit plina de revolta. Turnatorii aveau ce sa raporteze. Cei apropiati îmi prezentau condoleanta si încurajari. Dragoiescu. seful turnatorilor din fabrica, miscat si el, avea ochii umezi, exprimau totusi o parere de rau. In aceste situatii, omul manifesta slabiciuni, dovedind cât de neputincios este. Presiunile asupra mea pareau ca au slabit, în schimb câtiva reeducati ca Boborodea, Damian si Muresan treceau din celula în celula sa racoleze tradatori cât mai multi. In holul Celularului se tineau conferinte, se citeau ziare si se denigrau sefii ramasi înca "banditi". Activitatea de denigrare se ducea si cu cei de la gradina, în Zarea tensiunea atingea cote maxime; rezistenta unora era eroica: majoritatea erau bolnavi si slabiti, dar se încapatânau sa dezarmeze, sa capituleze. Cele mai drastice masuri erau aplicate asupra lor. Bolnavii nu aveau asistenta. Câta încrâncenare, câta brutalitate si câta ura se varsa asupra lor! Se trecea printr-un martiriu comun, mai inuman decât cel pretins de iudei. Oamenii de elita ai neamului erau chinuiti de niste bestii dupa bunul plac al sfatosului Craciun. Martiriul legionar poate fi comparat cu al primilor crestini, si nu gresesc cu aceasta adevarata afirmatie. Din nou la colonelul Craciun "Atotputernicul" Craciun, profitând de momentele critice în care ma aflam, ma cheama. Ma invita sa iau loc în fata biroului. Cu un ton prefacut, vru sa-mi demonstreze ca si în libertate sunt probleme de existenta si mor oameni, ca e cazul si ma gândesc a ajunge acasa pentru a-mi creste copilul. - Eu am, în calitatea mea, puterea de a face rapoarte de punere în libertate înainte de termen, daca dai o simpla declaratie de renuntare la trecutul politic. Cu ochi scaparatori de mânie, revoltat si plin de indignare, i-am raspuns: - D-le colonel, primesc cuvintele de regret pentru pierderea suferita în familia mea, îmi pare rau însa ca vreti sa speculati aceasta situatie pentru a va atinge scopul cu reeducarea mea. Ce vreti de la mine? Mai bine ucideti-ma. Peste linia demnitatii umane nu pot sa trec. Sunt gata sa mor în chinuri sau între sârme, nu vreau neaparat sa traiesc. D-le colonel, cum pot sa va dau eu declaratia de renuntare la trecutul meu politic, când stiu ca mama a fost persecutata pentru locuinta sa. ca sa intre în camerele unde locuia sotia cu copilul, un securist? Cum pot sa ma convertesc? Când sotia a fost data afara din serviciu si nu era primita nicaieri pentru ca sotul ei era socotit un bandit? Pot sa fiu indiferent fata de suferintele îndurate de toti ai mei? Fratele meu, Horia, a fost batut de cap. Leprich din securitatea din Sibiu ca sa-l faca a recunoaste ca este si el legionar. Toate acestea ma fac sa ramân bandit asa cum ma considerati si dvs. - Esti un boland..., crezi ca vei pleca acasa? Aici vei muri, ucis de proprii tai camarazi. - Stiu ca puteti face orice, daca vreti reeditati Pitestiul, în forma mascata a autoconvingerii, dar prin teroare, intimidare, santaj si pedepse. Va dau o declaratie ca nu fac politica în închisoare. - Cum nu faci politica? Ceea ce faci tu este politica rezistentei. Am sa te îngenunchez, te crezi atât de puternic? Iti fac acte si vei fi din nou condamnat. - Va rog sa o faceti, viata nu mai conteaza pentru mine. Tata m-a învatat sa fiu cinstit si sa nu-1 fac de rusine. D-le colonel, stiu ca opresiunile se vor sfârsi curând. De ce va complicati? Aceasta este ultima zvârcolire a sistemului inuman din închisori. Stiti destul de bine ca nu mai poate fi folosita brutalitatea, tratamentul inuman si psihiatria, drepturile omului nu mai pot fi încalcate, în curând toti vom fi liberi si ne vom putea întâlni în libertate. Eu stiu ce am sa fiu, dar dvs. riscati sa nu mai fiti colonel; cândva partidul se va spala pe mâini si vor fi vinovati subalternii. - Cum îndraznesti sa-mi vorbesti asa? Ai bolânzât, mama ta de bandit? Am sa te bag în celule cu sobolani, bandit legionar ce esti. - Am fost de mai multe ori si i-am lasat sa-mi gaureasca talpa pantofului în WC-ul de la etajul unu din Celular. Acesta nu este un sistem de reeducare cinstit. D-nul. col. Kohler si dvs. ne-ati facut cel mai mare serviciu. Ne-ati îndârjit si ne-ati tratat ca sa stim ce este comunismul. Ne- ati creat atâtia eroi si martiri, care vor fi o dovada în istorie ca suntem adevaratii aparatori ai crestinatatii. - Cum te-ai fofilat pâna acum cu ideile astea în cap? Furios, mi-a promis ca se va ocupa el de mine. Cum de n-ai înteles ca noi vrem sa va redam societatii. Cum te-ai strecurat pâna acum?' - Prin tacere, d-le colonel. Batând cu pumnul în birou, s-a ridicat brusc, m-a amenintat si m-a scos afara. Pe coridor, cu fata la perete, l-am recunoscut pe d-nul av. Augustin Bidianu din Sibiu, cu care am reusit sa schimb câteva cuvinte. Era hartuit ca sa dea declaratii. Sub ochii av. Bidianu am devenit legionar. Cu lacrimi în ochi ne-am despartit, îmbratisându-ne sub ochii îngaduitori ai unui gardian. In atelier mâncarea am savurat-o ca un lup flamând, în aceeasi zi, spre seara, un gardian m-a dus la izolare, pedepsit trei zile cu regim sever. La parterul Celularului era o permanenta miscare; dupa cele ce le auzeam întelegeam ca unii vor pleca din Aiud. Ultimul spectacol Inaintea eliberarii, Craciun ne aduna în curtea fabricii, din Celular, Sectie si Zarca pe legionarii care se mentineau pe pozitii. Oamenii erau adusi pe brate, cu fetele scofalcite de suferinta, ca sa auda discursul col. Craciun. Urcat pe un podium improvizat, vorbea de realizarile regimului. Erau adunati si turnatorii ca sa aplaude luarile de cuvânt ale celor programati sa vorbeasca. Aatunci am aflat ca au fost eliberati Victor Vojen, Dumitrescu- Borsa, Iosif Costea si VictorBiris. Acesti oameni s-au vândut ispitei raului, când aproape îsi ispasisera pedeapsa. Ce ispite, ce dorinti meschine i-au scos din rândurile ostirii? Ce tradare, ce dezertare au facut, ca sa nu mai fie cei ce au fost. Ce rusine! Ce promisiuni desarte le-au întunecat mintile ca sa scuipe pe propriul trecut, când ei nu au trecut prin ce au trecut altii?
E trist, e dureros si nu exista scuza pentru ei: vinovati nu pentru ca au renuntat la lupta, ci pentru ca s-au pus în slujba calailor comunisti, facând jocul celor mai josnici misei. Cei din Zarca, unii aveau lacrimi pe obraz, pe altii îi treceau sudorile tradând starea lor sufleteasca, dar si pozitia ingrata în care au fost siliti sa apara. Dijn barbatul voinic de altadata, d-nul Nicolae Petrascu era luptator mumificat de suferinta, sprijinit în cârje iesea din cotloanele Zarcii, ale Ministerului de interne, ale Jilavei. La salut mi-a raspuns zâmbind. Ceilalti erau ca niste plaiesi îmbatrâniti, plesuvi, slabi si desfigurati sub apasarea greului din lupte. Un sentiment de bucurie ca-i revad pe cei ce-l cunosteam, ma facea sa schimb priviri cu ei. Craciun trona peste noi plin de sine. Ca un calau ce-si vedea victimele supuse, parea comandantul celei mai dure închisori, care avea misiune de a înmormânta Miscarea Legionara. A scos în evidenta pe toti aceia care au ramas refractari si "banditi înraiti" care nu merita a se bucura de libertate. M-a scos în fata frontului, într-o oarecare masura eram surprins. Multimea îmi soptea: "fii tare". I-a mai scos pe prof. Pana Zaharia, Zahu. si pe ing. Urse Stefan din Braila. Eram dati ca exemplul de fanatici ce ne mentinem pe pozitia de legionari si îngreunam procesul guvernului care prin marinimia sa vrea sa ne redea societatii, în jur vedeam semne de încurajare, cei ce ne cunosteau ne salutau. Mustrarea publica însemna recunoasterea examenului pe care l-am dat dupa aproape 15 ani executati. La o saptamâna dupa aceasta mascarada, binevoitorul Craciun mi- a cerutsa declar motivele pentru care am refuzat reeducarea: - Pentru faptul ca am fost legionar am fost condamnat la 15 ani. Stiu ca în închisoare nu este voie sa faci politica, si din acest motiv nu am facut nimic împotriva regulamentului închisorii. Daca am avut atitudini de rezerva fata de tratamentul inuman aplicat, se justifica prin faptul ca fiind condamnat politic, aveam dreptul la un tratament încadrat în drepturile omului. Reeducarea este o problema personala, nicidecum impusa de unii detinuti sau de autoritatea închisorii. Nu pot sa-mi denigrez trecutul care face parte din viata mea, nici nu pot sa condamn pe altii, dintre cei vii sau morti. Consider ca sunt un om care stiu ce este bine si ce este rau. Morala colonelului s-a terminat cu o înjuratura. La 15 Mai 1963 am fost mutat în Celular în vederea eliberarii. Am primit o mâncare mai buna pentru refacere. Dumnezeu mi-a ajutat sa ajung sanatos si neînvins la un nou drum.

DUPA 15 ANI, ELIBERAREA DIN AIUD

Dupa formalitatile de la grefa am primit biletul de eliberare pe care era scris domiciliul Rubla -Valea Calmatui, 4 Iunie 1963. Dezbracat de zeghea umilintei, m-am îmbracat în hainele ce mi-au fost aduse din pod, pline de praf, rupte si roase de sobolani, cu pulovarul peticit, pantalonii rupti, camasa coapta, haina descusuta si pantofii scâlciati. Doar fotografiile sotiei si copilului aveau valoare pentru mine. Aratam ca un cersetor iesit de sub poduri sau ca un nebun fugit din ospiciu.Am iesit pe poarta de fier fâcându-mi cruce, spre mult asteptata libertate, o temnita fara ziduri si gardian la usa. Iesit din adâncuri, din iad, cu ochii înlacrimati, priveam cerul deschis si parea ca retraiesc un vis. Pe strada ce duce spre centru mergeam buimac, timid, privind oamenii intr-o parte si alta. Un amestec de bucurie si speranta ma stapânea, în urma lasam silueta Celularului - cavoul comun a mii si mii de oameni. Era cetatea tacerii, a suferintelor, a gemetelor înabusite, a terorii, a foamei, a umilintei, în care fiinta umana a fost supusa unui proces de descompunere fizica si morala. Deodata am simtit ca ceva s-a rupt în mine, ca am lasat acolo ceva. Acolo mi-e îngropata tineretea, sub ziduri, în bezna de dincolo de obloanele de la geamuri. Mi-am facut din nou cruce în timp ce inima îmi zvâcnea în subredul corp. Oamenii treceau grabiti fara a fi impresionati de aspectul tinutei mele vestimentare. Un câine iesit dintr-o curte încerca sa se gudure sarind în jurul meu. Mergeam spre gara, caci într-o jumatate de ora trenul pleca din Aiud. La suieratul fluierului, plin de emotie priveam oamenii care, cu bagaje, asteptau trenul. Era trenul pe care-1 asteptam de 15 ani. Locomotiva pufnea în pistoane; scârtâitul rotilor mi-a ramas si astazi în urechi. Un alt suierat puse în miscare rotile trenului care ma scotea din iadul Aiudului. In tren eram atractia celor ce descopereau de unde an iesit. Nu era un secret, tara era plina de închisori si a fi detinut politic nu era o rusine. In Gara de Nord, cu permisiunea unui gardian, am dat o telegrama acasa ca sa-mi trimita niste bani la domiciliul din Rubla.

AIUD

Aiud, Aiud, temnita cu ziduri si fier, cu lanturi, cu foame, cu chin si mister, în tine-am zacut cu zecile de ani Pe umezi si reci bolovani- Generatii de vajnici Romani Ce-au înfruntat calaii pagâni. Aiud, Aiud, Calvar si focar al durerii, Cu bezna adânca-n cetatea tacerii. Ai fost pentru noi în atâtea dezastre Golgota credintelor noastre- Prin tine s-au stins nazuinte si vise Pentru idealuri ce-au fost interzise. Aiud, Aiud, cosmarul atâtor nedrepte loviri, Cu trupuri calcate-n picioare de sbiri, Cu morti în celule în vaiete lungi, Cu doruri sfintite în caldele rugi Ale celor ce-au iubit Libertatea Si-au înfruntat zeci de ani nedreptatea. Aiud, Aiud, groapa adânca, sinistru mormânt Cu tineri striviti în elanul lor sfânt... ? Esti cel mai maret si sfânt mausoleu Cu jertfele calde ale neamului meu - în veac glasui-vor Românii, etern, Ca în Aiud a fost un groaznic infern. Aiud, AiudAstazi în ciuda calailor monstri Ne strângem în numele mortilor nostri Sa scriem istoria, noi, cei ce-am scapat, Sa ducem faclia pe drumul trasat Ca sa se împlineasca misiunea: Ca a (re)înviat din Aiud Legiunea.

In domiciliu obligatoriu Rubla - Valea Calmatui

In Braila am fost luat în primire de un securist si dus cu o masina spre noul meu domiciliu pentru o perioada de 3 ani. Intre comunele Viziru si Insuratei, în dreptul unei ferme, ma astepta seful de post. La sediul primariei si militiei am fost luat în evidenta si mi s-a comunicat ca îmi este interzisa depasirea celor doua localitati fara aprobarea sefului de post. Am aflat ca o sa mi se repartizeze o locuinta pentru a ma gospodari singur, si ca poate veni familia sa ma vada. Am plecat pe jos spre casele din apropiere. Ne-am oprit la o casa acoperita cu stuf, cu ziduri din chirpici. I n mijloc cu un pat de lemn si o masa improvizata din scânduri, seful de post mi-a indicat ca aici era o camera libera si pe parcurs o sa primesc o casa ca sa ma pot gospodari mai bine. Aici l-am cunoscut pe Corneliu Coposu, fost sef de cabinet al d-lui Iuliu Maniu. Mi-a oferit primele ajutoare în vederea instalarii. Familia sa, tocmai venita în vizita, era binevoitoare. Mama si surorile sale au întins masa, prima cu mâncare gatita. A treia zi, spre seara am primit cu bucurie cei 500 lei trimisi de tata, dar si cu tristete, caci eu trebuia sa-l ajut. Seara eram invitat de grupul de national-taranisti, aici i-am cunoscut pe Ion Diaconescu, pe Anca Racoltea, pe gen. Barbu Vasile, pe Puiu I., pe Marioara, o stundeta bucovineanca plina de tinerete ce ne antrena cu cântece si romante. Aici am aflat ca pot munci la ferma sau la constructii. Dupa zece zile, printr-o carte postala tata ma anunta ca va veni baiatul meu cu cele trebuincioase. Era un eveniment deosebit caci înca nu-mi cunosteam fiul. Eram dornic sa-l vad, dar îmi era frica, în mintea lui poate eu eram un fat frumos si va întâlni un strain, stângaci a fi tata. Ce-i puteam oferi, ce argumente aveam sa-i dau ca sa înteleaga ca interese majore, nobile, nationale si crestine au fost cauza angajarii mele în lupta cu raul, cu anticristul. La Aiud am auzit ca multe sotii au fost silite sa divorteze, sa-si creasca copii împotriva tatalui puscarias, iar rudele voiau sa îndeparteze copilul de tata, voiau sa ia casele si locuintele dusmanilor poporului. Cu primul autobuz n-a sosit. Plin de emotii cautam sa mi-l imaginez si eram plin de nerabdare. La urmatorul autobuz, prin multimea de oameni nu am vazut nici un tânar care sa fie fiul meu. Apoi, ca prin minune, ma vad fata în fata cu un tânar, înalt, brunet si frumos si fara sa ne spunem un cuvânt ne-am îmbratisat ramânând împietriti. Plângeam amândoi si plângeau si oamenii care întelegeau drama noastra. Nu stiam ce sa-i spun fiului regasit; avea 17 ani, de la 9 ani ramasese si fara mama si a fost crescut de cumnati ca un orfan. Ma vedeam vinovat si mic în fata lui; simteam un gol între noi cu toata dragostea ce i-as arata-o acum. Cu valiza în mâna l-am dus la casa unde locuiam. Familia Coposu ne astepta cu masa întinsa. D-nul Coposu, miscat, s-a straduit sa ne scoata din starea de stristete printr-un pahar cu vin. Trei zile cât a stat ne-am informat reciproc; cautam sa realizez o conciliere, redându-i încrederea ca-l voi sprijini moral si material. Cu convingerea ca aceasta întâlnire ne-a redat linistea l-am condus la autobuz, despartindu-ne cu speranta ca ne vom vedea în curând, în libertatea pe care o asteptam. Dupa plecarea lui m-am dus la lucru hotarât sa muncesc ca sa ma pot întretine, dar si sa-i ajut pe cei de acasa. Am sapat porumb, am stivuit lemne în curtea fermei, caram coceni la animalele din grajduri. Am sapat santuri pentru conducte de canalizare; faceam tot puteam ca sa câstig bani. L-am reîntâlnit pe Laie Greavu, un bun camarad din Oltet care m-a luat în echipa lui la varuit grajdurile si câstigam bani buni. Intr-o zi directorul multumit de noi, ne propuse sa desfundam 28 de canale de scurgerea pisalaului din grajdurile de vaci; încercarile multora nu au reusit. Ne-a promis câte 100 de lei de canal desfundat. Dezbracati la chiloti, cu mâinile bagate pâna în umar, le-am desfundat pe toate. A fost un lucru greu si scârbosm dar banii nu au avut miros. Ne-am specializat în zugravit, eram chemati de oamenii din Insuratei si dupa orele 14 lucram pâna se înnopta, tencuind si zugravind case. Primeam mâncare, bautura, dar am facut si o rezerva de bani. In orele de repaus faceam în jurul d-lui Coposu frumoase distractii; ne întâlneam ca în familie. Eram uniti, ne ajutam, ne aparam, ne întelegeam fara a ne învrajbi politic, eram Români si trebuia sa ne unim în suferinta. Dar anii care au urmat ne-au demonstrat ca n-a fost asa. Noi, legionarii, cei mai numerosi în închisori, cei mai activi în lupta anticomunista, cei mai greu chinuiti, am fost marginalizati de proprii frati, fosti detinuti politici, pretinsi democrati, care. ajunsi în scaune parlamentare, stau comod, pactizând cu cei ce i-au lovit si pe ei, uitând ca noi i-am ajutat si am reprezentat forta politica de care s-au temut comunistii. In Aprilie 1964 un decret de amnistie generala a pus capat celor 16 ani de suplicii si suferinte, în care timp n-am fost nici mort, dar nici viu. Bunul Dumnezeu mi-a ajutat sa parcurg acesti ani ca sa ajung sa spun ca în aceasta tragedie am gasit frumusetea si esenta vietii, prin cele ce mi-au fost date sa le îndur. Nu am ce sa-mi reprosez si nu-mi pare rau ca pe acest drum al suferintei am slujit unei cauze nationale crestine.

ÎN LOC DE CONCLUZII

In lunga detentie mi-au fost buni camarazi de celula, în mina si în fabrica, tineri si batrâni, legionari si nelegionari, care m-au înteles si aprobat pentru atitudinea mea ostila fata de administratia închisorii. Cei 15 am parcursi prin închisori m-au îndemnat sa adun sbuciumul, framântarea, suferinta si umilirea într-o cronica a adevarului: viata mea de când am auzit de bolsevici, pâna m-am atasat Miscarii Legionare, în care mi-am gasit locul spre a deveni un om adevarat, în ce masura am reusit sa ma identific cu omul pe care-l vedea Capitanul, nu pot sa stiu. M-am straduit sa fiu cu un pas înainte fata de multi alti tineri din România. Oamenii, si mai ales politicienii, au pretins ca legionarii sa fie sfinti si zei. Acestora le raspund: în conditiile vitrege prin care neamul a trecut, legionarii sunt luptatori, cavalerii marilor cerinte spirituale în lume. Au înfruntat ura si loviturile politicienilor, veleitari, orbi si putrezi în conceptiile lor. Asupra lor s-au facut cele mai crunte experiente de spalare a creierului, de distrugere fizica si morala, dar au rezistat ca niste martiri, în ei s-a lovit cu toate armele existente, fmd socotiti tapi ispasitori ai tuturor relelor din tara. Fata de faptele bune si nazuintele noastre care ne-au dat taria de a fi imbatabili si neînvinsi, desigur ca toti se vad mici. In falsa libertate în care ne aflam, unii dintre politicieni, fosti detinuti politici care au mâncat acelasi turtoi cu noi, astazi nu ne mai cunosc, se feresc de noi ca de niste rude sacate. Pacat..., ei n-au învatat nimic din tot ce au îndurat. Instalati în scaune parlamentare pactizeaza cu cei ce pretind ca au o fata umana. Rusine lor..., vai de neamul acesta care apuca în mâinile lor! Putem sa fim sfinti si zei? Nu am avut parte de o viata comoda, ci de o viata aspra, cu urcusuri si coborâsuri, cu suferinte si lacrimi, cu nedreptati si loviri. Toate acestea ne-au ridicat la nivelul înaltei tinute morale si spirituale a crezului legionar. Am socotit totdeauna ca viata prin definitia ei este o lupta a supravietuirii, ca individ si popor, dar nu cu orice pret, pentru ca exista o lege a onoarei. Miscarea Legionara prin lupta împotriva ateismului comunist misel si expensionist s-a impus, în rândurile ei am intrat plin de avânt. Dumnezeum-aîncercatsim-arasplatit. Destinul m-a purtat pe linia de luptator al lui Christos. Fie ca aceste rânduri sa patrunda în mintea si imaginea voastra, dragi cititori. Fie ca idealul pe care l-am cântat si pentru care am suferit sa va duca la împlinirea înaltimilor neatinse de noi. Pentru istoricii de azi si de mâine, aceste memorii exprima adevarul asa cum a fost. Istoria adevarata o pot scrie numai cei cinstiti sufleteste, lipsiti de prejudecati. Am încercat sa o descriu ca sa fie cunoscuta de tânarul Român de mâine.

Cauzele dezastrului national

In timpul marii crize economice occidentul impunea revenirea în tara a ex-regelui Carol al II-lea. Cu ajutorul d-nului Maniu sosi în tara cel mai imoral si odios rege, care la 8 Iunie 1930 îsi înlatura propriul fiu, Mihai, si se instala rege al Românilor. La scurt timp îsi aduse amanta, Elena Lupescu, care va conduce din umbra destinele neamului nostru. D-nul luliu Maniu prevazând ce va urma s-a retras la Badacin. Singurului oponent, colonelul Precup i s-a facut proces si a fost condamnat. Regele hoinar a devenit cel mai bogat om din tara, bancherii si magnatii îi faceau plocoane. Tara a ajuns în criza si în dezmat politic, atingând maxima decadere sub guvernarea Iorga. Politica tarii era dictata de la Paris, prin masonerie. Tineretul si studentimea Româna se încadra în Miscarea Legionara, pe care vanitosul rege voia sa o supuna sub conducerea sa. Inconjurat numai de misei si calai, regele urzi un proces de utragiu prin prof. Nicolae Iorga, si Comeliu Codreanu fu condamnat la 6 luni, apoi i se pregati un alt proces, de tradare, si fu condamnat la 10 ani. Impotriva legilor tarii, Carol ordona lui Armand Calinescu sa-l lichideze pe Corneliu Zelea Codreanu, împreuna cu Nicadorii si Decemvirii. Toti au fost lichidati în noaptea sfântului Andrei 1938, prin strangulare, undeva între Râmnicul Sarat si Jilava. La 21 Septembrie 1939, Miti Dumitrescu cu înca 8 studenti îl razbuna pe Capitan. Dupa ce-l pedepsira pe cioclul Calinescu si anuntara la radio, s- au predat pentru a raspunde în fata legilor tarii. Au urmat represalii, Gen. Argesanu dadu ordin sa fie ucisi fruntasii legionari. La Miercurea Ciuc cad asasinati 44 legionari, la Râmnicul Sarat 13 legionari, 32 legionari la Vaslui, 7 legionari în spitalul dinBrasov, apoi în fiecare judet 2-3 legionari. 252 de legionari ucisi într-o noapte, fara sentinte de condamnare. Dupa gonirea din tara a odiosului rege, Antonescu, în colaborare cu Comandantul Horia Sima declara Statul National-Legionar. Alt veleitar, acest gen. Antonescu, voia sa subordoneze Miscarea sub comanda sa. Prin uneltiri, ajutat de fostii politicieni, taranisti si liberali, cu ajutorul lui Hitler, dadu lovitura de stat, legionarii cedând în fata acestor misei. Dupa razboiul împotriva URSS se produse complotul împotriva lui Antonescu, care este arestat si predat Rusilor, apoi condamnat la moarte si executat. Sub guvernarea "democratica populara" comunistii, ajutati de fractiuni ale taranistilor, liberalilor si social-democrati, comunistii s-au impus prin dezmembrarea partidelor istorice, în timp ce ilustrii lor sefi asteptau sa vina Americanii; pâna li s-a urzit o cursa la Tamadau. Toti li'derii liberali si taranisti au fost arestati si condamnati fara ca Anglo- Americanii sa intervina. Trimisi în închisoarea din Sighet au gustat amarul si asprimea comunista, în conditii inumane, pe rând, s-au stins fara ca sa intervina nici un aliat. Miopia lor politica au platit-o cu viata. Orientarea României spre Germania ne-ar fi scapat de comunism. La urma, Regele Mihai a fost silit sa abdice si a plecat umilit. Legionarii însa, prin lupta nationala de rezistenta, în luptele purtate în lagare si închisori, prin munti si reeducari, au aparat onoarea nationala.

EPILOG

In libertatea de care ma bucuram eram supravegheat de 5 colonei si mai multi maiori. Se schimbau fara a putea ajunge în cercul în care ma învârteam, ca sa-mi cunoasca gândurile si preocuparile intelectuale. Intre 1964-1989 am avut ca arma tacerea si prudenta, ca sa nu pot fi santajat si constrâns sa fac vreun joc al comunistilor ca sa fiu compromis, îmi precizam categoric pozitia: n-am sa fac nici un serviciu, orice metode ar folosi. Pentru aceasta în familie, alaturi de sotia mea, am pastrat tainele gândurilor si sentimentelor legionare, ferindu-ma de cursele întinse si de provocari, în cei 30 de ani de la eliberare, problemele vietii n-au covârsit moralul si conceptiile de viata. Familia m-a facut sa nu uit trecutul, camarazii si Legiunea, în domiciliul obligatoriu poemele din seiful memoriei le-am scris pe hârtie; era singura mea avere pe care am creat-o cu suferinta ca sa fie cunoscuta în viitor. Ascunzatoarea era marea taina, singurul secret, care cu toata vigilenta securistilor a ajuns la lumina într- un volum bun pentru tipar. Un timp am fost lasat în pace, apoi din lipsa de informatii despre mine au recurs la intimidari prin telefoane si chemari la securitate pentru nimic. Voi reda câteva din acestea, în 1975 o nepoata cu sotul ei, apoi chiar sora mea, au plecat în America. Sora mi-a facut o chemare în vizita prin anul 1980. Am fost chemat de maiorul Botarel, care îmi propuse sa colaborez cu o cât de mica atitudine de loialitate fata de regim. Categoric, am refuzat. Dupa o luna am primit refuzul vizitei si am fost chemat din nou. Acelasi maior cu doi colonei, care cred ca erau din Bucuresti, au început sa ma flateze si sa ma aprecieze: - D-le Hentea, noi va cunoastem seriozitatea si sentimentele de bun Român, suntem dispusi sa va dam drumul pentru a pleca, dar va cerem sa ne faceti un serviciu. Poate ati auzit ce fac Ungurii pe acolo, agita problema Ardealului si Românii de acolo nu schiteaza nici o actiune de protest. Ungurii sunt numerosi si au persoane sus-puse care îi ajuta si îi împing la revendicarea Ardealului. Noi va apreciem si va consideram cel mai indicat sa plecati si sa luati legatura cuRomânii de acolo pentrua-i trezi din letargia lor ca sa-i combata pe Unguri. I-am ascultat, multumindu-le pentru aprecierile facute: - D-lor, eu vreau sa plec sa-mi vad sora si pe cei 9 nepoti, vreau sa vad lumea, dar nu cu acest pret. In cei 16 ani de detentie am vazut si am învatat multe si nu vreau ca la întoarcere sa ma trezesc cu un proces de înalta tradare, înjunghiat pe la spate sau calcat de o masina. Vreau sa vad lumea, dar misiuni din acestea refuz categoric. Fiti sigurisi ca n-as ramâne acolo daca ar fi sa ajung. Aici m-am nascut, aici am suferit si am mâncat pâinea amara, si aici îmi sunt mormintele parintilo. Pot sa fiu eu fara de tara dupa toate ce le-am îndurat? In urma acestui refuz am fost avertizat sa nu spun nimanui despre cele discutate, apoi am plecat. Dupa doua luni m-am întâlnit cu Mitu Banea. Si lui i-a fost facuta asemenea propunere, pe care si el a refuzat-o. Toate acestea nu ma impresionau, îmi vedeam de poeziile mele si de aceste marturii la care lucram, care-mi ofereau satisfactie. In anul când a venit Gorbaciov la Ceausescu, col. Dogaru se autoinvita la o discutie cu mine, în chiar casa mea. Sotia era la serviciu; am fugit s-o aduc ca sa nu fiu singur cu obraznicul colonel. La ora 10, când avionul lui Gorbaciov ateriza, obâtaie în usa îl anunta pe nepoftitul colonel. Legitimându-l am aflat ca se numeste 'Dogaru.' Televizorul prezenta întâlnirea sefilor de state. Atunci, împreuna cu sotia, l-am luat în focuri de onoarea ce îmi face vizitându-ne casa, însemna ca sunt o mare personalitate. L-am invitat sa serveasca un whisky primit din America. Scuzându-se ca e în timpul serviciului a refuzat. Apoi sotia i-a servit o cafea veritabila pe care a acceptat-o. Tot timpul l-am luat peste picior, neobservând macar ca-l persiflam. Ramasi singuri în sufragerie si-a permis sa închida usa, chipurile, sa nu auda sotia ce vorbim. Indignat de mitocania lui, l-am obligat sa deschida usa. - Ce maniere sunt acestea? Eu nu am secrete fata de sotia mea si te rog sa-mi respecti casa chiar daca ai o misiune. Cu dumneata nu am ce sa discut si daca aveti tupeu pe baza gradelor ce le aveti sa stiti ca nu ma sperie. Apoi si sotia l-a luat în primire, încât l-am umilit amândoi. Cu alte ocazii alti pretinsi colonei au recurs la alte mârsavii, cautând la serviciul sotiei sa afle daca are prietenii cu alti barbati. Au fost josnice si incalificabile metodele folosite si sotia mea cu un temperament plin de demnitate, i-a demascat, acuzându-i de nerusinare, incompetenta si lipsa de bun simt. Cautau orice casa ne învrajbeasca, ca apoi sa patrunda în familie. Cu diferite sicane, insinuari, amenintari si încercari de intimidare am ajuns în anul revolutiei din 1989. Dar familia a ramas solidara si respectabila în fata oamenilor.

* * *

Voua tineri, nascuti în acest sângeros sfârsit de veac si mileniu, ma adresez cu rugamintea de a nu fi nepasatori fata de obligatiile pe care trebuie sa le aveti fata de existenta neamului pe coordonate crestine. Daca generatia mea a fost nevoita sa urce Golgota între cele doua razboaie mondiale si dupa, în lupta împotriva raului, voi aveti datoria de a alege tot cea ce gasiti bun, din cele ce ne-am straduit sa le realizam noi, pentru a le continua voi la începutul mileniului trei. Gânditi-va la lupta, sacrificiile si nedreptatea ce ni s-au facut de politicienii orbi, viciati si avizi de putere, care ne-au ucis Capitanul si pe cei mai buni dintre noi. ' Gânditi-va la viitorul acestui popor pentru care ne-am sacrificat, constienti ca trebuie sa fim prezenti în aceasta înclestare. Continuati opera Capitanului si mergeti în spiritul lui Ionel Mota si al luiVasile Marin pentru a cunoaste frumusetea si esenta maretului nostru crez, pe linia stabilita de Comandantul Horia Sima. Sa va ajute Dumnezeu!

Tiberiu HENTEA
Ed. Gordian, Timisoara, 1996