Era odat'un înger mic 
pitic, pitic,
un înger mic era.
Si era'n soare îmbrăcat,
căltuni de nea
si stele'n mâini
avea,
Pe frunte murul mi-l ungea,
lumina'n tâmple-i înflorea
si fulgerul mi-l încingea,
îngerul mic.
Si'n noaptea'n care regii magi
cu strălucit alai de paji
porniră'n sir pe drum de cer
spre Vifleem,
porni si el pitic, pitic,
pe-o stea de ger
la colindat, îngerul mic.
Si-a mers prin tări, pe munti, pe mări
cântând colindul lui Cristos,
si-a văzut minuni, minuni:
cerbi cu coarnele'n cununi,
pajuri grele de lumini,
miei cu lână de zăpezi,
pământul cât un alic
(mai pitic si mai pitic decât el, îngerul mic)
si a umblat si-a colindat
până seara pe'nnoptat,
si pe urmă, obosit, s'a culcat
si-a adormit
pic, pic, pic,
aici sus,
pe-o arcadă de portic
cu Iisus
la noi în sat.
Toată noaptea i-am cântat,
i-am cântat, l-am legănat:
Nani, nani, puiul mic,
c'a plecat la colindat
îngerul pitic, pitic....
Alexandru
GREGORIAN
