Cine trebuie să facă
Unirea?, iată întrebarea
lansată din Chişinău. Le răspund fraţilor de peste
Prut cu articolele
România
vă aşteaptă
şi cel de fată, De
vorbă cu Bunul Dumnezeu, apărute
în Noi Dacii, Nr. 3-15, Martie 2007-www.noidacii.3x.ro
Că-nvins
nu eşti atunci când sângeri,
nici dacă
ochii-n lacrimi ţi-s.
Adevăratele
înfrângeri
sunt
renunţările la vis.
Radu Gyr
Stăpâne,
În pridvorul Treimii celei Sfinte, zidit
în orice suflet de creştin, de vorbă stau ca fiu cu-al său Părinte,
despre triumfătorul Nou Ierusalim. 
Cât
despre mine ce să-ţi spun anume, când toate însuţi, de-amănunt
le ştii?! Îmi port blazonul carpatin în lume, în straiele de verb
latin, cu Vechiul Testament de la Zalmoxe şi nimbul mântuirii de creştin.
Pe malurile Nistrului şi Tisei, mi-ai
dat pământ, pe Terra, pentru casă şi cerul dintru mine, să
mă-chin. Şi-am
adunat în suflet de la Tine, lumina lină, pe lacrimă şi chin.
Şi-au tropotit spre-aicea migratorii, de la Urali ajunşi la Balaton,
unde-şi fondară
ţara
mântuirii şi se-nchinară Sfântului
Anton. Şi spre sfârşitul de mileniu doi, în forţă
reveniră, ca imperiali, uitând, sărmanii, de-un proverb român, că
cine sapă groapa, îşi pierde omenia
şi cade el în groapă şi oamenii rămân! Şi
Rusia şuvoaiele de pradă, în lume le sloboade pân’la Nistru, de
români Transnistria să radă şi-n loc de Dumnezeu, se face ea
stăpân! Şi-apoi va trece Nistrul, în noapte fără lună
şi sângeră Golgota şi se zbate, în Chişinău-Cetatea
Albă-Cernăuţi-Tighina şi Hotin! Crucifică, din tată-n
fiu zidirea şi pruncii-abia născuţi,
cu răni şi cu venin. Şi Moscova prosperă cu sclavi din România,
din ţărmul Mării Negre în codrii lui Cosmin, în trenuri
pentru vite, închişi pentru Siberii şi cazaciocul joacă ruşii
la Kremlin! Şi Cernăuţii, Cetatea
Albă şi-Ismailul, le-oferă-Ucrainei ruşii-n dar, aşa
cum hoţii-mpart o pradă!
În portul sufletelor noastre, Tu, Doamne,
rănile să ni le vindeci. Tu, Doamne, ştii
şi ne convingi, că din imperiile toate, au mai rămas pe lume
doar stihii. Şi ne ajută Doamne să vină Nistru-acasă
şi ne ajută Doamne, să iertăm!
Vin regii daci, voivozii, toţi
martirii, cu grâul de sub brazde şi pletele în vânt, se simte-n suflet
re-ntregirea ţării, o naţie română, pe-ntregul ei pământ!
Am stat cu Tine, Doamne, în pridvor, în
casa sufletului românesc şi-am scris aceste rânduri de scrisoare spre
toţi Românii care Te iubesc.
Gheorghe
Gavrilă Copil
Bucuresti
VECHI
IMAGINI DIN CERNĂUTI SI CHISINĂU
