Mihail Eminescu este prin excelenţă românul creştin. Leagă cu îndrăzneală, fără ezitare, pământul cu cerul, omul cu divinitatea. Pentru Mihail Eminescu, idealul absolut de frumuseţe şi spiritualitate este Fecioara Maria. Fata de împărat, cum e Fecioara între sfinţi, în nevinovaţia ei îngerească, se apropie de dumnezeire, prin invocarea Luceafărului, iar Dumnezeu se lasă descoperit, în dialogul cu acesta, apelându-l cu numele de Hyperion. Iar Hyperion  i se adresează prin cuvintele Părinte şi Doamne. Dar fata de împărat, în viaţa acestei lumi, o fată ca atâtea alte fete, cu numele de Cătălina, se lasă atrasă de Cătălin. Îşi pierde ingenuitatea sufletească, starea de fecioară între sfinţi. Legătura cu Luceafărul e ruptă. Omul de geniu suferă în dumnezeirea singurătăţii sale. Singura cale pentru a se sustrage colosalei suferinţe, pe măsura iubirii de care a dat dovadă, e să fie "nemuritor şi rece". În nenumaratele referate, comentarii, analize literare Mihail Eminescu e cenzurat, prin ocolirea strofei a II-a. Cuvintele Cum e Fecioara între sfinţi sunt lăsate sub tăcere, prin diverse formulări.  O preafrumoasă fată de împărat. Dar Mihail Eminescu nu are în vedere şi frumuseţea spirituală, prin care Fecioara străluceşte între sfinţi? Sau, se singularizează prin originea împărătească. Inexact. E vorba tot de ocolirea, cu buna ştiinţa, a strofei următoare. Sau, se menţionează că fata de împărat este înzestrată cu atributele unicităţii. Care sunt aceste atribute? Se fuge de ele ca dracu de tămâie. In rândurile de până acum, după cum prea bine se ştie, am avut în vedere versurile de început ale Luceafãrului:

 

 

N-am folosit, având în vedere acest poem, cuvântul de capodoperã a poeziei eminesciene, pentru că însuşi Mihail Eminescu este o capodoperã a Neamului Românesc, ca dar din partea divinităţii. Iar prin poeziile sale, oferă o mare şansă românilor, de a-şi trăi frumos viaţa.

Prin viaţa sa, a ieşit mereu din terestru spre cele înalte, pâna la o viaţă mucenicească şi de martir.

Şi de la acestea, pânã la articolul Semnãturi pentru canonizarea lui Mihail Eminescu, pentru autorul acestor rânduri, a fost un pas firesc.

Gheorghe Gavrilã Copil