Mihail
Eminescu este prin excelenţă românul creştin. Leagă cu îndrăzneală,
fără ezitare, pământul cu cerul, omul cu divinitatea. Pentru
Mihail Eminescu, idealul absolut de frumuseţe şi spiritualitate este
Fecioara Maria. Fata
de împărat, cum e Fecioara între sfinţi, în nevinovaţia ei îngerească,
se apropie de dumnezeire, prin invocarea Luceafărului, iar Dumnezeu se lasă
descoperit, în dialogul cu acesta, apelându-l cu
numele de Hyperion. Iar Hyperion i
se adresează prin cuvintele Părinte şi Doamne. Dar fata de împărat,
în viaţa acestei lumi, o fată ca atâtea alte fete, cu numele de Cătălina,
se lasă atrasă de Cătălin. Îşi
pierde ingenuitatea sufletească, starea de fecioară între sfinţi.
Legătura cu Luceafărul e ruptă. Omul de geniu suferă în
dumnezeirea singurătăţii sale. Singura cale pentru a se sustrage
colosalei suferinţe, pe măsura
iubirii de care a dat dovadă, e să fie
"nemuritor şi rece". În nenumaratele referate, comentarii,
analize literare Mihail Eminescu e cenzurat, prin ocolirea strofei a II-a.
Cuvintele Cum e Fecioara între sfinţi sunt lăsate sub tăcere,
prin diverse formulări. O
preafrumoasă fată de împărat. Dar Mihail Eminescu nu are în
vedere şi frumuseţea spirituală, prin care Fecioara străluceşte
între sfinţi? Sau, se singularizează prin
originea împărătească. Inexact. E vorba tot de ocolirea, cu buna
ştiinţa, a strofei următoare. Sau, se menţionează că
fata de împărat este înzestrată cu atributele unicităţii.
Care sunt aceste atribute? Se fuge de ele ca dracu de tămâie. In rândurile
de până acum, după cum prea bine se ştie, am avut în vedere
versurile de început ale Luceafărului:
A
fost odată ca-n poveşti,
A
fost ca niciodată,
Din
rude mari împărăteşti,
O preafrumoasă fată. |
Şi
era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele. |
N-am
folosit, având în vedere acest poem, cuvântul de capodoperă a poeziei
eminesciene, pentru că însuşi Mihail Eminescu este o capodoperă a
Neamului Românesc, ca dar din partea divinităţii. Iar prin poeziile
sale, oferă o mare şansă
românilor, de a-şi trăi frumos viaţa.
Prin viaţa
sa, a ieşit mereu din terestru spre cele înalte, pâna la o viaţă
mucenicească şi de martir.
Şi
de la acestea, până la articolul Semnături
pentru canonizarea lui Mihail Eminescu, pentru autorul acestor rânduri, a
fost un pas firesc.
Gheorghe
Gavrilă Copil