- F R A G M E N T E -

 

Trei preocupãri capitale dominã cugetarea în stabilirea cadrului unui sistem si unui ideal de educatie nationalã:

1. Pãstrarea caracteristicei nationale, a însusirilor morale, capabile sã ridice valoarea neamului în lume.

2. Evitarea influentelor perturbãtoare ale procesului de cristalizare curatã a tipului etnic.

3. Cãutarea acelor înrâuriri, cari prin omogenitatea tendintelor pot întãri si limpezi evolutia germenului etnic al natiunii, sau cari, prin nuante de adaptare superioarã la unele raporturi morale ale lumii, pot îndruma desvoltarea sufletului etnic si-l pot ajuta sã câstige aptitudini folositoare noui.

 

* * *

 

Contact spiritual între România si Rusia n'a existat si nu existã. Din fericire.

Dacã, totusi, e nevoie sã ne pronuntãm asupra naturii efectului unei eventuale atingeri sufleteti între cele douã tãri si state, asta se explicã usor, mai întâi prin vecinãtatea dintre ele, al doilea prin perseverenta si silinta, sistematic organizatã, a Rusiei actuale de a-si extinde, prin propagandã, dacã nu prin arme, principiile organizãrii - adicã ale dezorganizãrii - sale politice, sociale.

 

* * *

 

Starea de suflet a Rusiei de azi nu este o stare normalã. Cât timp va dura boala, nimeni nu poate sã prevazã. Ce e mai grav e cã, aprofundând natura sufletului rus, se pare cã isvorul desechilibrului de azi îsi trage obârsia din adâncimi îndepãrtate in timp. Starea dezordinei nu e numai endemicã azi, e istoriceste aproape organicã, congenitalã.

Apropierea noastrã de sufletul rusesc a devenit si mai simtitã, a devenit aproape tangibilã, prin revenirea la patria mamã a BASARABIEI, tinutã un secol strâns îmbrãtisatã în lanturile contaminate de duhul caracteristic al captivitãtii rusesti.

 

* * *

 

Ceeace caracterizeazã mentalitatea actualã ruseascã este, cu un cuvânt, care pentru Rusi e un titlu de glorie, revolutionarismul.

Ei se mândresc ca au dat lumii o revolutie, pe lângã care cea francezã dela 1789, e un joc de copii, nu numai în ce priveste metoda, ci si în ce priveste principiile înaintate.

 

* * *

 

Lenin si Trotzki, ametiti de ideile neasimilate, când nu erau tendentioase, ale lui Karl Marx, au fost cãutati în exilul lor din Elvetia si aruncati de Germania in medilul sufletesc dezorientat al Rusiei revolutionare, ca germeni ai dezordinei si anarhiei, ca agenti ai descompunerii si ruinei, ca adevãrate bombe de dinamitã socialã, puse la bazele statului rus in proces de refacere, spre a-l preface in pulbere si neant, si a-l scoate din luptã.

Planul a reusit mai mult decât se astepta si decât ar fi dorit chiar Germania. Microbul anarhiei, aruncat in vastul conglomerat vecin, dupã ce a distrus Rusia, s'a întors asupra Germaniei, care a fost scuturatã, la rândul ei, de frigurile mortale ale bolsevismului si n'a putut scãpa decât prin o operatie eroicã de amputare si prin o lãsare abundentã de sânge, fãrã crutare.

 

* * *

 

In fata miscãrii paralele de distrugere din Rusia si Germania, Gugliemo Ferrero, ilustrul istoric-filosof italian, exprimând sentimentul întregei civilizatii occidentale, spunea: "Incepem a vedea limpede care e situatia ce rezultã din acest imens rãsboiu. Situatia de acum un secol s'a schimbat cu totul. In secolul al 19-lea, poporul latin era cel care reprezenta principiile revolutionare; lumea slavã si germanã au reprezentat, din contrã ceeace se numea principii conservatoare. Astãzi, lumea slavã si lumea germanicã au intrat in o erã de Revolutie, care, dupã toate semnele, va fi foarte lungã. Dar n'am câstigat nimic din aceasta schimbare. Revolutia, pe care lumea latinã a început-o acum 130 de ani, era nasterea unei lumi noui: era explozia unor forte, creatoare.

Dar revolutia ce bântuie acum în Rusia si în Germania, nu mai e nasterea unei lumi noui, este scufundarea unei lumi dislocate prin orgoliu, prin ambitie, prin rapacitate, prin anarhie morala, intelectuala, o întreagã civilizatie e amenintatã sã disparã.

In aceastã luptã ca si in rãsboiu, România va fi un fel de sentinelã pierdutã in Rãsãrit. In timpul rãsboiului, ea s'a gãsit între Germani, cari o atacau din fatã, si Rusi cari o loviau din spate. Si pe viitor, ea se va afla între furia germanicã si nebunia slavã.'" (La Roumanie, Paris, 27 Martie, 37).

Rolul de sentinelã, profetizat de marele istoric italian a fost îndeplinit cu sfintenie.

Echilibrul moral al sufletului românesc, care nu s'a clãtinat când Nemtii, încurajati de Rusi, cãutau sã fraternizeze cu soldatii nostri, nu s'au clãtinat nici când Rusii, molipsiti de o filosofie molaticã pânã la lasitate, a vietii, nu mai voiau sã luate si voiau pace, ca sã se bucure de bunurile pãmântesti cãpãtate de a gata prin revolutie; si nici atunci când toti acestia, bolnavi grav de bolsevism, umblau sã-i contamineze punându-le înainte foloasele unui traiu de fãrã de legi.

 

*

 

Bolsevismul poate fi reductibil la o teorie? Se va vedea. Dar nu teoria îl caracterizeazã, ci felul lui real de a fi, de a lucra, de a se msnifesta, modul de a întelege vieata, lumea, societatea, documentat din felul scopurilor urmãrite, din felul mijloacelor întrebuintate.

Teoria abstractã despre o nouã asezare socialã poate fi realizabilã or utopicã. Si dacã e realizabilã, poate fi realizatã pe mai multe cãi.

Calea apucatã pentru aducerea unei teorii în sistemul cunoscut al realitãtilor, caracterizeazã o miscare sociala. Toate teoriile pretind, cât sunt în lumea ideilor, cã vor sã izvodeascã în lume mai multã dreptate, mai multã fericire. Dar calea ce apucã spre a merge la tintã, le deosebeste, chiar dacã ele pornesc dela aceiasi idee, si unele din ele rãtãcesc asa de mult pe cãrãrile încâlcite ale realitãtii încât se ciocnesc de legile naturii, necunoscute si nebãnuite si apucã în directie opusã chiar cu tinta spre care pretindeau cã vor sã meargã.

Simtul just al binelui si dreptului, intuitia exactã în raporturile fenomenelor morale si în sfera legilor constiintei, a fãcut poporul român sã judece, dela început, cu toatã limpezimea de spirit, si sã condamne cu toatã hotãrîrea inimei, fantazia bizarã a bolsevismului.

In acest haos moral al apetiturilor nestãpânite, al instinctelor rele deslãntuite, constiinta seninã a unui popor echilibrat a rãmas neclintitã, ca o stea fixã pe firmamentul istoric al omenirii.

Acesta este poporul român. Din consideratii profunde luate din stiinta socialã, ca Engels, Marx, Vanderverle? Nu. Ci din instinct social politic just, poporul român s'a opus valurilor anarhiei bolsevice.

 

*

 

Nu pentrucã e popor agricol, ci pentrucã în constitutia lui psihofizicã poartã o luminã cãlãuzitoare înnãscutã, lumina geniului politic mostenit de la poporul-rege, care a crest lumea dreptului, si a dat omenirii constiinta practicã a respectului legilor, acel fundamentum regnorum.

Aceastã mostenire este mai pretioasã si mai sigurã decât toate achizitiile experientei proprii ale unui popor. Ea e chematã sã cârmuiascã evenimentele, sã-i fie cãlãuzã in negura nepãtrunsã a viitorului.

PEDAGOGIA GENERALÃ, Bucuresti, 1921