DEZVĂLUIRI
O EVADARE DELA SECURITATEA DIN CLUJ
(fragment din lucrarea "Intoarcerea din Infern" de Ion Cârja, vol. II, N.Y. 1973)


...(Raoul) Volcinschi a intrat în închisoare în luna Noembrie 1956.

La 5 Mai 1957 Volcinschi a încercat prima evadare din Securitatea Cluj. Prima, în sensul, că nimeni până aici nu mai încercase o alta si nici dela această dată încoace, nu se mai stie de vreuna.

Intâmplându-se să se afle în celula Nr. 25, dela Sectia a treia a Securitătii, în tovărăsia unui tehnician constructor, Eugen Crisan, care era de loc din aceeasi comună, Mihai Viteazul, judetul Turda, cu cel care scrie aceste rânduri, ambii au constatat că s'a nimerit să fie o foarte mare apropiere a firii lor. Amândoi erau la fel de revoltati împotriva regimului, amândoi la fel de îndrăzneti pentru a încerca o evadare care, părea, aproape imposibilă.

Eugen Crisan era tinut la Securitate de câteva luni si era torturat îngrozitor pentru motivul că fiind dintr'o localitate cu populatie mixtă (româno-maghiară), era acuzat că în unele împrejurări, si de mai multe ori a pus la cale incidente cu caracter national. In fond, cea mai gravă vină a lui era că observând abuzurile si amestecul nejustificat al secretarului orăsenesc de partid din Ocna Mures (Uioara), judetul Alba, unde Crisan lucra pe un santier de constructii la Uzinele Chimice Solvay, acesta întâlnindu-l într'o zi pe secretarul de partid pe podul de peste Mures, l-a apucat cu o mână de gât si alta de turul pantalonilor, cu gândul de a-l arunca în apă. A fost salvat de câtiva oameni cari se nimeriseră în apropiere. Eugen Crisan era un bărbat de 31 de ani, viguros si extrem de puternic.

Volcinschi a împărtăsit ideea evadării lui Crisan. Acesta cunoscând planul clădirii, pentrucă lucrase la construirea ei, i-a explicat lui Volcinschi toate căile pe cari le-ar fi putut folosi ca evadarea să reusească.

Din anumite nepotriviri în planuri, evadarea proiectată pe ziua de 1 Mai a fost amânată până la 5 Mai, care se nimerise să cadă într'o Duminecă. Inscenând o iesire imperioasă la W. C. (la acea sectie aprobau asemenea cereri), acestia au iesit amândoi pe coridorul îngust si întunecat al sectiei. Crisan a rămas la cismeaua cu apă iar Volcinschi a intrat în separeu. Crisan a raportat gardianului că apa nu curgea dintr'un motiv oarecare. Gardianul s'a apropiat si si-a aplecat capul să vadă pretinsa defectiune a conductei. In acea clipă, Crisan l-a lovit pe gardian cu o mică bucată de fier pe care o desfăcuse dela capul patului din celulă. (După această dată, încheieturile paturilor au fost sudate). Gardianul, căzând în lesin, Volcinschi si Crisan au iesit repede pe coridorul din fata celulelor sectiei. Unul dintre ei a descuiat, rând pe rând, celulele sectiei îndemnând si pe ceilalti oameni arestati să evadeze. (Nimeni, însă, nu i-a urmat). Asezându-se în dosul usei sectiei, au tras semnalul de alarmă al sectiei. La tragerea semnalului de alarmă trebuia să vină numaidecât seful de tură al arestului. Seful de tură era seful comun al tuturor sectiilor, având gradul de plutonier sau ofiter. La câteva clipe seful de tură s'a prezentat la usa sectiei a treia, a descuiat si a făcut un pas să intre. In aceeasi clipă, cei doi l-au imobilizat, punându-l la pământ, si au iesit în goană spre scările cari duceau la birourile de anchetă, cari se aflau la etajul întâiu al clădirei. Intentia acestora era să ajungă la biroul maiorului Manea Gruia, singurul cabinet care nu avea gratii la ferestre, prin cari ar fi urmat să sară pe un acoperis vecin. Din nenorocire acest birou era blocat cu o bară de fier si, sub inspiratia imediată a lui Volcinschi, acestia au trecut la a doua alternativă imaginată. Fără de a pierde nici o clipă, s'au repezit spre usa de sticlă despărtitoare a Securitătii Regionale de Militia Regională, care, era la capâtul coridorului. Pe aici au reusit să iasă în hall-ul principal al clădirii. Era ora cinci după masă, si în hall coborîseră să fumeze tot corpul ofiteresc al Securitătii, care fusese convocat la o sedintă de prelucrări, cum se numeau aceste întruniri. Acest fapt nu fusese prevăzut de cei doi îndrăzneti arestati. Dar toate acestea, nu i-a derutat. S'au îndreptat în grabă spre iesirea principala, care era larg deschisă. In acelasi timp, în incinta Securitătii si pe ziduri sunau toacele de alarmă si se auzeau tipetele unor gardieni vestind evadarea. Niciunul dintre ofiterii Securitătii nu a îndrăznit să sară imediat si să-i prindă pe cei ce cutezaseră să evadeze ci, dimpotrivă, cei mai multi, s'au precipitat pe scări în sus, iar cei rămasi s'au retras prin colturi.

Pe scările dela intrarea principală, sub cupolă, era postat un soldat din batalionul de Securitate cu o armă automată după gât. Volcinschi a avut spontaneitatea actiunii salvatoare si a sărit de pe scări în grădinita din fată, care se întindea între clădire si trotuar. Crisan a continuat calea în jos pe scări, ca să coboare în stradă. O rafală de gloante a fost slobozită peste amândoi, în seceris, dar Volcinschi, spre deosebire de Crisan, a reusit să ajungă neatins în strada Traian, din fată, atingând partea opusă a străzii unde, împiedicându-se în pantofii neîncheiati cu sireturi (uitase să-i fixeze cu sfoară, sireturile fiindu-le luate la magazie), s'a prăvălit cu fata, în iarba crudă care crestea între bordura străzii si trotuar. Doi ofiteri cari, se vede, si-au revenit mai repede din spaimă, probabil, constatând că nu era vorba de evadarea unui grup mai numeros, decât a acestora doi, l-au ajuns pe Volcinschi în clipa căderii. Insfăcându-l fiecare dintre acestia de câte un brat, l-au silit să se ridice si să-i urmeze. Când au ajuns între peluzele împrejmuitoare ale pasajului de intrare în clădire, Volcinschi a făcut un act disperat de eliberare din mâinile securistilor, reusind să-si elibereze o mână din prinsoare, cu care a izbit imediat într'un glob de sticlă colorată de pe sprijinul unui trandafir si a proiectat toate cioburile aceluia în fata unuia dintre ofiteri, cu scopul de a se salva. Ofiterul a căzut fulgerat la pământ năpădit de sânge pe fată, dar Volcinschi, totusi, nu a reusit să scape. Alti ofiteri au intervenit si l-au luat pe sus, la Securitate.

Cruzimea supliciilor la care a fost supus Volcinschi după tentativa nereusită a evadării, este de nedescris. După ce a fost maltratat si mutilat în bătăi, în aceeasi seară, până târziu în spre zori, s'au perindat în celula în care a fost asezat mai mult mort decât viu, toate gradele superioare ale Securitătii, Militiei, organelor regionale de partid si administrative dela Regiunea Cluj, precum si însusi consilierul sovietic pe Regiunea Cluj, spre a-l vedea pe acela pe care îl cunosteau foarte bine de afară, pe timpul când colaboraseră.

A doua zi Volcinschi a fost purtat de subtiori pe culoarele Securitătii, cu lanturi la picioare, si abia putând să-si caste gura, l-au silit să anunte soarta celor cari ar îndrăzni să evadeze:

-Asa pătesc cei cari încearcă să evadeze: în lanturi ca mine, iar altii morti.

Eugen Crisan a fost împuscat usor în picioare iar, apoi, într'o celulă obscură a Securitătii, în acea noapte, crima a fost săvârsită, printr'un glonte în ceafă. Desigur, aceasta nu a fost prima crimă în beciurile Securitătii si nici ultima.

Nici până la data plecării mele în USA mama lui Eugen Crisan nu îsi mai aflase linistea. Inainte cu câteva zile de 13 Mai 1965 când am părăsit România, biata mamă a venit, a nu stiu câtea oară la mine, să-mi povestească visele ei obsedante cu Eugen. Cu toate că primise un certificat de deces dela autorităti, nefericita femeie nu putea concepe ca fiul ei să fie mort. Eu n'am îndrâznit să-i spun adevărul complet, iar Raoul Volcinschi, care se eliberase si el în 1964, prin gratiere, i-a prezentat situatia destul de confuz, încât în inima mamei mai rămăsese o scânteie de nădejde. Nu este acesta unicul caz când mamele copiilor din închisori au ajuns în preajma nebuniei sau chiar si-au pierdut mintea complet...

 Ion Cârja

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE