„În
lutul greu din care am plecat / Am frământat simţire. / Din ură am
clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Şi jalnicul de jos /
Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins,
dar nici n-am câştigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. /
Părinte, o să vin curând acasă”. (Ernest
Maftei, 21 decembrie 1989)
Joi
19.10.2006, la orele 05,00, a încetat din viata, dupa o grea suferinta,
camaradul nostru, „Bădia” Ernest Maftei, fost
detinut politic, membru al Partidului „PENTRU PATRIE”.
Badia
s-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prajesti, langa Bacau.
La
Şcoala Normala din Bacau a debutat cu versuri in revista Liliacul, editata
impreună cu patru colegi.
Tot
aici intra in Fratia de Cruce, organizatie anticomunista a tineretului national-crestin
al carei lider devine. Avea 17 ani.
In
1937 participa la tabara FDC de la Carmen Sylva (azi Eforie Sud). In 1938, este
arestat de autoritatile dictaturii regelui Carol II, fiind incarcerat în
lagarul de la Vaslui. Aici va asista, pe 21 septembrie 1939, la executarea a
cateva zeci de legionari, moment descris in numeroase intervieuri.
Între
1941-1945 urmeaza Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica din Iasi.
Tot
in aceasta perioada este arestat si condamnat de autoritatile antonesciene
pentru activitate in FDC. Trece, ca detinut politic, prin inchisorile Galati,
Jilava si Vacaresti. Judecat de patru ori pentru apartenentă la Miscarea
Legionara, este achitat de fiecare data.
Dupa
razboi este somer, fiind haituit pentru credinta sa politica. Joaca la Teatrul
Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici primeste Meritul Cultural clasa I,
la care este nevoit sa renunte pentru a nu se deconspira.
Este
arestat si condamnat de regimul comunist. O sansa unica face sa scape de
condamnare, gratie talentului innascut.
Incepe
cariera cinematografica cu pelicula «Desfasurarea», in 1953. Urmeaza o cariera
de exceptie, Ernest Maftei insumand un palmares impresionant de filme, dintre
care amintim cateva. Va deveni unul dintre monstrii sacri ai filmului romanesc
si unul dintre cei mai populari actori romani.
Alaturi
de Colea Rautu si alti actori, infiinteaza Uniunea Cineastilor din Romania.
In
noaptea de 21 decembrie 1989 participa, alaturi de tineretul roman, la
manifestatia anticomunista de la Piata Universitatii. Avea sa lase familiei un
bilet cu urmatoarele versuri, pentru cazul in care nu s-ar mai fi intors: „In
lutul greu din care am plecat / Am framantat simtire. / Din ura am cladit iubire.
/ Intre seninul din Inalt / Si jalnicul de jos / Mereu m-am întors / In lutul
greu din care am plecat. / N-am fost invins, dar nici n-am castigat. / Mi-e
barba alba, incalcita, roasa. / Parinte, o sa vin curand acasa”. In
acea noapte, la baricada de la Intercontinental, reuseste sa ia doua pistoale
mitraliera dintr-un TAB. Cu acestea va patrunde a doua zi in C.C. al P.C.R.,
dupa fuga lui Ceausescu.
Prima
perioada a regimul neocomunist al lui Iliescu va insemna pentru Badia persecutii
mai mari decat in perioada lui Ceausescu, dupa cum avea sa declare personal.
Ernest Maftei va fi o permanenta a manifestatiilor de strada initiate de fortele
anticomuniste incepand cu ianuarie 1990. Va fi de asemenea, unul din reperele
Pietei Universitatii, indemnand tineretul sa lupte impotriva comunistilor care
isi consolidau puterea.
Venirea
minerilor in Bucuresti, la instigatiile lui Iliescu, a insemnat teroare si
moarte raspandita pe strazile capitalei. In ziua de 14 iunie 1990, a fost
ridicat de acasa de cinci indivizi deghizati in mineri, batut si aruncat pe
taluzul Dambovitei, unde a zacut inconstient circa sapte ore. A fost salvat de
un cetatean care l-a recunoscut si l-a transportat la urgenta.
Sotia
sa avea sa decedeze, in urma unui infarct, din cauza acestor tensiuni.
In
septembrie 1993, in timpul puciului de la Moscova, la radio Deutche Welle a fost
nominalizat al cincilea pe presupusa lista a celor mai periculosi anticomunisti,
facuta de autoritatile de la Bucuresti. Ramane memorabil raspunsul lui Ernest
Maftei: „Hai ca-s porci ! Tocmai pe locul cinci şi nu pe primul?”
Badia
Ernest Maftei ramane in memoria societatii romanesti ca un actor cu o
popularitate uriasa, bucurandu-se de premii si distinctii nationale, ca si de
simpatia publicului romanesc. A primit Premiul UCIN la implinirea a 50 de ani de
cinematografie, iar din partea Consiliului Director al Uniunii Autorilor si
Realizatorilor de Film din Romania, "Diploma de recunostinta", pentru
contributia la dezvoltarea artei si culturii nationale.
A
colaborat la realizarea emisiunii cu caracter agricol «Ferma» pe TVR 2.
La
varsta de 86 de ani, Badia a ramas un exemplu de demnitate. Astfel, in decembrie
2005, a refuzat oferta de a juca intr-o telenovela romaneasca, in ciuda
onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerand-o o productie mediocra.
De asemenea, a refuzat premiul «Cel mai bun roman» pe 2005, pentru ca intre
cei nominalizati se numarau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani si
pseudovedete ale emisiunilor TV de nivel submediocru.
A
fost membru al Partidului «Pentru Patrie» incepand din anul 1997, alaturandu-se
luptei vechilor sai camarazi de credinta si suferinta. In aceasta calitate a
participat la adunari publice initiate de PPP, adresandu-se in special
tineretului, caruia ii cerea sa iasa din apatie si sa sprijine efortul unei
reconstructii morale si politice in societatea romaneasca.
pt.
conformitate
Florin
DOBRESCU
Secretar
general al PPP
Tel.
0723.604.649, 021.424.1550
buciumul@yahoo.com