Semnăturile sunt un exercitiu de apropiere de Eminescu, ceea ce trebuie sprijinit, indiferent că unii optăm pentru receptarea populară şi nu numai a sfinţeniei lui Eminescu sau înclinăm spre canonizare.

Orice român, sau organizaţie, instituţie, partid, biblioteca, şcoala, universitate, revistă, ziar poate declanşa strângerea de semnături. Mulţi români îşi vor înnobila arhiva familiei, cu strângerea de semnături, fie şi numai din partea familiei şi a unor cunoscuţi. Toate, la un loc, vor induce ploaie duhovnicească peste întregul Neam Românesc. Nu trebuie să ne grăbim să terminăm strângerea de semnături, dar nici să uităm, să abandonăm această sfântă datorie faţa de Neam şi Eminescu. Nume, prenume, adresa, nr. de telefon. E bine să ştie tot românul, canonizările nu se fac dintr-odată. Durează mulţi ani. Să fim încredinţaţi că  Biserica Ortodoxă Română va fi atentă la adunarea semnaturilor, cel puţin având în vedere că în Basarabia şi Transnistria, în Nordul Bucovinei, în Ţinutul Herţa, în Maramureşul  istoric, în Câmpia Tisei cu centrul la Gyula, în Banatul de dincolo de graniţă, Eminescu este receptat ca sfânt. Dar şi de românii din Bulgaria , Grecia, din Serbia (de pe Valea Timocului), din Macedonia , Albania şi din celelate ţari balcanice, indiferent de denumirile pe care le au aceştia, de vlahi, aromâni, sau altele. Şi de ceilalţi români de pretutindeni. Şi de bună seamă, din România cu actualele graniţe.

Creştinii Bisericii formează, fiecare, preoţimea generală, colectivă, iar preoţii constituie preoţimea slujitoare. Ceea ce înseamnă că noi, toţi creştinii,  oficiem, coliturghisim, de câte ori trăim întru adevăr, dreptate, întru ceea ce este bine de facut şi de rostit. Canonizarea este un proces lung, pe etape. Dar întru preoţimea colectivă suntem liberi să ni-l asumăm ca sfânt. Şi facem lucrul acesta pentru că sufletul nostru îl receptează ca sfânt.

Apropierea de Eminescu este o modalitate de renaştere a frăţietăţii, de  solidarizare  între români.

 Cine-şi iubeşte propriul neam, este în normalitate. Numai iubind pe cei din neamul tău, iubirea ta este o realitate, nu o închipuire şi poţi iubi şi preţui şi alte neamuri.

Să nu se producă nici o neînţelegere, semnează doar cine vrea. Unii vor semna mâine sau ei înşişi vor aduna semnături. Conştiinţa apartenenţei la Neamul Românesc şi la Eminescu răsare din adâncimile sufleteşti ale românilor, ca o floare de lumină. E un fenomen românesc în derulare sub ochii noştri.

Dacă reproduc un articolul cu titlul “Efigia lui Eminescu, stema tricolorului României”, pe care l-am publicat în Dreptatea, 14 Iunie 1990, este pentru a mărturisi că ideea, în scris, sau circulând prin viu grai, aparţine Chişinăului, dar şi pentru a reliefa că Eminescu este cel mai viguros spirit reîntregitor  de ţară. Asteptăm confirmarea paternităţii ideii, din partea Chişinăului. In anul 1990, când Reîntregirea României era posibilă, a fost blocată de către casnicii Moscovei, care au anexat şi deturnat Revoluţia Română şi Podul de Flori (A se vedea, spre documentare, cartea Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău, scrisă de semnatarul acestui articol, Editura Dacia Eternă, Bucureşti 1999. Poate fi citită şi pe internet, cu titlul Reîntregirea României, la www.miscarea.net {rubrica De peste Prut}, cum si apelul Dragi români din R. Moldova veniţi cu noi în U.E.).  Iată articolul:

 ,,Prezentul şi viitorul neamurilor depind în mod decisiv de capacitatea lor spirituală. Vechile însemne-scuturi, săbii, etc. expresii ale stării de război, care a bântuit timp de milenii specia umană, nu mai exprimă evoluţia pe care se angajează omenirea. Poftele primare, năvălirile, jafurile şi anexiunile ies din istorie. Recunoaşterea lui Eminescu drept stemă-simbol a României este conformă spiritului paşnic şi buneicuviinţe a Românilor. De aproape trei mii de ani, de când suntem atestaţi de  documente pe acest pământ, am reuşit, între Tisa şi Nistru, să ne apărăm, nelăsându-ne antrenaţi în năvăliri şi anexiuni, aşa cum au procedat, multă vreme, unele popoare. Omenirea va supravieţui doar prin eliminarea războaielor şi armelor din viaţa planetei. Spiritul creator, într-o nouă istorie, a păcii, va decide înscrierea neamurilor în şirul secolelor şi mileniilor ce vin. Înălţarea lui Eminescu în stindardul poporului român va fi prima bătaie de inimă a viitorului, ce începe a se institui în viaţa mult zbuciumatelor popoare din Europa.

Este de aşteptat ca întreaga intelectualitate românească să se implice în sprijinul legiferării acestei propuneri.

Ziua încetării din viaţă a lui Eminescu şi totodată a triumfului în eternitate, ar deveni ziua naţională a poporului român. Nu am face decât să legiferăm ceea ce  Mihai Eminescu este de fapt, conducătorul  neamului românesc, prin cuvântul investit cu nimbul genialităţii sale." Şi adăugăm, azi, Ziua de 1 Decembrie 1918, va rămâne mereu ceea ce este, sărbatoarea naţională, ziua sfântă a constituirii statului naţional unitar roman, cu efectul necesar al Reîntregirii României cu teritoriile anexate prin Pactul Ribbentrop-Molotov. Cu Eminescu ne asigurăm viitorul, întărind unitatea de neam şi teritoriu. Ziua  înaltului spirit eminescian protector, ca sărbătoare naţională, este uşor de asumat, având în vedere că Eminescu, de ziua sa, este sărbătorit la nivelul întregii ţări şi în afara ei. Şi este vară, anotimp favorabil. Mai subliniem că 1 Decembrie 1918 se află în toată deplinătatea sa unificatoare, în spiritul eminescian. Vom sărbători România, la modul plenar, de două ori, la 1 Decembrie şi la 15 Iunie, ştiind ce mai avem de făcut pentru ea, menţinând aspiraţiile noastre sfinte mereu vii în candela sufletelor noastre. Naţiunile îşi caută întăriri prin marile lor spirite. Uniunea Europeană l-a asumat pe Beethoven, cu Oda Bucuriei. Noi pe Eminescu, drept sfânt protector.

Rugămu-vă frumos, dragi români, când mergeţi la biserică, la altar, pentru pomenirea celor dragi, să-l pomeniţi şi pe Mihail Eminescu. Şi acasă, în clipele sfinte, rostiţi numele lui Mihail Eminescu, având gândul îndreptat spre Tatăl Ceresc.

Citiţi, învaţaţi versuri din Eminescu. Citiţi-i proza politică. Şi celelalte lucrări. Românule, apropie-te de Mihail Eminescu şi vei fi puternic. Mihail Eminescu voivodează ca un sfânt. Are eficienţă de arhanghel. Este Sfântul Naţiunii Române.

Cei ce vor transmite un număr de semnături trebuie în orice moment să facă şi dovada listelor. Centralizarea se poate face  şi pe localităţii, la iniţiativă locală, sau pe plan judeţean,  printr-un simplu proces-verbal.

Listele pot fi păstrate la persoanele, organizaţiile, bibliotecile, şcolile, universităţile, revistele, ziarele care le-au adunat, sau, cei care doresc, la un fond Eminescu, la primării, dacă acestea acceptă aşa ceva. Primăriile cu iubire de Neam şi de Eminescu pot şi ele însele să adune semnaturi. Dar toţi românii care doresc să le păstreze în familie, sau organizaţiile, partidele, bibliotecile, şcolile, universităţile, revistele, ziarele o pot face.

Strângerea de semnături o aşteptăm din partea tuturor românilor care cred în sfinţi, în efectul sfinţitor, protector, mântuitor de neam reprezentat de Mihail Eminescu, deci şi din partea celor uniţi cu Roma (greco-catolici) şi catolici.

Pentru centralizarea generală a numărului de semnături, aşteptăm scrisorile D-voastră pe adresa: Copil Gheorghe Gavrilă, Bucureşti, str. Aleea Romancierilor nr. 6, bl. E19, ap. 55, cod poştal 061793. Tel. O21-7456782; 0720127570. E-mail: gheorghegavrilacopil@yahoo.com. Vă rugăm de la bun început, numele D-voastră şi câte semnaturi aţi adunat şi abia apoi, dacă vreţi să ne scrieţi opiniile D-voastră.

Gheorghe Gavrilă Copil