DOCUMENTUL NR. 27
Miscarea Natională de Rezistentă Nr. 39 din 23 august 1948
Desteaptă-te Române
Se împlinesc azi 4 ani de la izgonirea cotropitorului fascist si atâtea clipe de tragedie pentru poporul
românesc, propaganda mincinoasă a lui Molotov, anuntată lumii la 23 august 1944, sentimentele de prieteme ale
Rusiei sovietice pentru noi. Ce a urmat
cunoastem prea bine. Nearnul nostru a fost obligat de lacheii Moscovei să se încadreze în forma de viată străină de firea
lui. Istoria poporului a fost călcată in picioare, institutiile noastre
terfelite, libertăti complet suprimate, străinii pe care i-am ocrotit
si tolerat conduc cu nerusinare destinele noastre si ale Patriei de care nu-i leagă
nimic.
Cu un sadism de neîntâlnit de 4 ani asupresc acest popor bland si tolerant cu
ajutorul unei specii diformate de români, numite lichele; viata tuturor este un
calvar, toate aceste suferinte
si nedreptăti se cunosc de toti si peste tot, unde domneste libertatea. Drumul eliberării noastre este greu însă
si deschis. Jugul comunist va cădea in curând. Nu trebuie să asteptăm însă total din
afară.
Voi muncitori din
fabrici, ati fost înselati si ne-ati dus la marginea prăpăstiei. Greseala voastră mare o reparati numai prin fapte pe care noi le
urmărim.
Tu intelectual roman, esti un pigmeu pe lângă înaintasii tăi care jucau hora unirii între baionetele
unguresti si putrezeau in închisorile din Seghedin.
Ti-ai vândut constiinta si demnitatea pentru a nu-ti pierde
salarirul. Trezeste-te, in ceasul al
11-lea căci activitatea se verifică numai de la 23 august 1944.
Industrîasi si
comercianti, chivernisiti la adăpostul sângelui nostru vărsat pentru patrie,
v-ati ascuns din nou sub cârpa
rosie si continuati afacerile. Va veti convinge in curând că totul ce ati realizat nu e decât o iluzie
amară.
Studenti si
elevî, unde este patrimoniul vostru, la U.N.S.R., sau U.A.E.R.? Toate idealurile mari ale neamului au găsit
aliniati in primele rânduri pe înaintasii vostri, azi voi sunteti lipsiti de apelul
Patriei.
Frati
tărani, nadejdea este numai la voi pentru patrie, să păstrati de aproape 2000 de ani busola
neamului, in tine este personificat bunul simt al poporului. Urnerii tăi au
simtit din plin toată povara vremurilor, sângele tău a stropit câmpiile
îndepărtate, copiii tăi
nu au azi cui zice tată. Tu azi
esti jupuit de rodul rnuncii tale. Nu-ti pierde crednimta si răbdarea căci tu
talpaa tării vei fi in curând cu izvorul politicei rornânesti. Tu esti singurul care
nu ai dezertat de la linia neamului.
Justitiei, politiei si jandarmeriei comuniste
Lichele vândute
Moscovei, fărădelegile tale sunt nesfârsite, esti unealta cea
mai abjectă a comunismului distrugător. Ne-ai vândut străinilor. Foarte curând va trebui
sa dai socoteala de faptele tale. Închisorile gem de trupuri rornânesti,
schingiuite; codrii s-au înfrătit iarăsi cu Românii. Cum vei răspunde
mâine?
Tu ostire
română, care ai purtat falnicul tricolor, de la Stalingrad la Praga, azi
esti o pepinieră comunistă; comandanti de unităti si ofiteri, orientati
ostasul pe fagasul natiunei. Treceti imediat si fără rezervă sub ordinele
M.N.R.-ului, căcî muntii
si codrii vor creea noile cadre ale armatei.
Din suferinte si
nedreptăti. cu credinta si cu hotarâre, s-a ridicat năvalnic M.N.R., la chemarea patriei in
primejdie. Cei mai
buni fii ai neamului sunt prezenti în rândurile ei. Marii
nostri aliati cunosc telurile noastre si ne vor ajuta la timpul oportun. Dacă inîmile voastre bat incă
româneste, întăriti rânduriie noastre si uniti-vă frati români in fata pericoluluî
comun. Organizati-va in secret in unităti de partizani si prin orice mijloc legal
sau nelegal, treceti la actiune.
Unităti de
partizani, constituite sau neconstituite, cu sau fără legături, cu M.N.R., aveti următoarele
misiuni, in planul general al rezistentei până la izbucnirea conflictului:
-suprimări imediate si demonstrative a elementelor comuniste
-prin orice mijloc executarea Statului Major
Comunist: Ana Pauker, Luca, Bodnăras, Teohari Georgescu.
-
Siguranta, Politia, Jandarmeria, care încearcă împiedicarea actiunilor
voastre, să plăteasca cu sânge îndrăzneala lor.
- Aruncari de sedii
comuniste, poduri, tuneluri, ciocniri de trenuri, tăieri de
linii telefonice, incendieri de magazii cu grâu furat pentru rezervele de război ale Rusiei
-Controlul circulatiei pe drumuri nationale si
C.F.R. si suprimarea fără mila a celor
ce posedă o legitimatie comunistă.
- Aprovizionarea cu
arme, munitiuni, echipament si hrană prin orice mijloc si din orice depozit până la stabilirea legăturii cu
M.N.R.
- Tribunalele
Poporului, ce se vor institui automat, la căderea comunismului,
vă vor absolvi de orice raspundere pentru actiunile voastre efectuate in planul
general, de salvare a patriei. Luati de indata legatura cu Comitetul central al
Miscarii pentru a primi detalii de organizare, legaturi si aprovizionari. Nu
uitati legatura cu unitatile vecine, cu care stabiliti un plan comun de actiune
si verificare atenta a tuturor partizanilor. Evitati jaful si excesele de zel.
Curand agenti ai Miscarii Nationale de Rezistenta, pe care îi veti cunoaste
dupa indicatiile noastre, vor veni in mijlocul vostru pentru a va inmana ordinul
general, de operatiuni Nr. 1. Vom urmari cu atentiune activitatea voastra in
cadrul misiunilor fixate. Dragostea de patrie sa va lumineze actiunile voastre
viitoare.
Remarcam
actiunile detasamentului Piatra Neamt si Domasnea-Cornea.
Traiasca Romania liberă si
independenta!
General Gheorghe Românu
28
oct. 1948
Certific prin prezentă că acesta este rezultatul manifestului original redactat
si difuzat de d-l Răutu, rezumat si elaborat de mine in două exemplare.
ss.
Mitucă
(... Dosar 4(2)/1949, p. 24 - 26)
DOCUMENTUL NR. 32
Declaratie
Subsemnatul Stoichescu Pavel zis Stirban, născut in 1917, 22 iunie, în comuna
Teregova, judetul Severin, fiul lui Pavel
si Maria, de religie ortodox, cetatean român, carte stiu cinci clase primare. de profesiune
agricultor, serviciul militar satisfacut la Batalionul 2 Grăniceresc Caransebes. având
trei copii, situatia materială posed opt lante de pământ, una casă de locuit
si un sălas, asupra celor întrebate declar urrnătoarele:
In ziua de 2 ianuarie 1949, pe la orele 10
dimineata, a venit la mine acasă fostul legionar Grozăvescu Petru
zis Măran din comuna Teregova cu care am plecat la plimbare in sat
si pe la orele 12 ne-am dus la numitul Coltan Petru unde după un scurt timp au
mai venit Ionescu Gheorghe, preotul Nicolici Alexandru, Smultea Traian,
Grozăvescu Roman, Grozavescu Toma, Ion Vela
si Ion Lăzărescu senior. Cu această ocazie Ionescu ne-a spus că este vorba de
formarea unei organizatii secrete
si să punem cu toti jurământ de credintă.
Mentionez ca cei prezenti in afară de mine si Grozăvescu Petru au compus un sfat
si au depus jurământul in fata preotului Nicolici Alexandru, iar eu am plecat
acasă.
Tot in aceeasi
zi, pe la orele 19, avenit la mine acasă Anculia Petru care rni-a spus că doctorul
Ionescu rnă cheamă la el.
Eu dupa putin timp am plecat la Ionescu
acasă, unde am găsit pe Ionescu Gheorghe, avocatul Costescu, preotul Nicolici
Alexandru, Nicolae Ghimboase, Petru Anculia, Petru Grozăvescu si Anculia Moise.
Cu această ocazie doctorul Ionescu Gheorghe a spus că a sosit timpul formării unei organizatii secrete, care va duce lupta până la lichidarea
regimului actual de la noi din tară
si întronarea unui alt regim de tip fascist. Noi cu totii am acceptat propunerea si am depus jurământ in fata preotuluî Nicolici Alexandru cu mâna pe cruce cu următoarea
formulă: „Eu...... jur pe Atotputernicul
Dumnezeu
si pe fericirea familiei mele că nu voi trăda secretele organizatiei si orice misiune sau ordine
primite din partea comandantilor le voi executa. Asa să-mi ajute Dumnezeu".
Mentionez că in această sedintă s-a mai hotărât si s-au format două
sectiuni ai căror comandanti am fost eu
si Grozăvescu Petru zis Măran. Sectiunea de sub conducerea lui Grozăvescu
Petru avea un efectiv de 15 oameni, iar sectia de sub conducerea mea avea un efectiv de 10
oameni.
Cele două sectiunî aveau sub comandă 5
grupe, a căror comandanti au fost,
după câte imi amintesc, Anculia Petru, Glrimboase Nicolae, Ion Stoichescu, Anculia Moise si Cimpoca
Iacob.
Tot in această sedintă s-a mai hotărât ca fiecare rnernbru să-si recrruteze
alti membri
si să-si procure armament si munitie pentru a putea ajunge la scopul final al organizatiei arătat mai
sus.
S-a mai hotărât si s-au organizat mai multe patrule in sat cu scopul de a observa
miscările autoritătilor, daca vor face arestări, etc.
Stiu despre existenta a două grupe de
pândă, una a fost compusă de Ioan Stoichescu, Pavel Stoichescu
si Petru Anculia, care aveau loc de pandă in casa lui Stoichescu Ioan,
vis-â-vis de pretură
si aveau ca armamemt două pistoale automate. A doua grupa de pândă compusa
din Cimpoca Iacob, Roset Tudor, Ghimboase Nicolae, Moise Anculia, Petru Berzescu,
avea loc de pândâ in casa lui Cimpoca Iacob, de unde se puteau observa toate
miscările din strada principala.
Această grupă avea ca armament una armă Z. B., una armă
civilă, una carabină, un pistol de buzunar
si doua grenade.
Această pândă se facea regulat in fiecare noapte de la orele 20 până a doua zi
dimineata.
Legătură între comandantul organizatiei Ionescu Gheorghe si organizatie se
tinea prin comandantii de grupe, care faceau prin rotatie de serviciu câte 24 de ore.
În seara zilei de 12 ianuarie 1949, pe la orele 22, a venit la mine acasă Petru
Anculia cure mi-a spus ca Anculia Moise a fost arestat
si dus la Postul de jandarmi Teregova.
Eu impreună cu Anculia Petru m-am dus la Ion Stoichescu cu care am plecat la
Ionescu căruia i-am spus cele întâmplate cu Anculia Moise. El ne-a spus să
anuntam pe
toti membrii din organizatie de sub comanda sa si să ne adunam in grădina lui Costescu Cornel.
Noi am anuntat pe membrii organîzatiei si am plecat la sălasul lui lon
Lăzărescu, unde aveam
câtiva membri ai organizatiei, care erau îrnpreurră cu grupul de fugari
condusi de avocatul [Ionescu].
Am ajuns la salasul de mai
sus, arn comunicat si lui Spiru Blănaru cele întâmplate cu
Anculia Moise
si intentia noastră de a-l scoate, de la Postul de jandarmi. Spiru si cu toti cei
ceilalti au fost de acord
si au venit cu toti in grădina lui Costescu Cornel, unde am găsit pe Ionescu Gheorghe
si restul oamenilor din organizatie.
Aici s-a hotărât de către comandantul
Ionescu, Spiru Blărraru, Anculia Petru
si Ghimboase Nicolae atacarea Postului de jandarrni si eliberarea lui Moise
Anculia.
După ce s-a organizat atacul Postului de jandarmi pe la orele 2 noaptea 12-13 ianuarie am plecat cu toti in curtea Perceptiei
vis-a-vis de Postul de jandarmi, unde ne-am plasat in pozitie de tragere, iar Petru
Anculia
si Stoichescu Ion s-au plasat in curtea Postului de jandarmi.
La semnalul dat prin fluierături de către comandantul organizatiei Ionescu Gheorghe a început
atacul, Spiru Blănaru a tras
cu mîtraliera, ajutat a fost de Grozăvescu
Ianăs iar restul am tras cu diferite arme ce aveam asupra noastă. Petru Anculia
si Ion Stoichescu au tras cu un pistol automat si cu o armă civilă. Unul dintre ei a aruncat
si o trotilă. După ce s-a tras câteva minute s-a dat ordinul, nu pot să precizez de către Spiru sau
Ionescu, ca să intrăm in Postul de jandarmi să scoatem pe Anculia Moise.
După terminarea atacului au intrat la post Copăceanu Martin si Cimpoca
Iacob, care au
iesit împreună cu Moise Anculia si Ienăsiga Grigore. Stiu ca Copăceanu Martin
si Cimpoca Iacob au luat de la post două arme Z. B.
La atacul postului au
luat parte următorii: Dr. Ionescu Gheorghe, Spiru Blănaru, Martin Copăceanu Cimpoca
Iacob, Grozăvescu Ianăs, Smultea Gheorghe, Ghita Urdăreanu, Valusescu Vasile,
Anculia Petru, Tudor Roset, Ghimboase Nicolae, Stoichescu Pavel, Stoichescu Ioan.
După terminarea atacului am plecat cu totii la sălasul lui Traian
Smultea, iar in drum am lăsat pe
Ienăsiga Grigore care a fost dus in spinare de către Grozăvescu Ianăs si
altii; a fost lăsat la Petru Grozăvescu zis Pârvu.
De la sălasul lui Smultea Traian am plecat in aceeasi zi pe la orele 14, in regiunea Tomnatica la
sălasul lui Pavelescu.
La sălasul de mai sus au mai venit
următorii: Berzescu Petru, Ioan Berzescu,
Ivănici Gheorghe, Iovan Berzescu, Anculia Romulus, Smultea Horia, Ghimboase Ilie zis
Covaciu, Ghimboase Iancu si Caraiman Ioan. Aici am
fost vizitati de două ori de preotul Nicolici Alexandru
si de Grozăvescu Gheorghe zis Mutu si Horia Stoichescu pe care l-am întâlnit in drum spre
sălas, căruia i-am spus ca să vie si el cu noi deoarece este si el pus pe listă de a fi
arestat; acesta a
venit cu noi de unde a plecat după una sau două zile.
După circa 10 zile am plecat cu totii in regiunea „Dorani" in sălasul lui Grozăvescu Roman
si Lută Târnoveanu, unde am stat aproximativ 10 zile; pe când am văzut că vine armata am fugit in regiunea
"Poieni" la
sălasul lui Ienăsiga Grigore, de unde după circa două zile am plecat in regiunea
"Porcariu" la un
sălas necunoscut de mine unde am stat circa două săptămâni. De aici ne-am mutat in
diferite
sălase pustii.
Mentionez că in timpul cât am stat a doua oară in sălasul lui Grozăvescu Roman
si Lută Târnoveanu in regiunea „Dorani" au mai venit următorii, din comuna
Domasnea: Horescu Nicolae, Horescu Ana, Cristescu Gheorghe zis Galia, Puschită Petru zis
Liber
si fiul său Vichentie.
În ziua de 22 februarie 1949, pe când
ne-am aflat in regiunea „Cracul
Corcanului" la un
sălas necunoscut, pe la orele 14 am fost trezit din somn de către Roset Tudor care îmi spunea că Maritescu Romulus, Moatăr Martin
si Urdăreanu Ghită au prins doi comunisti pe care îi aduce încoace. Eu m-am sculat
si am văzut pe cei adusi, pe Munteanu Gheorghe si Cherciu Meilă, ambii din comuna
Teregova, care au
fost adusi in fata lui Spiru Blănaru si Ionescu, care i-au judecat, stiu că au fost
si bătuti de Maritescu Romulus si Anculia Petru.
După un scurt tirnp Ionescu si Spiru au dat ordin ca toată lumea să fie gata de
plecare. Am
si plecat cu totii in directia "Piatra-Albă". Cei doi adusi de catre
Romulus Maritescu
si Moatăr Martin, au fost adusi de către Puschită Vichentie si Maritescu
Romulus cu mult înaintea noastră unde au fost împuscati.
La un moment dat pe când am fost in apropîere de "Piatra-Albă" a apărut
armata; atunci Ionescu,
si Spiru au dat ordin că toată lurnea să fie pe pozitie de tragere. Spiru Blănaru
ne-a organizat
si ne-a asezat pe pozitie pe fiecare grupă in parte, iar el cu mitraliera a stat in mijlocuI
nostru.
După ce armata s-a apropiat de noi la o distantă de circa 100-150
rnetri, Spiru a dat ordin să tragem. Noi cu
toti am început focul asupra armatei care a durat circa 10-15 minute, cu care ocazie
Ghită Urdăreanu si Anculia Petru au făst împuscati de armată, Smultea Gheorghe si
Ghimboase Nicolae au fost arestati, iar restul am fugit in diferite directii
si in aceeasi zi seara pe la orele 20 ne-am întâlnit in regiunea "Ciula", la o distantă de circa 6
km. de comuna Brebul (Brebul Nou - obs. M Milin].
După ce
ne-am adunat cu toti am plecat la sălasul lui Stoichescu Ioan zis Ciorei in
regiunea ,,Poieni" unde am hotărât
si ne-am împărtit în grupuri rnai mici, iar eu împreuna cu Roset Tudor am plecat spre comuna Teregova
si in drum in apropiere de sălasul lui Ghită Librimir am ascuns sub un tufis armele
si munitiunile ce am avut asupra noastră. În aceeasi noapte am ajuns la marginea comunei
Teregova la numitul Spătărescu
Stefan unde am sărit gardul si mi-am fracturat piciorul. Aici am stat până a
doua zi dimineata când a venit sotia mea cu o cărută si m-a dus acasă; de unde după câteva
zile, adică in ziua de 5 rnartie 1949, am
fost arestat de organele de stat.
Mentionez ca cu ocazia arestării mele de către organele de securitate au fost găsite
si ridicate armele si munitiunile ascunse de mine si Roset Tudor in ziua de 22 februarie sub
un tufis.
Schema de organizare pe grupe:
- Ionescu Gheorghe ................................Comandant
- Spiru Blănaru
.............................ajutor comandant
-
Roset Tudor..................................................curier
Echipa de mitralieră
- Spiru Blănaru cu doi oameni
Echipa de interventie
- Vălusescu Vasile si doi oameni
Echipa I-a
-
Anculia Petru cu trei oameni
Echipa II-a
- Caraiman Ioan cu trei oameni
Echipa III-a
- Stoichescu Pavel cu trei oameni
Echipa IV-a
- Cimpoca Iacob cu trei oameni
Echipa V-a
- Stoichescu Ioan cu trei oameni
Viata si discutiile in bandă
Spiru Blănaru cu grupul de legionari au tinut sedinte in care s-a citit din cărti
si s-au cântat cântece legionare.
Ionescu Gheorghe facea propagandă pentru partidele istorice, se contrazicea cu Spiru in mai multe rânduri spunând
ca după răsturnarea regimului actual partidele istorice vor prelua guvernarea
tării, din care cauza s-au ivit in mai multe rânduri neîntelegeri cu Spiru.
Armament aflat asupra membrilor bandei
- Ionescu Gheorghe: un pistol de buzunar
- Stoichescu Pavel: pistol mitralieră si una grenadă
- Spiru Blănaru: una
mitralieră, un pistol de buzunar
- Stoichescu
Ioan: una armă militară
si câteva grenade
-
Copăceanu Martin: un pistol mitralieră
- Urdăreanu Ghita: una armă militară si câteva grenade
- Maritescu Romulus: un pistol mitralieră si câteva grenade
- Caraiman
Ioan: un pistol mitralieră
si câteva grenade
In timpul cât am stat in bandă s-a facut pază de unul sau doi oameni înarmati la
ascunzisurîle bandei. Astfel de pază am făcut si eu in câteva rânduri.
Recunosc ca de la data de 2 ianuarie 1949, când m-am încadrat in această bandă subversivă care a fost condusă de
Ionescu Gheorghe notar public din Teregova, am luat parte la mai multe
sedinte ilegale, am depus jurământul de credintă fată de bandă si am luat parte la mai multe actiuni teroriste duse contra autoritătilor de stat
si contra populatiei civile.
De exemplu, la actiunea armată in noaptea de 12 ianuarie 1949, contra Postului de jandarmi din comuna Teregova;
si actiunea din ziua de 22 februarie 1949, contra organelor de stat când am tras cu diferite arme de foc asupra organelor de stat.
Tot atunci au fost răpiti cei doi tărani Munteanu si Cherciu Mihai, apoi împuscati.
Eu am avut in tot timpul asupra mea un pistol mitralieră cu care am actionat.
Aceasta îmi este declaratia pe care o dau si o semnez nesilit de nimeni.
Semnat,
Stoichescu Pavel
(... Dosar 24(1)/1949, p. 22 - 28)
DOCUMENTUL NR.
33
Declaratie
Dată in fata noastră astăzi 5 octombrie 1949
Căpitanul de Securitate. ss. Indescifrabil
Subsernnatul Roset Tudor
ziss Ciorei, nascut la 15 februarie 1922, in comuna Teregova, judetul Severin, fiul lui Paul
si Cătălina, de religie ortodoxă, cetătean român, carte stiu 7 clase
primare, de profesiune muncitor, serviciul militar satisfăcut la Regimentul 96
Infanterie Caransebes, cu gradul de Sergent ctg. 1944, căsătorît, cu un copil, cu
ultimul domiciliu in comuna Teregova, asupra celor întrebate declar
următoarele:
Sunt membru in organizatia subversivă condusă de
Ionescu Gheorghe fostul notar public in comuna Teregova, din ziua de 5 ianuarie 1949, când
m-am încadrat prin
Ghimboase Nicolae zis Milcut, când cu acesta am plecat la numitui Cimpoca Jacob, unde au
mai venit Ionescu Gheorghe, preotul Nicolici Alexandru, Stoichescu Pavel, Stoichescu
Ion
si Anculia Moise.
După aceea
Ionescu Gheorghe ne-a arătat cu ce scop ne-am întâlnit, spunându-ne ca este vorba de o
organizatie secretă cu scopul de a organiza mai multi tărani din comună
si de a ne procura annament si rnunitiuni cu care sa luptam contra actualului guvern
până la răsturnarea lui.
Noi cu totii cei
prezenti am fost de acord cu propunerea lui Ionescu Gheorghe
si am depus un jurământ de credintă fată de această organzatie, jurărnânt
care l-am depus in fata preotului Nicolici Alexandru cu mâna pe cruce.
In
seara zilei de 12 ianuarie 1949 au venit la mine acasă si mi-au spus că doi membrii ai organizatiei de mai
sus, Anculia Moise
si Ienăsiga Grigore au fost arestati de către jandarmi si dusi la post de unde trebuiesc
scăpati.
Eu m-am îmbrăcat si am
plecat, cu Anculia Petru si Ghimboase Nicolae, la Cimpoca Jacob
unde au mai fost si altii, mernbri ai Organizatiei, cu care împreună am plecat pe
câmp afară din comună, unde s-a aflat banda lui Spiru Blănaru, la care a spus Anculia
Petru cele întâmplate cu Moise Anculia
si Ienăsiga Grigore.
Atunci
noi, cu banda lui Spiru Blănaru, am plecat în comună in grădina lui
Costescu Cornel unde s-au adunat
si restul de membri. Între timp a venit si Ionescu Gheorghe comandantul
organizatiei, aici s-a hotărât atacarea Postului de jandarmi
si eliberarca celor doi membri ai organizatiei.
În aceeasi noapte am plecat cu totii la Postul de jandarmi unde Anculia Petru si
Stoichescu Ioan s-au lăsat in curtea Postului jar noi restul bandei ne-am răspândit în pozitie de tragere in fata
Perceptiei vis-a-vis de post
si la semnalul dat de către Ionescu Gheorghe prin fluierături noi cu totii am început să tragem asupra
postului, fiecare a tras cu arma pe care o avea asupra sa. Spiru Blănaru a tras cu
mitraliera, ajutat a fost de către Grozăvescu Ianăs.
După încetarea focului au fost scosi din post cei doi
arestati.
Stiu că cu această ocazie au fost luate de la post si două arme militare de care s-a folosit mai târziu banda
noastra, una a fost asupra lui Stoichescu Ioan, iar cealaltă nu
stiu cine a folosit-o.
După atacul Postului de jandarmi întreaga bandă s-a retras in
munti, iar eu am plecat acasă; iar
dupa câteva zile a venit la rnine preotul Nicolici Alexandru pe care l-am condus la un
sălas unde s-a aflat Ionescu Gheorghe cu restul bandei.
Mentionez ca am mai vizitat si in alt rând pe acestia iar in ziua de 14 sau 15
februarie 1949 m-am dus din nou la acea banda, unde am
si rămas definitiv.
De la acea data până la 22 februarie 1949 am schimbat mai multe
sălase, iar in
aceeasi zi pe la ora 14 am văzut venind pe locul bandei pe Maritescu Romulus, Ghită Urdăreanu
si Moatăr Martin, care au adus cu ei doi tărani din comuna Teregova, Munteanu Gheorghe
si Cherciu Milhai, acestia doi au fost legati si bătuti cu un ciomag până la
sânge.
După aceasta s-a hotărât împuscarea lor si putin mai târziu întreaga bandă arn plecat spre regiunea Piatra Albă împreună
cu cei doi tărani.
In apropiere de Piatra Albă am
fost
surprinsi de organele securitătii si la ordinul dat de comandantul Ionescu
Gheorghe, noi cei care aveam arme asupra noastră am ocupat pozitie de
tragere, iar când organele de securitate s-au apropiat de noi la o distantă circa o sută de
metri, banda a început să tragă cu armele de foc asupra lor.
Cu această luptă noi am pierdut patru oarneni după care am fugit in diferite
directii.
Mentionez că in timpul când am surprins organele
securitătji, Maritescu
Romulus
si Puschită Vichente au plecat cu cei doi tărani mai in vale unde Maritescu
Romulus cu un pistol a
împuscat pe cei doi tărani.
După ce întreaga bandă a fost pusă pe fugă de organele de securitate cu împreună cu Stoichescu Pavel am fugit spre comuna
Teregova, iar in drum am ascuns sub un tufis armele si munitiunea care le aveam asupra noastră cu
ocazia ciocnirii cu organele Securitatii din acea zi.
Când am ajuns la marginea comunei
Teregova, am sărit gardul la numitul Spătărescu
Stefan cu care ocazie Stoichescu Pavel si-a rupt piciorui si a ramas acolo iar eu am
plecat acasă.
In ziua de 5 martie 1949 am fost arestat de organele securitătii cu care ocazie s-au găsit
si s-au ridicat armele si rnunitiunea pe care le-am ascuns sub un tufis.
Recunosc că am facut parte din banda subversivă
înarmată, condusă de Gheorghe
Ionescu
si am luat parte la actiunile teroriste duse contra organelor de stat si contra populatiei
civile, cazul atacului contra Postului de jandarmi in noaptea de 12 pe 13 ianuarie 1949
si actiunea dusă de această bandă in ziua de 22 februarie 1949, contra organelor de stat
si in care zi au fost împuscati si cei doi tărani din comuna Teregova. Mentionez ca in tirnpul cât am stat in bandă am avut asupra mea un pistol
mitralieră
si munitie care am primit-o de la Ghimboase Nicolae si am avut o armă civilă pe care arn
dat-o lui Stoichescu Ioan cu care acesta a actionat la atacul contra Postului de jandarmi din comuna
Teregova.
Aceasta îmi este declaratia pe care o semnez si fără a fi silit de
cineva.
Semnat, Roset Tudor
(... Dosar 24(1)/1949, p. 70 - 72)
DOCUMENTUL NR. 34
Dată in fata noastră,
Astăzi 12
octombrie 1949
Căpitanul de Securitate Ss/ indescifrabil
Declaratie
Subsemnatul Berzescu Ioan zis Berda, născut la 11 aprilie 1918, in comuna
Teregova, judetul Severin, fiul lui Ion
si Elena, de religie ortodox, cetătean român, carte stiu 7 clase primare, de profesiune
tâmplar, căsătorit cu Ioana Godilă, având doi copii, servicitrl militar
satisfacut la Batalion 2 Grăniceresc Caransebes, ctg. 1940, cu gradul de caporal, avere am 4 lante de
pământ, cu ultimul doiniciliu in Teregova, asupra celor întrebate declar
următoarele:
Pe la începutul lunii ianuarie 1949 a venit la mine acasă cunoscutul meu
Anculia Petru locuitor din comuna Teregova, care mi-a spus ca să ma duc seara la
Ghimboase Ilie zis Covaciu.
Eu in aceeasi
zi, seara la ora 7, am plecat la Ghimboase Ilie unde a mai venit
Ionescu Gheorghe, fostul notar public din Teregova, preotul Nicolici Alexandru,
Anculia Romulus, Coltan Ioan si Lazarescu Ioan zis But tânărul, toti din comuna
Teregova.
Dupa ce am fost adunati a rnai venit si Popescu
Dumitru, dupa care Ionescu
Gheorghe ne-a aratat scopul pentru care ne-am intrunit si ne-a spus ca este
vorba de formarea unei organizatii secrete, fata de care sa depunem un jurmant de
credintă; noi cu totii am acceptat propunerea lui Ionescu si am depus
juramantul in fata preotului Nicolici Alexandru, cu formula: "Eu.... jur pe Atotputernicul
Dumezeu
si fericirea familiei mele că nu voi trăda secretele organizatiei."
Această organizatie subversivă terorisa condusa de Ionescu Gheorghe din
Teregova, a cărei membru am fost
si eu, a avut ca scop de a duce luptă cu arma in mână contra actualului regim până la răsturnarea
lui
si a intona vechiul regim din trecut. In acest scop organizatia si-a recrutat
membrii, si-a procurat armament si munitiuni, cu care au atacat Postul de jandarmi din Teregova in ziua de 12 ianuarie 1949, de unde au
scos cu forta
si cu ajutorul armelor pe cei doi mernbrii ai organizatiei, Ienăsiga Grigore
si Moise Anculia, care s-au aflat arestati la acel Post de jandarmi, pentru faptul că s-a găsit la Moise Anculia două grenade si un pistol.
Tot cu această ocazie s-au luat de la post de către membrii organizatiei două arme militare care mai târziu au fost folosite de unii membrii ai
organizatiei.
Eu in timpul atacului Postului de jandarmi Teregova in ziua de 12 ianuarie 1949,
m-am aflat la Lugoj după material de tâmplărie, iar a doua zi după ce m-arn întors acasă in comună am aflat cele
întâmplate de mai sus
si ca Ionescu cu întreaga bandă sub conducerea lui dupa atac s-au retras in
munti.
In ziua de 15 ianuarie au venit la mine acasă niste jandarmi care mi-au spus ca să
ma duc la post.
Eu m-am dus si în ziua de 17 ianuarie după ce a venit la mine Lăzarescu Ioan zis But, care era
si el membru al organizatiei; mi-a spus ca Ionescu Gheorghe a trimis vorba el si cu ceilalti membrii se află in regiunea „Tomnatica" la
sălasul lui Pavelescu Sabin si să mă duc si eu la ei. Eu in aceeasi zi am si plecat la sălasul de mai sus unde
am găsit pe Ionescu Gheorghe, Spiru Blanaru, Anculia Petru, Grozavescu Ianăs,
Stoichescu Pavel, Stoichescu Ioan, Anculia Romulus, Berzesu Petru fratele meu, Copăccanu Martin
si altii.
Mentionez ca banda de mai sus a fost înarmată cu o
mitralieră, 6 pistoale mitralieră, câteva arme militare
si munitie si câteva grenade.
Din
ziua de 17 ianuarie, până in ziua de 22 februarie 1949, banda a schimbat in mai multe
rânduri locul de ascunzis.
In ziua de 22 februarie 1949 când
ne-am aflat in regiunea ,,Corcanul" au trecut la câteva sute de
metri de noi un car cu fân, doi tărani din comuna Teregova, Cherciu Mihai
si Munteanu Gheorghe, care au fost prinsi de către Maritescu Romulus, Moatăr Martin
si Urdăreanu si adusi la ascunzisul bandei, unde au fost batuti, după care au fost
dusi de către Maritescu Romulus si Puschită Vichentie in directia „Piatra-Albă" unde au
fost
omorâti de unul dintre cei doi tărani, omorându-i pe loc.
Tot în acest timp a ajuns si restul bandei in acel loc, unde am fost descoperiti
si surprinsi de organele de stat la care moment toată banda s-au pus pe pozitie de tragere
si s-a deschis focul asupra organelor de stat.
După ce arn vazut că organele de stat se apropie tot mai mult de
noi, am luat-o la fugă
si ne-am intâlnit la sălasul lui Ciorei Ioan in regiunea „Poieni".
După ce
ne-am adunat in sălasul lui Ciorei Ioan in regiunea „Poieni" unde s-a hotărât
si ne-arn despărtit in mai multe grupuri mici, eu cu fratele meu, Spiru
Blănaru, Horescu Nicolae, Horescu Ana,
Puschită Vichentie, Puschita Petru, Maritescu Romulus, Carairnan Ioan si Cimpoca Iacob am plecat in regiunea
Fenesului la un sălas pustiu, unde am fost vizitati de către Novac Gheorghe din comuna Rusca
si Ghinescu Ilie din comuna Fenes.
De aici am plecat in regiunea „Ruschii" la locul denumit „Tărsătură" unde am stat circa două
săptâmâni.
În ziua de 11 martie 1949, pe la orele 14-15 au plecat Spiru
Blănaru, Caraiman loan, Cimpoca Iacob
si fratele meu Berzescu Petru in apropiere de comuna Fenes pentru a lua legătura cu Ghinescu
si a aduce alimente.
În aceeasi zi noaptea s-au înapoiat la locul unde
ne-am aflat fratele meu Berzescu Petru
si Cimpoea Iacob si ne-au spus să plecăm de aici deoarece când au ajuns in apropierea comuna
Fenes pe la orele 20, au fost descoperiti de organele securitătii, cu care ocazie s-a ivit o luptă între organele Securitătii
si Spiru Blănaru si Caraiman Ioan, care crede că au fost arestati.
Atunci, după ce Horescu Nicolae a ascuns
mitraliera, am plecat cu totii in directia comunei Domasnea, unde eu cu fratele meu ne-arn despărtit de restul grupului si am plecat in directia comunei
Teregova.
Astfel in ziua de 13 martie am ajuns 1a sălasul lui Bica Gheorghe din comuna Teregova pe care
l-am rugat să păstreze arma marca Z.B.
si circa 40 cartuse; pe care armă a primit-o fratele meu de la Spiru Blănaru, când a plecat in ziua de 11 martie spre comuna
Fenes.
In aceeasi zi la 13 martie 1949, eu împreună cu fratele meu
Petru, ne-am prezentat la organele de securitate, predând
si arma si cartusele. În timpul cât am stat in bandă s-au tinut in mai multe rânduri
sedinte in care s-au citit cărti legionare si s-au cântat cântece legionare.
Tot in timpul cât am stat in bandă la ascunzisurile noastre s-au făcut zilnic de către unul sau doi oameni
înarmati pază. Astfel de pază am facut
si eu in mai multe rânduri având asupra mea o armă militară.
Mentionez că in timpul in care m-am gasit in bandă am avut calitatea de servant la
mitralieră, pe care mitralieră am purtat-o împreună cu Spiru Blănaru.
În ziua de 22 februarie cu ocazia ciocnirii cu organele de stat eu am avut asupra mea
mitraliera.
Aceasta este declaratia pe care o dau si
semnez.
Semnat,
Berzescu Ioan
(... Dosar 24(1)/1949, p. 85 - 88)
Ed.
Fundatia Academia Civică, 2000