Victor CORBUT - "Libertatea" N.Y. (supliment de Crãciun), Anul VI, Nr. 52, 1986

Pentru Români ziua de 1 Decembrie 1948 trebuia sã reprezinte aniversarea a 30 de ani dela proclamarea UNIRII TRANSILVANIEI CU PATRIA MAMA.

Pentru neromânii din tarã pentru comunisti si pagani aceastã zi a reprezentat NELEGIUIREA, CRIMA STRIGATOARE LA CER a sugrumãrii Bisericii Greco-Catolice; biserica sorã a Bisericii noastre ortodoxe. ''Decretul 358" materializeazã aceastã nelegiuire si crimã împotriva constiintei si nu este decât o mascaradã orchestratã de partidul comunist cu concursul câtorva lasi de care nu am dus lipsã niciodatã, nici in trecut si nici astãzi, dovadã cã nelegiuirea criminalã nu este sfârsitã si continuã si azi.

Da fapt, la 1 Decembrie 1948, totul era practic îndeplinit conform planului prestabilit, deoarece toti episcopii titulari, nu numai cei Greco-Catolici dar si cei Romano-Catolici, împreunã cu un mare numãr de preoti erau de mult si in mod samavolnic ridicati dela domiciliile lor, arestati fãrã nici un temei juridic, întemnitati fãrã judecatã si fãrã sentintã si supusi unui tratament inuman, brutal si degradant, pradã înfometãrii si celor mai sadice ingerinte care le-au adus tuturor, in scurtã vreme sfârsitul.

Au fost bravi si s'au purtat ca sfintii iar prin moartea lor neamul întreg s'a acoperit de rusine in fata crestinãtãtii, trebuind sã suporte bãtaia lui Dumnezeu pânã când se va învrednici de milostivirea si iertarea Lui.

Sã nu uitati, Români din toate generatiile, sã-i avem pildã de-a pururi; cã un simplu DA sã fi spus fiecare dintre ei, si-ar fi asigurat libertatea dela opresorii si schingiuitorii lor. Dar ei nu au cedat anticristului, nu au acceptat impilarea, renegarea credintei cãreia-i slujeau, asa dupã cum fãcuse înainte cu peste 500 de ani sfântul de astãzi, Thomas More.

Opt sunt episcopii Greco-Catolici si patru cei Romano-Catolici ucisi sau morti in temnitele României comuniste sau urmare brutalitãtilor cãrora au fost supusi in temnite:

1. VASILE AFTENIE, EPISCOP AL BUCURESTIULUI. Nãscut la 1? Iulie 1899. Torturat in temnita dela Jilava, unde moare in ziua de 10 Mai 1950. Era in etate de 50 de ani. Scos din temnitã pe furis, este înmormântat tot pe furis in cimitirul Bellu din Bucuresti, pe crucea ce-i strãjuia la cãpãtâi fiind scrise doar initialele numelui sãu, pentru a nu se afla nimic. Lumea însã tot a aflat si venea sã se închine, sã depunã flori, sã se roage si sã atingã crucea, care se spunea cã era fãcãtoare de minuni.

2. IOAN SUCIU, EPISCOP AL BLAJULUL. Nãscut la 4 Decembrie 1907. Moare in ziua 27 Mai 1953 in temnita dela Sighet, lovit, batjocorit si scuipat de temnicerii diavolului. Avea numai 46 de ani si era autor al mai multor cãrti, dedicate in special tineretului. Pe amândoi i-am cunoscut îndeaproape, la Oradea si Bucuresti.

3. DR. VALERIU TRAIAN FRENTIU, EPISCOP AL ORADIEI. Nãscut la 25 Aprilie 1875, moare in aceleasi conditiuni in temnita dela Sighet, la 11 Iulie 1952. Avea vârsta de 77 de ani.

4. TITUS LIVIUS CHINEZU, EPISCOP AL BUCURESTIULUI, urmas al epsicopului Aftenie, consacrat in pectore, in temnita dela Sighet de cãtre episcopul Frentiu. Dar nu apucã sã functioneze in libertate, pentrucã moare in aceeasi temnitã in ziua de 15 Ianuarie 1955, unde a fost lãsat sã înghete de ger. Avea 51 de ani.

5. ION BALAN, EPISCOP AL LUGOJULUI. Nãscut la 10 Februarie 1880, moare in spital, unde se afla internat urmare tratamentului diabolic la care a fost supus. Moartea are loc la 4 August 1960. Avea vârsta de 80 de ani.

6. ALEXANDRU RUSSU, EPISCOP DE BAIA MARE. Nãscut la 22 Noembrie 1884, moare in temnita dela Gherla in ziua de 9 Mai 1963. Avea 79 de ani.

7. IULIU HOSSU, EPISCOP AL CLUJULUI SI GHERLEI. Nãscut la 30 Ianuarie 1885, moare într'un spital din Bucuresti, in ziua de 28 Mai 1970, urmare brutalizãrilor din temnitele prin care a trecut si în care a petrecut peste 20 de ani, incluzând domicilii fortate, exil, arest la domiciliu si temnita Sighet. Inainte de a muri a fost consacrat cardinal, in pectore, în 1969, de cãtre Sanctitatea Sa Papa Paul al VI-lea. La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia el a fost ales sã citeascã Proclamatia Unirii Transilvaniei.

8. IULIU HIRTE, EPISCOP, in pectore, consacrat de cãtre nuntiul apostolic, episcop Patrick O'HARA, in 1949. Nãscut in anul 1913, este întemnitat încã din vara anului 1948 in temnita dela Oradea, unde ne-am revãzut multi ani dupã terminarea liceului, fiind colegi de bancã si de clasã si consãteni. Dupã 13 ani de temnitã cu sãnãtatea zdruncinatã moare, in anul 1978. Intr'o scrisoare cãtre pãrintele Alexandru Ratiu, autorul cartii, "STOLEN CHURCH" (sursã in mare parte a datelor prezentului articol) episcopul Hirte scria :"NU NOI SUNTEM CEI CARE TAC SI PASTREAZA TACEREA AICI. NU NOI SUNTEM BISERICA TACERII, CI MEMBRII BISERICII DIN LUMEA LIBERA. EI SUNT ADEVARATA BISERICA A TACERII PENTRUCA NU VORBESC RASPICAT IN NUMELE NOSTRU".

Episcopii Romano-Catolici care au împãrtãsit aceeasi soartã, in împrejurãri similare:

1. ALEXANDRU CISAR, AL BUCURESTIULUI, mort in temnita dela Jilava in anul 1951.

2. ANTONIE DURCOVICI, AL IASULUI, ucis in temnita dela Sighet in anul 1950.

3. FRANCIS SHAFFLER AL ORADIEI, mort in anul 1957, fãrã a se putea preciza dacã moartea a avut loc in temnita dela Gherla sau la Ghencea.

4. AUGUSTIN PACHA AL TIMISOAREI, mort in anul 1955 urmare tratamentului din temnite.

Singur epsicopul ARON MARTON de Alba Iulia a supravietuit temnitei, dar despre care nu avem date mai recente.

Au trecut mai bine de 250 de ani dela întemeierea Bisericii Greco-Catolice române. Strãlucita-i traditie si mãretele-i înfãptuiri în toatã aceastã perioadã fac parte din însãsi fiinta spirituala a neamului si se identificã total cu însusi eul nostru national. Nimic in lume, orice s'ar spune, nu poate justifica nelegiuirea criminalã comisã împotriva ei. De aceea, pentru sângele nevinovat al martirilor pe care ea i-a dat, în timp ce un popor întreg, lipsit de curaj asista docil si îngrozit, Dumnezeu ne-a pedepsit cu urgia care s'a abãtut asupra noastrã.

De dincolo de mormânt se aud ca bãtãile unui clopot cosmic, cuvintele episcopului Suciu, adresate preotilor si credinciosilor, în timp ce era supus tiraniei si persecutiei:

"ACUM IN TARA NOASTRÃ ROMÂNEASCÃ ESTE CEASUL EROISMULUI CRESTIN. BISERICA DE RIT BIZANTIN,  ADEVÃRATA EXPRESIE A CULTURII ROMANE SI CREDINTEI ROMANO CATOLICE ESTE PREZENTA AUTENTICÃ A MÂNTUITORULUI SFÂNT PRINTRE ROMÂNI, IAR PRESECUTIA PE CARE O SUFERIM ESTE INTRU CHRISTOS. IISUS INSUSI IN MISTICU-I TRUP ESTE DIN NOU BÃTUT, SCUIPAT, INCUNUNAT CU SPINI SI RÃSTIGNIT. CETATEA BISERICII LUI CHRISTOS IN ROMÂNIA ESTE ATACATÃ DE FIII INTUNERICULUI. VOI SÃ NU SCRIETI IN PAGINILE ISTORIEI CUVINTELE: LAS SI TRÃDÃTOR. LUPTATI PENTRU ETERNUL NOSTRU PATRIMONIU DE ADEVÃR SI LUMINÃ, PENTRU SINGURA CALE DE SALVARE A OAMENILOR: BISERICA UNITÃ CU IISUS CHRISTOS!"

Victor CORBUT

"Libertatea", N.Y. (supliment de Crãciun) Anul VI, Nr. 52, Decembrie 1986