Strămoşii
noştri-s vii în trupul meu,
Cum
energia palpită în lumină,
Cu
mine merge Neamul, condus de Dumnezeu,
Spre
lumea întâlnirii, ce-o să vină.
Zalmoxis
însuşi, din ceas primordial,
În
bătălie grea, străluminează,
Martirii
Burebista, Decebal,
Pe
crestele Carpaţilor veghează.
E
lumea veche, în flăcări şi uitare,
Întunecaţi-s
aşchii şi scântei,
E
însuşi Dumnezeu, în România Mare,
În
veci convieţuind cu fiii Săi!
Gheorghe Gavrilă Copil