RESTITUIRI

DIN VIATA DE CUIB

 

D R A G I   C A M A R A Z I

Poate ca cele spuse de mine aici nu vor fi acceptate de toata lumea drept bune pentru simplul motiv ca fiecare dintre noi traieste si simte in mod diferit evenimentele prin care cu totii trecem.

Incep cu "Dragi camarazi" pentru ca într-un trecut nu prea îndepărtat când vreunul dintre legionari tinea o cuvântare sau îsi expunea o opinie începea cu această introducere. Cu exceptia camaradului Bănică, în cuib eu sunt cel mai nou, de aceea imi cer iertare daca pledoaria mea va fi prea lunga, chiar daca este vorba de un singur eveniment întâmplat de curând în cadrul cuibului nostru. Dar să încep.

Adevarul este ca radacina tuturor relelor se afla in mintea si eul fiecaruia dintre noi. Mintea si eul (egoul) sau constienul si subconstientul multor oameni sant nu numai negre, dar sant blocate de trairile noastre si as putea spune chiar si ale unora dintre inaintasii nostri: parinti, bunici, strabunici, etc... Noi si numai noi oamenii santem responsabili de toate relele prin care trecem, pentru ca nu vrem sa ne ridicam dincolo de minte, numai astfel vom ajunge sa ne dam seama de divinul din noi.

IISUS a fost cel care ne-a dat multe exemple prin comportarea si dragostea lui fata de oameni.

Iata numai citeva din aceste exemple:

• prefacerea panii si a vinului,

• umblatul pe apa,

• vindecarea bolnavilor,

• curajul (copil fiind) de a alunga pe negustori din biserica,

• cele trei învieri pe care el le-a facut, totul culminind cu propria sa inviere. Aceasta inviere pe care noi oamenii nu vrem sa o intelegem poate din teama, sau probabil ca nu a sosit momentul potrivit ca sa ne dam seama de adevarata valoare a acestor exemple. Deasupra tuturor acestora el, HRISTOS, cu toate ca oamenii l-au crucificat, ne-a lasat un exemplu pe care prea putini dintre noi incearca sa-l puna in practica si anume DRAGOSTEA; DRAGOSTEA CRESTINEASCA.

Cu toate ca aveau exemplele lui Iisus inaintasii nostrii nu le-au inteles, iar noi cu atit mai mult continuam sa le ignoram. Se pare ca ne indreptam prea mult atentia spre ceea ce se spune despre Iisus, dar nu facem nici cel mai mic efort de a face ce a facut El.

Tot mai des in biserici, chiar si in cea Ortodoxa, se amesteca Vechiul Testament cu Noul Testament, de parca Iisus ar fi trait pe vremea lui Moise, iar noi cu cat ne indepartam in timp mai mult de Hristos cu atat ne adancim mai mult in mocirla materialismului.

Noi am fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, chiar de Dumnezeu insusi, in plus El ne-a zamislit cu suflarea lui. Deci divinul este in noi, dar nu putem sa ne rupem de stralucirea aurului care ne duce la pieire.

Cred ca daca noi oamenii am reusi sa ne inabusim frica, care se incuibareste in noi dupa o anumita virsta, am reusi sa ajungem la noi insine si deci la Dumnezeu.

Iisus deci a venit si ne-a luminat cararea pe care noi oamenii nu avem puterea de a o urma cu toate ca Divinitatea salasuieste in noi, iar noi indiferent cit de mare ar fi materialismul nostru avem o mica pornire spre sacralitate, o mica incercare de a ajunge la Dumnezeu. Dar se pare ca aceasta carare este mult prea anevoioasa si prea putini sint cei care au curajul de a se avânta pe ea. Desigur ca existea o relatie intre spiritualitate si materialism, totul fiind invers proportional. Putin materialism-multa sfintenie, mult materialism-putina sfintenie. Din aceasta cauza s-a intimplat si ruptura in Miscare, motivul era: materialismul.

Deci cu cît ne îndepărtăm mai mult de plecarea lui Iisus din mijlocul nostru cu atît ne pierdem legatura cu Dumnezeu si cu natura care ne inconjoara si care face parte din planul lui Dumnezeu. De acea întelegem tot mai greu ce se întîmplă cu noi si nu reusim să discernem adevarul de minciuna.

La fel daca cineva vine cu o idee care iese putin din tiparele obisnuitului, iar noi ceilalti nu o intelegem, spunem din capul locului ca este o timpenie. Dar acele fapte pe care acel cineva le-a trait probabil ca numai el le-a inteles, in schimb noi ceilalti avem pe undeva obligatia de a diferentia minciuna de adevar. Avem datoria de a vedea si simti daca acele trairi vin sau nu din adincul inimii acelei persoane, prin si in numele lui Dumnezeu.

Am sa citez cineva paragrafe din articolul "CINSTEA SUFLETESCA" a lui C-tin Iorgulescu din Puncte Cardinale, Mai '93: "Intr-o noapte m-am trezit. Eram perfect lucid. Asa mi se parea. Stateam in mijlocul dormitorului, in picioare, si-i priveam pe cei ce dormeau. Ii vedeam pe toti bine, pina si pe cei de pe priciul de sus. Erau cufundati in somn, fiecare pe locul lui, unul langaa altul. M'am uitat atent la cei de jos. Intai era seful, apoi eu, comandorul tinea o mana sub cap, dormea ca un copil, eu stateam pe-o coasta, invelit invelit strans in patura, ca o mumie. Davidescu dormea chircit, cu genunchii la gura. In timp ce il priveam ma cuprindea frica. Stiam, nu stiu cum, dar stiam ca seful are un cosmar. Il vedeam cum tremura sub mitoasa cu care era invelit, vedeam ca se zbate in ghiarele unei spaime de moarte si la rindul meu incepeam sa fiu ingrozit de cele ce vor urma. Incercam sa ma misc din loc dar nu reuseam. Imi vedeam corpul inert, neajutorat, la discretia omului innebunit de groaza. Eram singurul om de langa el. Ce va face in disperare? Ma va lovi? Ma va strânge de gât? Si in momentul acela de incordare am vazut cum întinde mâna catre mine, cu degetele rasfirate, indoite, gata sa ma apuce. In clipa aceea ca ars, ca electrocutat, am sarit drept in picioare, cu pumnii stransi, sa ma apar. Davidescu insa statea pe marginea patului sau, cu picioarete goale pe podea, cu mainile apasandu-si pieptul, cu gura cascata, n-avea aer, nu putea sa-si recapete respiratia. Am stat, l-am urmarit sa vad ce face, poate e nevoie sa-l ajut. In cele din urma , cu greu, si-a luat galentii in picioare, s-a sculat si s-a dus la spalator. Am auzit robinetul. M-am culcat la loc si am adormit imediat, ca nu l-am mai auzit cand a intrat in dormitor...

Mai tirziu am reflectat la acel vis. Era limpede ca nu Davidescu ma trezise. Atunci de unde am stiut ca are un cosmar? Cum am putut sa stau, la oarecare distanta si sa privesc, ca un strain, corpurile intinse, adormite, printre care si pe al meu? Prin dedublare? In aceasta stare, fara sa mi se spuna, am stiut ce traia vecinul. Mai tarziu, amintindu-mi mi-am spus ce bine ar fi daca, din cand in cand, am putea sa ne dedublam si punandu-ne in starea sufleteasca a celuilalt sa-l intelegem, simtindu-l; situatia n-ar fi cum e..."

Doua sunt darurile pe care mi le-au facut temnita. Doua descoperiri, doua confirmari, doua certitudini. Prima anume e aceea ca viata ce-o traim nu e unica, nu e singura. Ca exista, reala, concreta, o lume transcendenta, cea care scapa celor cinci simturi primare, cea pe care salariatii satanei se straduiesc, prin toate mijloacele, sa o ascunda, s-o treaca sub tacere, distragand atentia multimilor, prin zgomot, insolenta, cultul materiei si-al nesimtirii, lumea ce determina viata noastra fara s-o stim, lumea in care raman scrise rugaciunile si pacatele noastre, lumea in care sunt "cei care nu mai sunt".

A doua mare descoperire facuta mie de viata in temnita este aceea ca lupta de salvare a neamului romanesc, pentru ca si el sa stea de-a dreapta, la picioarele tronului lui Dumnezeu, a inceput la 24 Iunie 1927 cand trimisul Arhanghelului a rostit: "Sa vina in aceste randuri cel care crede nelimitat."

Acestea sunt trairile unui om care a fost inchis pentru ca a fost luat in colimator de catre comunisti.

In aceiasi ordine de idei, parerea mea personala este ca daca l-am citi cu atentie si rabdare pe Mircea Eliade, poate am reusi sa-i intelegem trairile si experientele lui personale si ne-am mări cu ceea ce a lasat el Universalitătii. Pentru capodoperele lui literare si mai ales pentru cele din domeniul religios, el este socotit unul, daca nu cel mai mare analizator al religiozitatii fiintei umane.

Sper ca Dumnezeu sa ne dea multa intelepciune, chiar daca vine mai greu, si rabdare pentru a reusi sa ajutam la renasterea M.L. Se pare ca traim vremurile de inceput ale Miscarii, când asa cum spunea "Forester" oligarhia de atunci facea tot ce îi statea in putinta de a se imbogati si de a sta la putere cu orice pret indiferent de suferinta majoritatii. Acealeasi fapte le simt ca se deruleaza cu o identitate uimitoare, parca as fi trait aceee momente. Exista doar citeva mici deosebiri.

Prima. LEGIUNEA exista si traieste "in ciuda unora"...

A doua: partidele asa numite istorice "liberal"si "taranist" s-au schimbat cu "f.d.s.n" si "conventia democrata" cu toate ca primele stau in asteptare ca sacalii care ataca numai fiinte care nu mai au arme si nici putere de a se apara. A treia: sa multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a luat de pe cap regele. Acest rege a fost ridicat la rang de mare mason, cine ar fi crezut acest injosire!!??. Am face o gresala de neiertat daca ne-am intoarce inapoi la monarhia Hohenzollrniana, ar insemna sa ne batem joc de suferintele milioanelor de romani care au fost maltratati fizic si moral de doi dintre cei patru regi pe care noi romanii i-am avut: Carol II si Mihai. Primul fiind dirijat din spatele cortinei (Wolf-Lupeasca) de catre jidani a deschis portile comunismului in Romania. El nu poate fi uitat pentru crimele care le-a facut, in special incercarea de a desfiinta intelectualitatea. Ceace i-a reusit in mare masura. In schimb cel de al doilea, chiar tanar fiind, nu are scuze pentru tradarile facute. Acestea sunt trei (3): Semnarea capitularii neconditionate, omorîrea lui Antonescu si in plus acceptarea unei pensii din partea comunistilor. Nimeni nu se astepta la acea rusinoasa capitulare, cred ca si rusii au ramas surprinsi. In privinta lui Antonescu chiar daca a maltratat si omorît pe legionari el nu trebuia predat rusilor, pentru ca era seful armatei. Iar pentru cea din urma este clar ca buna ziua ca el regele a renuntat la coroana in schimbul unei pensii. Deci tradare, tradare, tradare, de trei ori tradare. Cine se ascunde in spatele tuturor acestor manevre? Desigur Sionismul si Masoneria.

Daca Legiunea este venita din framantarile subconstientului colectiv, tot asa si eliminarea regelui trebuie privita la fel.

Sa nu ne batem joc de suferintele milioanelor de romani care s-au ridicat si au suferit din cauza acestei monarhii. Sa ne aducem aminte tot timpul de masinatiile care s-au facut pentru eliminarea lui Cuza, acesta fiind un roman adevarat care intr-adevar a vrut sa schimbe ceva in viata majoritatii. Sa ne aducem aminte ca in timp ce milioane de tarani sufereau din cauza lipsei de pamant, regele Carol I a fost improprietarit, cu zeci de mii de hectare de pamant de catre cei de la putere.

Oligarhia de atunci a ignorat pur si simplu necesitatile majoritatii populatiei pentru ca aceasta facea parte din planul masoneriei si iudaimii.

De cate exemple avem nevoie ca sa intelegem planurile lor. Cand vom deschide ochii sa vedem tot ce se intampla in jurul nostru in fiecare moment din viata noastra? Sau poate ca materialismul este mult prea tare inradacinat in noi si noi nu avem puterea de a ne debarasa de el!

Viata in schimb este la fel de grea si anevoioasa, grija zilei de mâine si a bucatii de pâine lasa urme adinci in comportarea oamenilor. In schimb cei de la putere aceleasi figuri ordinare, isi burdusesc buzunarele si burtile indiferenti la suferintele celor multi. Comportarea lor a atras masele intr-o cursa, un fel de vârtej similar cu cele din timpul inundatiilor. Atunci apele se involbureaza si coboara cu repeziciune formând acele vârtejuri care fara nici a greutate inghit oameni, animale, copaci trăgându-le toate la fund. Acest carusel infernal in care toata populatia ROMANIEI este atrasa nu lasă timp nimanui sa gindeasca la problemele reale in care se zbat, ca pestele in nadă. Totul se deruleaza cu o repeziciune fantastica, aceasta viteza se pare ca a blocat pe toti pe plan mental.

Aceasta este o tactica a puterii de a nu le da o alta alternativa, decit aceea a pânii de zi cu zi pentru anihilarea fizica, iar mizeria morala pentru blocarea spirituala. Speranta mea sta in legea a-3-a lui Newton care spune ca "la orice actiune exista o egala si opozita reactiune". Citind Protocoalele nu mai am nici un dubiu ca masele sint controlate si folosite de cei din umbra, care prin forta banului fac ce vor cu ele.

Pe timpul lui Ceausescu erai blocat mental sau prin torturi fizice erai fortat sa urmezi "educatia. comunista". In momentul de fata totul se desfasoara atit de rapid incit aproape nimeni nu se gindeste la cea ce se intimpla cu tara. Ma repet cind spun ca pe vremea "primului opincar" nu erai lasat sa gindesti sau daca gindeai, gindeai in felul lor, iar acum pe vremea "primului zimbaret" nu ai ragazul sa gindesti. De aceea noi LEGIONARII nu avem voie sa intram in acest joc, ci trebuie sa facem pasii inceti dar siguri. Pe noi nu ne grabeste nimeni, deci trebue strinse rindurile pentru ca acum la inceputuri sa intre in Legiune doar cei care intr-adevar merita acest lucru.

Scopul Legiunii sa ne amintim ce a spus Capitanul "nu este de a lua puterea cu orice pret". Scopul ei este unul mai sublim, este visul tuturor generatiilor de Romani care s-au jertfit pentru o viata mai buna si mai ales pentru cei care s-au jertfit pentru a aduce tara si Neamul Romanesc cit mai aproape de Dumnezeu. Deci scopul Legiunii este de a readuce pe Roman inapoi la Dumnezeu prin invataturile lui Hristos. In plus are scopul de a resadi in tot Romanul dragostea de tara si de neam, de a-l obisnui sa traiasca fiecare clipa din viata lui ROMANESTE si in comuniune cu Dumnezeu. Dar iata ce spune Capitanul in "Carticica sefului de cuib": "Educatia ce ne-o dam in cuiburi, in Fratiile de cruce, si in Cetatui, politica pe care o duce si o face Legiunea si intreaga noastra viata de oameni si de luptatori sunt in intregime in serviciul acestui scop si pentru indeplinirea acestei misiuni. Scopul si misiunea noastra sunt de a apropia cat mai mult linia Realului de cea a Idealului si de a ridica ROMANIA de pe actualul plan al pamantescului cotidian si al intereselor materiale pe acela inca indepartat al perfectiunii morale, nationale si sociale intruchipate in imaginea lui Dumnezeu si ordinea divina." "Libertatea pentru noi legionarii nu este de a face ce vrem si ce nu vrem aici jos pe pamânt, ci este dreptul si posibilitatea de a ne organiza, de a ne transforma, de a ne imbunatatii, de a ne perfectiona, de a merge spre Dumnezeu si de a ne apropia de Dumnezeu".

Dragi camarazi acestea sunt invataturile Capitanului si ele vor fi intotdeauna un indemn pentru generatiile viitoare de Romani care vor deveni ceea ce sunt: adica LEGIONARI.

Acum este momentul cind se formeaza noua elita, de aceea consider deosebit de binevenita munca celor din tara care incearca prin colocvii si seminare sa arate tinerilor studenti adevarata fata a Legiunii. Dumnezeu sa-i ajute in tot ce intreprind.

Aici fac o mica paranteza privitor la elita dând un exemplu din istoria unui alt popor si anume Japonia. Stim bine ca japonezii au pierdut razboiul si pe deasupra a pierdut majoritatea tineretului, adica generatia viitoare.Cu toate acestea ei nu si-au pierdut elita lor nationala, care in 1950 s-a intrunit si a cercetat cererea pietei mondiale.Dupa anumite statistici s-a aflat ca cerinta de textile este mare, de aceea ei au facut un plan din care reiesea ca Japonia in anul 1960 va fi cel mai mare producator de textile. Intrebarea este au reusit ce si-au propus? Desigur. Totusi acest succes nu i-au lasat reci pe cei ce conduceau Japonia. Au studiat din nou cererea pietei si au aflat ca este nevoie de otel si de aceea au planuit ca in 1970 sa devina cel mai mare productor de otel din lume. Au reusit si de data aceasta cu toate ca nu aveau zacaminte de fier si carbune foarte necesare pentru producerea otelului. Cu toate aceste neajunsuri in 1970 Japonia a devenit cel mai mare producator de otel din lume. Vazind ca totul merge bine ei s-au adunat din nou si dupa noi testari ale pietei mondiale si-au propus ca in 1980 sa devina cel mai mare producator de masini din lume. De data aceasta au gresit, greseala fiind de un an.

Ce concluzie se poate trage din acest exemplu: ELITA DACA ESTE ADEVARATA CONDUCE POPORUL PE CULMI NEBANUITE, si nu poporul decide ce trebuie sa faca in momentele cheie din istoria lui ("masele sunt oarbe" se spune in Protocoalele Inteleptilor Sionului).

Multi se intreaba ce este si ce vrea Legiunea? 

Legiunea nu este o miscare care a aparut doar de dragul de a apare, dovada este faptul ca ea nu a fost facuta de ceilalti (Masonerie, Iudaime, Ocultism,etc). Parerea mea personala este ca Miscarea a aparut ca o necesitate a poporului nostru atit de oropsit si batjocorit de a se apara.

Miscarea Legionara este o emanatie a subconstientului colectiv care a cautat si a tot cautat până ce a scos la suprafata acest giuvaer pe care multi vor sa ni-l fure, sau sa-l distruqa, iar altii vor sa-l falsifice.

Ea dainuie de pe vremea lui ZAMOLXIS care reintors din Grecia, probabil independent financiar, a inceput sa duca o lupta de unul singur pentru indreptarea poporului Dac. La acea vreme se pare ca Dacii aveau viciul betiei si curviei foarte adinc inradacinate in viata lor. Dar Zamolxis prin comportarea si invataturile sale a reusit sa fie un indreptar moral si spiritual Dacilor care l-au facut zeul lor, de fapt Dumnezeul lor. Sintem se pare singurii din zona acea care inainte de venirea lui Hristos am fost monoteisti. Deci el a fost pentru Daci cea ce Iisus a fost pentru omenire. Se pare ca dupa o anumita perioada de timp Dacii au fost confruntati cu aceasi problema pentru ca la un moment dat capeteniile lor vazind ca viciul betiei a prins din nou teren au scos pur si simplu toate viile din radacina. Deci au eliminat cauza care a provocat raul. Deci din nou se poate vorbi de elita.

Se pare ca in acea perioada dacii au ajuns la concluzia ca acest corp pe care noi il purtam este ca o haina. Daca luam haina de pe noi si o ardem ea nu ne produce nici un rau. La fel si cu trupul, daca arde el nu dauneaza cu nimic sufletului.

Deci ei mergeau la moarte cu zimbetul pe buze indiferenti la suferintele fizice.

La ora actuala ROMANIA are nevoie de acelasi lucru, adica de curatenie morala.

In continuare de-a lungul istoriei moastre scrise fals dar mai ales ascunsa noua, rabufnirile subconstientului colectiv au scos la suprafata multi luptatori pe tot cuprinsul tarii.

Unii au luptat izolati, altii in grupuri mici dar cu totii aveau aceiasi tinta: libertatea de exprimare a romanului. Putem sa-i amintim pe: Horia, Closca, Crisan, Iancu Jianu, Pintea in Maramures, Avram Iancu, haiducii mai multor generatii, Tudor Vladimirescu, generatia de la 1848 cu inspiratul lor imn "Desteapta-te Romane" si multi altii care s-au pierdut in negura vremurilor. Toti cei care au luptat pentru eliberarea neamului pot fi denumiti martiri si chiar sfinti ai acestui popor atit de batjocorit si oropsit. Cine stie, poate cindva ei vor fi trecuti in calendarul neamului romanesc pentru aducere aminte.

Pe lânga toti acestia au mai existat si alte emanatii ale subconstientului colectiv. Sa ne aducem aminte de: 

• Eminescu - poetul neamului, care a reusit sa puna in cuvinte toata suferinta si framintarile neamului romanesc, 

• Nae Ionescu - filozoful nostru pus sub tacere de comunisti,

• Mircea Eliade - la fel cenzurat, apropos el este cel care aici in America a sustinut pina la sfarsitul zilelor chiar daca a fost flancat de catre evrei ca: "Pentru Romania singura salvare este Miscarea Legionara", 

• muncitorul Pancu - care a sesizat pericolul comunist.

Apoi a aparut Corneliu Zelea Codreanu care a reusit intr-un timp relativ scurt sa puna la punct organizarea atit de necesara a neamului. El a fost inzestrat cu o personalitate extraordinara si pentru ce a reusit el sa faca pentru noi romanii, pot fara cea mai mica remuscare sa-l numesc HRISTOSUL nostru al ROMANILOR.

El a fost cel care a reusit sa vorbeasca tuturor si fost inteles de toti indiferent de profesiune si pregatire, si mai ales a fost si va fi acea lumina care atrage dupa el totul, pentru ca a trasat linia care trebuie urmata. Si apoi au aparut acele doua jertfe care au venit sa intareasca linia pe care neamul trebuie sa o urmeze, CRESTINISMUL. Este vorba de Mota si Marin care si-au dat viata pentru Hristos si sfinta cruce. Dupa cum se poate vedea aceste nume nu au facut parte din patura conducatoare si de aceea le spun emanatii ale subconstientului colectiv national.

Se pare ca neamul romanesc era copt indeajuns si prin explozia lui interioara a scos la suprafata cea mai sublim si delicata aparitie care in acelasi timp este AUTORITARA si EDUCATIONALA, aceasta este MISCAREA LEGIONARA.

Aceasta miscare a aparut pe fondul miseliei si obrazniciei fara margini a celor cocotati la putere.

Noi stim ca puterea corupe, iar puterea absoluta corupe absolut, acei misei au reusit sa duca poporul intr-o stare de suferinta vecina cu nebunia. Noi mai stim ca oamenii in momentele de suferinta sau nebunie fac lucruri nu tocmai placute, deoarece in acele momente e nu gindesc ci sint condusi de instincte. Dar se pare ca natiunea Romana este exceptia de la regula pentru ca lucrurile s-au petrecut tocmai invers.

Atunci in 1927 a fost momentul oportun pentru aparitia Miscarii Legionare. Ea este idealul inceputului si a sfirsitului, ea este nazuinta acestui popor de a se reface, de a ajunge o lumina VERDE in intunecimea lumii actuale. Ea este tendinta acestui popor de a deveni un far pentru atatea vase in stare de naufragiu.

Miscarea este ORDINEA de care are nevoie poporul nostru, ea este AUTORITATEA de care au nevoie masele pentru a nu face greseli si mai ales ea este OPUSUL FRICII FATA DE MOARTE.

Legiunea va sadi in Roman bucuria copilului de a trai viata si in acelasi timp prin ea ne vom apropia de Dumnezeu mai intâi in plan colectiv.

Miscarea este un slefuitor de caractere si un indrumator pentru cei rataciti si fara nici o speranta. Cine nu crede, sa se apropie de Legiune si va simti fara sa vada transformarile la care este supus.

De aceea noi cei care suntem in miscare nu avem voie sa dam nimanui sansa de a ne huli. Pentru ca noi nu sintem perfecti, trebue sa avem cea mai mare rabdare cu noi insine, si in mod special cu cei din jurul nostru. Noi nu avem voie sa aducem niciun fel de invinuiri la adresa maselor deoarece ele sint conduse, chiar daca nu intotdeauna de cei cu suftetul curat. Din rindurile noastre trebue sa emane dragostea pentru Dumnezeu, neam, tara si mai ales pentru aproapele nostru, pentru ca numai asa vom putea razbate si inverzi padurea de uscaturi care ne inconjoara.

Camaradul G. spunea odata ca fiecare dintre noi are framintarile lui, mai ales V. Eu am gasit un graunte din framintarile mele si le voi prezenta in rindurile care urmeaza.

Nu stiu cati dintre d-voastra au reusit sa-si dea seama de faptul că mâna stangă primeste, iar mâna dreapta dă. Am aceste senzatii tot timpul cand trebue sa dau sau sa primesc bani, nu vreau sa ating aici partea materiala, dar eu asta simt tot timpul.

Capitanul, in Carticica sefului de cuib, defineste salutul legionar in felul urmator:

"Salutul cerului, adica al inaltimilor, si al soarelui adica simbolul biruintei si al binelui".

Stiu ca sunt mult mic decat Capitanul nostru, dar vreau sa adaug ca prin atingerea inimii si svârlirea bratului la cer noi trimitem toata dragostea ce o avem in inima lui Dumnezeu si tuturor inaintasilor nostri care au luptat pentru neam, tara si Dumnezeu, chiar daca au fost sau nu legionari.

Mi se părea ca ceva lipseste din cadrul sedintelor noastre si acel ceva era: RUGĂCIUNEA si MOMENTELE DE TĂCERE de care spunea Capitanul in Carticica sefului de cuib. Am simtit aceasta la prima sedinta dupa moartea Comandantului cind am primit raspuns la acel ceva. Ca de obicei sedinta a fost deschisa de camaradul G. cu acea adaugire necesara dupa moartea Comandantului si anume:

1. Sa ne rugam lui Dumnezeu.

2. Sa ne gandim la Capitanul nostru si la Comandantul nostru,

3. Sa ne ridicam cu gindul la suftetele martirilor: 

• Mota,

• Marin,

• Sterie Ciumeti,

• si ale tuturor camarazilor nostri, 

• cazuti pentru Legiune,

• sau morti in credinta Legionara.

4. Sa credem în învierea Romaniei legionare, 

• si în sfărâmarea zidului de ură si de miselie care o împresoară.

5. Jur ca nu voi trada niciodata Legiunea si pe Capitan.

Moartea Comandantului a avut o puternica influenta asupra noastra a tuturor dar mai ales asupra camaradului G., pentru ca acestea spuse, suntem gata sa incepem sedinta cu toate ca lipsea apelul mortilor. Deci acestea spuse, camaradul G. intoarce si adauga: "Gardă drepti, pe loc repaus." 

Dupa aceea il roaga pe parintele R. sa citeasca o rugaciune pentru ca astfel sa spunem adio celui care a fost Comandantul Legiunii mai bine de 50 de ani, HORIA SIMA. Dar parintele nu avea cartea de rugaciuni cu el, de aceea am spus Tatal nostru. 

Inaintea primei sedinte la care am participat..., am crezut ca voi avea o senzatie puternica de emotie, dar acea emotie a fost mult mai mica decât cea din Sâmbăta de 4 Iulie când toti din cuib am spus Tatăl nostru.

Atunci tot timpul cat am spus rugaciunea am simtit un fior din cap pina in picioare, de sus in jos si din toate partile. Se pare ca in acele momente erau cu noi, in noi si in jurul nostru toti cei pe care noi îi chemam atunci. In acele momente am simtit ca acesta este un semn de care trebue sa se tina cont, mai ales ca la sfirsitul sedintei urmatoare d-na N. si-a exprimat dorinta de a spune o rugaciune pentru cei din tara.

Dati-mi voie sa cred ca gresala camaradului G. a fost o rugaminte venita de dincolo, din lumea celor ce nu mai sunt, dar care participă la toate sedintele noastre.

In continuare, din cadrul sedintelor lipsesc momentele de tacere care sunt amintite in Carticica sefului de cuib; la punctul 7, "Viata cuibului", se spun urmatoarele:

"Acolo in cuib se vor inalta rugaciuni lui Dumnezeu, pentru biruinta Legiunii,... Cat mai putina vorba, cat mai mult meditatie, nimic sa nu tulbure majestatea tacerii si a bunei intelegeri."

Consider ca Legiunea este calea mântuirii neamului nostru iar daca aceasta este calea, atunci rugaciunile nu trebuiesc uitate sub nici un motiv. In plus, sa ne aducem aminte ca momentele de tacere sau de meditatie nu ne vor lasa sa intram in acele vârtejuri de care spuneam la inceputul pledoariei mele. 

Dupa moartea Capitanului, Forul legionar din acea vreme a hotarat sa inlocuiasca denumirea de Capitan cu cea de Comandant. Legiunea asa cum a lasat-o Capitanul nu trebuie stirbita cu nimic, se pot aduce adaugiri dar nu eliminari de nume. Numele Capitanuluii il stie oricine, fie el dusman, sau prieten al Legiunii.

Camarazi, Capitanul a intrat in istorie si va ramine acolo asa cum a fost cunoscut: CAPITANUL CORNELIU ZELEA CODREANU. Functia de Capitan trebuie sa ramana totdeauna in prezent, pentru ca in momentul cind Romania va deveni ceea ce Codreanu a visat, o Romanie Legionara, seful de atunci se va numi tot Capitan.

In "Doctrina legionara" Horia Sima aminteste de aristocratia legionara, aceasta aristocratie va fi tot ce are mai bun neamul romanesc. Este vorba de selectia naturala, in care cel destept isi va avea locul sau, iar hotul si mincinosul vor avea si ei locul lor acolo jos in beciurile societatii. Deci acea aristocratie va fi ELITA de care are nevoie poporul roman, seful ei va purta numele de CAPITAN, iar aceasta persoana probabil va fi investit ca REGE AL ROMANILOR. Avem in istoria noastra pe Stefan cel Mare, cel care a tinut piept tuturor navalitorilor cu ajutorul multimilor. De ce a reusit sa stea atita timp nemiscat de pe tronul Moldovei? Pentru ca in primul rand el a fost cinstit cu cei drepti si a fost in acelasi timp autoritar. Cat timp va trebui sa treaca pentru a ne da seama ce numai noi un ROMAN va intelege toate nevoile noastre ale romanilor.

Aceasta idee pare o utopie, dar mai bine sa incercam sa ne transformam interior, sa ne perfectionam si apoi vom vedea ce ne ofera viitorul.

Noi Romanii, daca avem nevoie trebuie de un rege apoi acel rege trebuie sa fie ROMAN, pentru a nu se mai isca controverse. Din experientele mele personale am reusit sa-mi dau seama ca nimeni nu va intelege mai bine necesitatile noastre ale romanilor decat tot un român.

In continuare as vrea sa accentuez prezenta in cadrul sedintelor:

• a momentelor de tacere (astfel vom avea posibilitatea sa coboram in noi insine)

• rugaciunea, pentru ca prin rugaciune ne vom apropia de Dumnezeu si Hristos.

Tot prin rugaciune trebuie sa ne aducem aminte de patronul Legiunii, Arhanghelul Mihail si chiar sa-l chemam in mijlocul nostru.

• cântecele, pentru ca prin ele ne putem elibera de anumite negativităti si în acelasi timp vom evoca pe cei ce au luptat si s-au jertfit pentru Hristos, Legiune, neam si tară.

Acestea au fost doar câteva dintre frământarile mele si ma rog lui Dumnezeu, Iisus Hristos si Arhanghelului Mihail sa ne ajute sa vedem cu ochii nostrii învierea Romaniei Legionare.

Dupa parerea mea personala, in momentul cand toata tara noastra va deveni Legionara, atunci in acele momente ROMANIA va deveni acel far de culoare verde de care toata lumea va avea nevoie.

Privitor la căutarile mele, la încercarile mele de a ajunge la adevăr, sper să nu mă opresc aici pentru că "somnul ratiunii naste monstri" iar eu nu vreau să devin unul dintre ei.

 

Vechi imagini românesti: Turnul Golia din Iasi

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE