|
Aho! Românilor
frati,
nu aveti ce să
mânati!
N'aveti
vite să'njugati
nici să
beti, nici să mâncati,
nici vi-i dorul să cântati
Plugusorul
să-l urati!
Nu vă arde focu'n vatră,
câinii prin ogrăzi, nu latră
si cuptorul gol, rămâne
gură
neagră, fără pâne.
Prin cotloane, sparte oale,
plâng de dorul de sarmale;
doagele de buti, cu
jind,
n'aud vinul gâlgâind,
prispa
casei se destramă
fără izul de pastramă,
vântul bate, gardul cade,
relele vă curg cascade,
semne tot mai pesimiste
de
siberii comuniste.
Văleu
măi! Hăi, hăi!
Rodul tău, bade Ioane
si-al tău Radule
si Stane,
putrezit de-o vară'ntreagă
n'a fost
cine să-l culeagă
si
ogorul vostru, vi-l
radiază
Cernobil.
Fructe'n pomi, struguri
pe-arac
răspândesc rusescul rac
si copiii, pân' să vie
sunt de cancer, rană vie!
Rău e
măi! Hăi, hăi!
Tot dezastrul ăsta,
bine,
îl
stiti voi de unde vine:
Pacoste pe pacoste
v'a secat de dragoste
stăpânirea cea neroadă
fără cap
si fără coadă.
Ca
si când Fanarul tot
s'a chircit într'un netot,
bâlbâitul ucenic
care n'a
'nvătat nimic
decât turca pe maidane
si să
frângă la ciolane -
Mare'n rele, mic de stat,
a ajuns supra'mpărat
peste biata Românie!
Stie tot
poporul, stie,
de ce-i poate pielea lui
ucenicul
dracului!
Auziti cu totii măi! Hăi,
hăi!
|
El ca el, dar mi-te ea,
ochi de broască, cucuvea,
scorpie
si vrăjitoare,
arz-o răul unde-o doare,
că nu-i vreme de urat
ci
mai mult de blestemat!
Piară
măi! Hăi, hăi!
Vi se trage, frati Români,
răul tot dela
păgâni,
când cu una, ba cu alta,
v'au vândut tara la Yalta!
Asteptat-ati, sunt zeci
anii,
să vie Americanii
ba pe ape, ba din
cer,
si pe arsiti
si pe ger.
Apele nu s'au clinitit
si prin aer n'au
venit!
Dar acum bade Ioane
si tu Radule
si Stane,
si tu Gheorghe
si Vasile,
dacă vreti să aveti zile:
fără cizmă muscălească,
fiii liberi să trăiască,
s'apucati din nou zidiri
de
scoli si de mânăstiri,
de cămine
si pătule,
s'aveti satele sătule,
bob
în vii, rod pe ogoare,
Tara, să
vă fie soare,
dezgropati-vă istorii
de prin tarini
si podgorii!
liberati-vă de frică!
Anul care se ridică
de cum vor cânta cocosii,
e Apusul stelei rosii!
Auzitu-m'ati
flăcăi! Hăi, hăi!
Să'nfloriti Români, ca merii
pe sub stelele puzderii!
Visul să vă crească'nalt
până'n cerul celălalt,
unde îngeri de
safir
închid rănile cu mir!
S'aveti casele bogate,
masa plină cu
bucate,
slujbele să aibe
har,
hora'n sat să'nceapă
iar!
Iar la anul să venim
sănătosi să vă găsim,
vindecati
în veacul trist,
de cosmarul
comunist...
Asa este măi
flăcăi! Hăi, hăi!
|