Dintre toate sãrbãtorile crestine, Crãciunul a fost unul din cele mai frumoase motive de inspiratie în poesia româneascã din toate timpurile, atât în cea popularã, cât si în cea cultã.

Venirea în lume a "Celui fãrã de început" a dãrâmat templul pãgânismului si a înlocuit sãrbãtorile fãrã de Dumnezeu de pânã aci, dându-le prin nasterea sa în umilul staul din Betlehem, un sens profund crestin. Lumina, invingea intunericul. Binele, rãpunea rãul, iar bucuria împlinirii unei profetii indelung asteptate, deschidea omenirii orizonturi largi spre noi sperante. Niciodatã neamul omenesc n'a trãit o revolutie mai uriasã ca aceea ce s'a sãvârsit in noaptea Crãciunului in Betlehemul Iudeii. Nasterea lui Iisus, a schimbat profund si definitiv sensul istoriei, dându-i un continut crestin: "Pe pãmânt pace, si între oameni bunã învoire." Mesagiul acesta a cuprins sufletele multimilor. Le-a schimbat. Le-a transformat. Le-a dat speranta într'un viitor mai bun, in viata de aici si credinta nestrãmutatã in viata de dincolo.

In ziua de Crãciun, sãrbãtorim nu numai nasterea Dommnului si Mântuitorului nostru, ci însãsi schimbarea la fatã a omenirii...

...In poesia Craciunului din lirica exilului românesc, ne întâlnim nu numai cu descrierea evenimentului din noaptea betlehemicã, nu numai cu datinile si traditia noastrã ortodoxã si româneascã, ci cu însusi sensul crestin al nasterii lui Iisus: dorul de pace, de libertate, de înfrãtire între oameni. Depãrtarea de tarã si tragedia pe care greu încercatul nostru neam o trãeste din plin din cauza unei asupriri si tiranii cum n'a cunoscut încã omenirca, rãbufneste vulcanic in aceste poeme de Crãciun. In ele, poetii nostri din exil vor sã aminteascã omenirii libere, ca, in aceastã zi mare, nu poate fi cu adevãrat o sãrbãtoare a bucuriei depline pe care a adus-o Iisus prin nasterea sa, atâta timp cât dincolo de Cortina de Fier, milioane de oameni, nu au Crãciun. Nimicirea comunismului pe care ei o cântã si o cer in versurile lor, nu are nimic anticrestin. Ba dimpotrivã, ea se claseazã pe linia de luptã a crestinismului împotriva materialismului pãgân pe care-l propagã doctrina comunistã. Cãci, nu trebue sã se uite; venind in lume, Iisus dãdea o loviturã de moarte culturilor pãgâne, nimicindu-le din rãdãcinã. Si iarãsi, nu trebue sa se uite cã, atâta timp cât comunismul materialist si ateu nu va fi distrus din rãdãcinã, nu va fi "pace si bunã învoire între oameni." Crãciunul, ne va fi iarãsi Crãciun, abia atunci când comunismul va fi sters, de pe fata pãmântului. Coexistenta între bine si rãu, intre luminã si întuneric, nu este posibilã!

NICOLAE NOVAC

Almanahul America, 1957