DE ZIUA UNIRII politistii din Chisinau au urmarit, maltratat si anchetat ilegal (mai ales in limba rusa), noaptea tarziu, fara mandat de arestare, fara a se prezenta, fara avocat, fara a fi anuntati parintii, cativa tineri români care difuzau fluturasi cu Actul Unirii din 27 martie 1918.

 

Mãrturiile tinerilor

 Igor 
Discutând cu prietenii (pe Internet) a venit ideea să contribuim cu ceva la dezvoltarea patriotismului populaţiei majoritare, a moldovenilor de etnie românească. O ocazie foarte bună pentru aceasta a fost 27 martie, când s-au împlinit 88 ani de la marele act istoric, ruperea Moldovei Răsăritene (pe atunci Republica Democratică Moldovenească, mai numită de ruşi Basarabia) din Imperiul Rus Ţarist şi Unirea firească cu Moldova Apuseană, respectiv cu mama sa România (punându-se începutul a ceea ce avea să se finalizeze cu Marea Unire din 1 decembrie 1918). Acest extraordinar eveniment s-a întâmplat la 27 martie 1918, când Sfatul Ţării a votat cu majoritatea voturilor Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu ROMÂNIA!

Ideea a prins repede rădăcini şi am decis să cumpărăm din sursele proprii scotch tricolor (în culorile românilor de pretutindeni), hârtie pentru fluturaşi cu informaţie despre această zi foarte importantă şi panglici tricolore. Scotch-ul (DEX-ul zice că denumirea e corectă) planificam să-l lipim frumos pe pilonii de pe arterele principale ale Chişinăului, fluturaşii să-i împărţim locuitorilor capitalei, iar panglicile tricolore să le legăm de retrovizoarele microbuselor de pe rutele din oraş, cu acordul stăpânilor desigur.

Pentru un efect mai frumos, am început acţiunea în seara zilei de 26 martie prin lipirea scotch-ului, pentru ca a doua zi dis-de-dimineaţă localnicii să savureze atmosfera de sărbătoare care i-ar încuraja într-un început de săptămână. Ne-am împărţit în grupuri câte 3 persoane (fiecare câte o culoare) şi am început înfrumuseţarea pilonilor plasând tricolorul peste bucăţile de hârtie ferfeliţate ce dau un aspect foarte prost străzilor. Eu, împreună cu încă doi tineri patrioţi, Rodica şi Nicu, munceam pe o parte a bulevardului Mircea cel Bătrân. Începutul a fost minunat, pilonii în urma noastră rămâneau înfrumuseţaţi cu un extraordinar tricolor, iar puţinii trecători ne adresau mesaje de susţinere. Însă, spre deosebire de alte grupuri de-ale noastre, n-am ajuns prea departe căci ne-am întâlnit cu un poliţist care, fără a se prezenta, ne-a întrebat dezinteresat ce lipim. Ne-am lăudat cu ideea noastră, el a zis că îi place ideea, dar să aşteptăm doar un pic ca să întrebe şefii ce cred ei. A telefonat pe cineva şi din câte am înţeles i s-a spus să ne reţină şi să mergem la sectorul de poliţie. Peste câteva clipe au venit două maşini ale poliţiei (între timp au fost reţinuţi şi prietenii noştri ce lipeau tricolorul pe cealaltă parte a bulevardului), am fost îmbarcaţi şi, cu încălcări grosolane a regulilor de circulaţie de către şoferul poliţist (chiar i-am făcut observaţie când a traversat intersecţia la culoarea roşie a semaforului neavând aprins girofarul), am fost transportaţi la un sector de poliţie (tot la Ciocana). Acolo au fost destul de amabili, ni s-a cerut să scriem explicaţii scurte despre acţiunea noastră şi, după ce ni s-au luat datele personale, cam într-o oră şi ceva am fost eliberaţi, interzicându-ni-se să mai continuăm lipirea tricolorului. Ni s-a spus că parcă nu e încălcare şi că nu ni se incriminează nimic, dar mai bine să nu continuăm. Ne-am conformat şi n-am mai continuat.

Dar „circul" s-a început abea mai apoi. După ce am fost eliberaţi am aflat că un alt grup de-al nostru a fost reţinut în sectorul Botanica. La încercările mele de a contacta pe unul dintre ei îmi răspundea cineva care vorbea ruseşte şi grosolan îmi cere să nu mai telefonez. La întrebarea mea, în română, dacă acesta e numărul lui de telefon mi-a răspuns iar în rusă că „uje net" („deja nu"). Presupun că înţelese-se că-l întreb dacă numărul e al prietenului meu, celularul căruia tipul îl luase. În aşteptarea veştilor de la prietenii reţinuţi la Botanica, am mers în centrul oraşului. Apoi am fost contactaţi de unul dintre prieteni care ne-a spus repede că pe ei i-au despărţit şi că poliţiştii se comportă foarte urât.

Peste ceva timp, cam pe la miezul nopţii, am fost contactat de către Boris Croitoru (care în acea seară se pare că era mai marele sectorului de poliţie unde fusesem). Dânsul m-a rugat să vin înapoi pentru a aduce nişte exemplare de scotch tricolor, pentru că a venit un şef mai mare care-l probozeşte. Mai întâi i-am zis că nu e serios la ora asta să mă cheme înapoi şi să lăsăm pe a doua zi, dar după multe rugăminţi insistente i-am zis că acum sunt în centrul oraşului dar când ajung la Ciocana îl telefonez şi ne întâlnim cam în locul unde am fost reţinuţi. El mi-a zis că vine chiar acum în Centru' să ne întâlnim şi a închis receptorul. Încă peste câteva minute m-a telefonat un prieten care mi-a zis că toţi cei reţinuţi în sectorul Botanica vor fi eliberaţi doar după ce se întoarce şeful de la Ciocana. Aici am înţeles insistenţa dlui Croitoru şi mi-am dat seama că dacă mă întâlnesc cu el voi fi reţinut iar. Am oprit telefonul ca să nu mai fiu contactat de dumnealui. Deja era trecut de miezul nopţii şi am mers spre casă. În drum spre casă am văzut câteva maşini ale poliţiei ce se mişcau încet având girofarul aprins. Era clar că vor să găsească pe cineva. Pentru orice eventualitate am mers spre casă un pic pe ocolişuri şi nu peste mult timp am aflat că pe cineva dintre cei care au activat la Ciocana deja l-au vizitat acasă şi l-au luat iar la sector. Ceilalţi tot au fost vizitaţi dar au avut noroc că nu au deschis uşa. Cam pe la orele 2:00 am aflat că prietenii reţinuţi la Botanica au fost eliberaţi dar li s-a cerut să semneze că a doua zi se vor prezenta iar la poliţie.

A doua zi dimineaţă iar am fost contactat de dnul Croitoru care mi-a zis că trebuie să mă prezint la Comisariatul de Poliţia din sectorul Ciocana şi că să-i zic unde sunt că vine să mă ia. Peste câteva minute l-am telefonat şi i-am spus că sunt la serviciu, dar conform legislaţiei ar trebui să mi se înmâneze citaţia cu 5 zile înainte de data când trebuie să mă prezint. El mi-a zis că atunci vine să-mi aducă citaţia. Văzând că nu voi scăpa uşor de dumnealui am spus că vin peste vreo juma de oră. M-am întâlnit cu Rodica şi ea a zis că tot merge deoarece oricum o vor chema (şi pe ea noaptea o vizitase poliţia). Am tras o fugă pe la câteva staţii terminus ale maxi-taxi-urilor şi am legat panglici tricolore la vreo 500 microbuse, apoi ne-am pornit hotărâţi să informăm şi poliţia naţională despre importanţa zilei de 27 martie. Când am ajuns la Comisariat, acolo deja erau doi dintre prietenii noştri. Peste ceva timp au mai venit încă doi. Toţi şi-au prins la piept câte o frumoasă panglică tricoloră (precum drapelul României şi cel al Republicii Moldova fără stemă). Cam pe la orele 11:00 am fost despărţit de ceilalţi, putând vorbi iar cu ei doar peste ...5 ore (atunci când mi se spuse-se că ne vor elibera în maximum o oră)!

Mai întâi am fost invitat întrun birou în care erau vreo 4 poliţişti care au început să mă-ntrebe ce am făcut. Celui care punea mai multe întrebări i-am cerut să se prezinte, el reproşându-mi că nu e treaba mea. I-am zis că din câte ştiu el e obligat să se prezinte, la care mi-a răspuns că e şeful adjunct al poliţiei criminale, refuzând categoric să-şi spună numele. Apoi m-au pus să scriu o explicaţie detaliată a acţiunii noastre, indicând în cele mai mici amănunte cine suntem, de unde am luat materialele pentru acţiune, care a fost scopul ei etc. Un poliţist care m-a însoţit în alt birou mi-a propus amabil să-mi pună întrebări şi să scrie el explicaţia ruseşte. Tot atât de amabil i-am răspuns că prefer s-o scriu singur şi româneşte. Am scris două foi în care am relatat cât de importantă era acţiunea noastră pentru „promovarea patriotismului şi susţinerea autorităţilor în efortul de reîntregire a Ţării" şi de ce ziua de 27 martie trebuie sărbătorită la nivel naţional. Apoi s-a făcut un proces verbal în care au scris că sunt învinuit de încălcare a articolului 175 din Codul Administrativ (nu mi-au dat să citesc articolul, mi-au zis doar că se numeşte „Samovolnicie"). Mi s-a cerut să semnez că mă voi prezenta în data de 30 martie la Pretura sectorului Ciocana unde mi se va spune cu voi fi pedepsit (amendă sau doar mustrare). După ce am terminat cu toate astea am crezut că am scăpat, dar m-am înşelat amarnic, totul de-abea începea.

Au apărut câţiva tipi în civil care m-au întrebat cam aceleaşi întrebări care deja mi-au pus puse nu o dată şi la care răspunse-se-m în scris. Apoi fost escortat într-un alt birou ce aparţine poliţiei criminale unde s-au adunat vreo 7 poliţişti în civil. Jumătate dintre ei fumau. Le-am cerut să nu fumeze, dar ei mi-au zis că nu pot lucra dacă nu fumează şi au continuat liniştiţi, chiar dacă i-am preîntâmpinat că astfel îmi încalcă drepturile mele (mai ales că este interzis prin lege fumatul în încăperi). Mi-au reproşat că în primul rând am obligaţiuni. Fiecare pe rând, binenţeles fără a se prezenta, mi-au pus cam aceleaşi întrebări, începând cu datele mele personale şi mai departe despre detaliile organizării acţiunii noastre. Câţiva s-au oprit mai mult asupra principiilor mele româneşti. Ba chiar unul dintre ei, care mă interoga exclusiv în limba rusă (mai târziu întâmplător l-am auzit vorbind în română la telefon şi s-a prezentat Alexei Laza), iar eu, evident, răspunzându-i doar în română, a început să mă înveţe istoria explicându-mi de ce Republica Moldova nu poate fi în cadrul României. Motivul principal cică e faptul că statul Moldova e mult mai vechi decât statul România. Aici sireacul a călcat pe bec, pentru că mie tare-mi mai place să discut pe această temă. I-am explicat ce înseamnă un stat modern şi de ce statul modern România (creat de moldovenii în frunte cu aşa personalităţi ca Cuza, Cogâlniceanu şi Eminescu, la care li s-au alăturat muntenii şi apoi transilvănenii) e mai vechi decât statul modern Republica Moldova. Tipul se inerva dar eu mă întărâtam din ce în ce mai tare, până dânsul n-a rezistat şi şi-a luat o pauză dând locul altuia să mă interogheze. Ăsta vrând să se facă mai superior a început să strige la mine, eu răspunzându-i la fel până şi-a domolit vocea. Mi s-a reproşat că din cauza mea 110 poliţişti au fost nevoiţi să muncească toată noaptea. I-am întrebat dacă e vorba de acei poliţişti care au rupt tricolorul de pe stâlpi şi l-au aruncat în noroi, astfel profanând un simbol de stat, dar au refuzat să-mi răspundă.

Trecuse deja câteva ore de interogatoriu când le-am zis că refuz să mai răspund la întrebări pentru că sunt ţinut o juma de zi flămând şi însetat, plus la asta ei continuau să fumeze. Cineva, căruia i-am mulţumit, mi-a „înmuiat inima" aducându-mi un ceai fierbinte. Interogatoriul a continuat. Mi s-a spus că toţi ceilalţi prietenii au zis că eu sunt liderul şi că să nu mai ascund adevărul pentru că deja nu mai are rost, totul e ştiut. Le-am zis că mă bucur că prietenii mă declară lider, dar nu mă consider astfel, pentru că pentru a fi lider aş avea nevoie de o putere de convingere mai mare şi nici orator bun nu sunt. Între timp mai apăreau şi alţi poliţişti (mi s-a reproşat să nu-i mai poreclesc „poliţişti" pentru că „poliţişti au fost acei care au luptat la Nistru" iar ei sunt „colaboratori ai poliţiei criminale"), care iar îmi puneau aceleaşi întrebări la care deja răspunse-se-m de zeci de ori. La un moment dat, de atâta vorbim chiar îmi refuzase vocea. I-am întrebat dacă e legal să fiu reţinut atât de mult timp, la care mi s-a răspuns că asta nu e reţinere ci doar o discuţie. M-am bucurat, le-am zis că le mulţumesc pentru discuţie dar eu deja trebuie să plec. Desigur mi-au interzis s-o fac.

Într-un sfârşit, după vreo 4-5 ore, interogatoriul s-a terminat şi, în urma unei consfătuiri secrete de-a lor (timp în care am fost păzit de unul dintre cei care m-au interogat), am fost dus într-un birou unde am fost fotografiat şi filmat din toate părţile. Poliţistul de acolo a refuzat să-mi dea o copie, dar a confirmat că panglica tricoloră de la pieptul meu se va vedea pe fotografii şi în filmuleţul video. M-am bucurat măcar de atât, dacă tot voi avea un dosar la SIS, măcar să fie cu tricolorul românesc. După această procedură înjositoare „demnă" de un „infractor" precum sunt eu, m-am întâlnit cu ceilalţi prieteni. Ne-au dat citaţiile (pe care trebuia să le avem încă înainte de a veni la Comisariat) şi ni s-a cerut să părăsim clădirea, iar afară să împărţim citaţiile care şi a cui e. Afară am citit atent ce e scris în citaţia mea şi am aflat că am fost chemat la orele 9, apoi s-a scris 11 peste 9, şi am descoperit că chiar dacă era trecut de orele 16, în ea a fost indicat că m-au eliberat la 15:00. M-am gândit că probabil nimeni n-a anunţat poliţia că duminică Moldova a trecut la timpul de vară.

Asta-i păţania mea (neterminată încă, urmează 30 martie), despre care la sigur îmi voi aminti în fiecare an în ziua aniversării Unirii din 1918, când moldovenii români din Moldova Răsăriteană şi cei din Moldova Apuseană s-au reunit în cadrul României, act istoric care l-a sigur se va repeta.

- - -

P.S. Am ataşat unicele fotografii ce le-am putut păstra (celelalte am fost obligaţi să le ştergem) şi un model de fluturaş. Azi mergem în Parlament. Ni s-a pus că întradevăr ni s-au încălcat drepturile şi se va încerca de a face o interpelare parlamentară către Ministrul Afacerilor Interne, în care se va cere explicaţii privind reţinerea noastră. "Juriştii pentru drepturile omului" deasemenea ne-au spus că ne ajută.

* * * * * * * * * *

Rodica 
 
Acum câteva săptămâni, în urma discuţiilor pe forum cu mai mulţi tineri români a apărut ideea că ar fi bine să dezvoltăm patriotismul în rândurile populaţiei, au fost multe propuneri dintre care am ales sa încleiem scotch în 3 culori albastru, galben şi roşu, care sunt simbolurile tuturor românilor, pe pilonii de pe marginea carosabilului. Am ales anume scotch deoarece el este mai rezistent la factorii climatici şi nu se transformă în deşeu la câteva ore de la aplicare. De asemenea am decis să desfăşurăm şi o campanie informaţională în rândurile populaţiei prin distribuirea unor fluturaşe ce conţineau puţină informaţie despre actul istoric din 27 martie 1918. Ne-am gândit că ar fi ideal daca am realiza acţiunea noastră în ajunul zilei din 27 martie, când se comemorează 88 ani de la Marea Unire, astfel reuşim printr-o acţiune să obţinem 2 rezultate frumoase. Pentru a fi o surpriză plăcută a doua zi am început acţiunea în seara zilei de 26 martie. Până în această zi au fost lucrări de pregătire (cumpărarea scotch-ului de la diverse centre comerciale, piaţă, cumpărarea hârtiei) totul coordonam împreună discutând pe internet.  
 
În seara zilei de 26 martie 2006, am început acţiunea – încleierea scotch-ului tricolor pe pilonii de pe bd. Mircea cel Bătrân, eram un grup din 3 persoane, pot menţiona că rezultatul se privea destul de frumos fapt recunoscut mai târziu şi de poliţiştii care ne-au reţinut, în jurul orei 20.30 am fost opriţi din lucru de către un lucrator al poliţiei sectorului Ciocana, deci am reuşit doar câţiva piloni sa-i înfrumuseţăm. Aproximativ timp de 20 minute am discutat dând explicaţii acţiunilor noastre. Dl. Poliţist, care nu s-a prezentat sau legitimat, a decis să ne ducă la secţia de poliţie sectorul Ciocana, chemând în acelaşi timp ajutoare şi 2 automobile, nu cunosc numărul secţiei de poliţie din simplul motiv că nu mi s-a spus. De asemenea nu s-a explicat care a fost încălcarea noastră pentru care trebuie să fim duşi la poliţie, nu s-au spus care sunt drepturile/obligaţiile noastre. Între timp au fost reţinuţi alţi 3 tineri şi aduşi împreună cu noi la poliţie. În timp ce mergeam la secţie dl. poliţist (şofer) a comis o încălcare a regulilor de circulaţie rutieră, mergând la roşu neavând pus în funcţiune girofarul, fapt ce în cazul dat nu i se acordă prioritate.  
 
La secţie am discutat cu câteva persoane, eu personal nu cunosc nici un nume, deoarece nimeni nu s-a prezentat, încercam să deduc cu cine vorbesc de pe tăbliţa birourilor. Am intrat cu toţii (6 tineri) în biroul şefului poliţiei sectorului nr. *? * Ciocana, de la bun  început neprezentându-se, am fost întrebaţi în prezenţa unui alt colaborator al poliţiei (nu-i cunosc numele nu s-a prezentat), care au fost scopurile acţiunii  noastre, cine este în spatele ei, cine ne-a susţinut financiar etc. Răspunsul nostru a fost "pentru promovarea patriotismului în rândurile populaţiei şi susţinerea autorităţilor în efortul depus pentru reintregirea ţării" răspuns menţionat şi în explicaţia dată de noi în formă scrisă, de asemenea am mai declarat că nu suntem susţinuţi de nici un partid politic, nu suntem membri a nici unei mişcări politice şi acţiunea se desfăşoară din proprie finanţare şi iniţiativă. În timpul discuţiei o parte din colegi au fost percheziţionaţi. Ne-a fost dată tuturor câte o foaie unde am scris o explicaţie a acţiunii, după care v-om putea fi liberi.  
 
La întrebarea care este încălcarea noastră şeful secţie de poliţie Ciocana nu a ştiut ce să ne răspundă, rezultă că nu ştia cu exactitate dacă a fost o încălcare sau ba, a zis:  "mâine vom decide". La finalul discuţiei am aflat numele – Croitoru Boris. Am fost eliberaţi în jurul orei 22.00, timpul petrecut la secţia de poliţie a fost în jur de o oră şi jumătate. Între timp am aflat că alţi 3 tineri din sectorul Botanica au fost reţinuţi de poliţia sectorului Botanica. 
 
În jurul orei 1.00 noaptea, 27 martie, am fost căutată de către poliţie la domiciliu, am refuzat să vorbesc şi să deschid.  
 
În prima parte a zilei de 27 martie m-am prezentat la Comisariatul de poliţie Ciocana din str. Voluntarilor, aici la intrare am fost întâlnită de un poliţist ce mi-a zis că m-a căutat la domiciliu venind chiar acum de acolo. La comisariat au venit toţi cei 6 tineri care am fost reţinuţi în seara zilei de 26 martie. M-am ridicat la etajul 3 unde toţi am fost separaţi în diverse birouri şi am dat „Lămurire" acţiunilor noastre. Dl. poliţist care mi-a luat mie „lămurirea" nu s-a prezentat mai târziu am aflat numele său după semnătura de pe lămurire. Eu nu am scris lămurirea, doar eram întrebată totul a scris domnul poliţist care m-a interogat, de aici am tras concluzia că a fost un interogatoriu. În biroul în care eram interogată mai era prezent un domn, tot colaborator al poliţie, care nu s-a prezentat, el tot intervenea uneori cu întrebări, rezultă că au participat 2 persoane la interogatoriu, pe parcurs intrau şi ieşeau persoane care sustrăgeau atenţia, intrau în discuţii cu persoana care mă interoga pe mine sau celălalt asistent, care „scria" ceva la computer. Întrebările din timpul interogatoriului s-au axat mai mult asupra membrilor grupului, în special despre Igor.  
 
După finisarea interogatoriului, am fost chemată iar în birou pentru a mi se întocmi un Proces Verbal pe articolul 175 al Codului cu privire la Contravenţiile Administrative, am cerut o copie şi mi s-a refuzat, afirmând că niciodată nu se dă o copie a Procesului Verbal persoanei căreia i se îndeplineşte. Actul a fost întocmit doar într-un singur exemplar. După aşteptări îndelungate am fost conduşi la secţia poliţie criminalistică. Aici mi s-au făcut fotografii şi înregistrare video, spunându-ne doar că aşa trebuie, aceasta este procedura. Am aşteptat un timp îndelungat, nu am înţeles de ce trebuie să aşteptăm sau ce aşteptăm, în acest timp un coleg de al nostru era interogat de mai multe persoane, nu cunosc numărul exact dar presupun că erau mai mult de 10 persoane, judecând după numărul celor ce intrau şi ieşeau permanent din birou. Ţin să menţionez că la etajul unde aşteptam se efectua reparaţie fiind un praf greu de suportat. După ce colegul nostru a fost ieşit de la interogatoriu în prezenţa unei persoane ce bănuiesc era un supraveghetor, a urmat o şedinţă unde probabil s-a decis dacă suntem liberi.  
 
La sfârşit, după aproximativ 5 ore de la momentul prezentării noastre, ne-a fost înmânată citaţia pe care a fost indicat timpul aflării la comisariat greşit. 
 
În tot acest timp nu eram deloc informaţi despre mersul lucrurilor, cu ce scop se face totul, care este legalitatea acţiunilor întreprinse, de la bun început ni s-a afirmat tuturor că totul va dura *maximum* o oră ...rezultatul – 5 ore (în afară de timpul reţinerii din seara precedentă, precum şi cel ce ne aşteaptă joi, 30 martie, când suntem iarăşi chemaţi).

 * * * * * * * * * *

Nelu

Aproximativ 2 saptamani in urma am decis cu un grup de initiativa, romani pe care i'am cunoscut in forum.md, sa contribuim la "iluminarea" populatii majoritare din Republica Moldova, si anume prin informarea lor despre un act istoric de o semnificatie inaltatoare. Prin urmare pana in ziua de 26 martie am reusit sa ne "inarmam" cu "fluturasi" informativi si cu scotch in culorile albastru, galben, ros. Incepand cu ora 18 am inceput sa decoram stalpii din "Viaduct". Intre orele 20 si 21 lipeam tricolor deja pe pilonii panourilor de publicitate din bvd. Dacia. Atunci stiam deja de faptul ca la Ciocana au fost retinuti "fratii" nostri. Aprox. la ora 21 am fost acostati de un domn imbracat in civil, care s'a legitimat ca V. Visterniceanu, colaborator al politiei. Respectivul domn a anuntat serviciul 902 ca distribuim materiale agitante, peste 5 min. am fost urcati intr'o masina a regimentului "scut" si adusi la comisariatul de politie a sectorului Botanica, unde am scris o explicatie in care ne motivam cu "promovarea patriotismului în rândurile populaţiei şi susţinerea autorităţilor în efortul depus pentru reintregirea ţării". Am mai adugat ca nu suntem atasati ai nici unui partid politic sau a unei organizatii, in plus ca toate materialele folosite erau procurate din fondurile noastre. Am lasat mostre de scoch si cativa fluturasi si eram deja pe cale de a pleca pentru ca cei prezenti acolo nu au sesizat vre'o incalcare a legii desi au fost extrem de nepoliticosi si ne'au tratati ca pe un pericol public iminent. Am rugat sa ni' sa se deschida usa cand un domn a inceput a ne striga sa ne intoarcem, insultandu'si colegii care ne eliberase deja. Urma ca in urmatoarele 5 min. sa apara inca vre'o 4 pesoane unul dintre care vb. numai rusa si asculta retras raspunsurile noastre la aceleasi intrebari care le auzeam nu mai stiu a cat'a oara: cine v'a organizat?, cine v'a dat materialele?, cati sunteti?, de ce faceti asta?. In urmatoarele minute a inceput o discutie tensionata despre "cum e drapelul RM?"... evident spuneau ca e cu stema, ca culorile sunt in pozitie verticala si ca ceea ce incleiam noi era drapelul Romaniei. Mai apoi domnul rus, se asezase langa mine si imi ceruse telefonul mobil, l'am oferit politicos, pentru ca el linistit sa imi verifice toate apelurile si numerele stocate. Apoi a inceput sa'mi tina o lectie ca nu e legal sa faci murdarie (se referea la tricolor), l'am intrebat atunci daca e legal sa se foloseasca de telefonul meu, la care mi'a raspuns ca poate sa faca ce vrea, atunci i'am luat telefonul inapoi. El s'a alertat insultandu'ma si mi'a ordonat sa'l urmez, cu inca doi politisti urcam scarile la etajul doi cand i'am intrebat daca imi e permis sa telefonez, la care mi'au raspuns ca am facut'o deja. Am intrat intr'un oficiu unde urma sa fiu interogat mai mult de o ora. Acolo am fost obligat sa'mi prezint tot ce aveam de prin buzunare dupa care m'au si verificat daca nu am omis ceva. Domnul rus mi'a scos tot ce avem din portofel analizand cu atentie tot ce gasea. M'a mai si insultat ca purtam un paraclis al Macii Domnului editat in tara de Biserica Ortodoxa Romana. Si iarasi aceeasi "poveste", "cine e sefu vostru?", "tu ce esti prost de dai bani pentru asta?", "ar fi mai bine sa spui". Mi'a tinut o prelegere despre modalitatea de angajare in RM, precum ca poti fi angajat numai cu acordul serviciilor de informare si daca ai o pata ca asta nu ai sa mai lucrezi niciodata nici tu nici parintii tai, "ai sa fii un maturator de strazi, pentru ca in loc sa faci curatenie faci murdarie". Cand l'am intrebat despre motivul retinerii mele, a inceput sa rasfoiasca codul penal al RM, i'am spus ca nu gaseste nimic acolo din ce mi s'ar putea incrimina si ca ar putea sa caute eventual in cel administrativ, evident mi'a reprosat "deci tu esti si pregatit din timp". Pana la urma domnul a refuzat sa discute in limba de stat sau sa se prezinte si mai mult a si injurat mai tot timpul, fuma si imi deconecta telefonul la orice apel, ba a mai si raspuns insultator la cateva apeluri, a mai avut si intentia de a'mi copia toate numerele stocate, pentru ca aici nu era deranjat si putea sa'si "exercite functia". Nu am fost ascultat nici o secunda si tot pana la urma nu mi s'a dat crezare. Vorbeam cu peretii si asteptam cu emotie sa aflu cum se descurca si ceilalti. Dupa cateva alte vizite a unor politisti care raportau despre strazile decorate sau despre cei de la ciocana, l'au adus acolo si pe Igor (nu cel reţinut la Ciocana), care mi'a luat locul, eu fiind scos in hol si obligat sa astept acolo. Dupa aproape o jumatate de ora rusul a iesit si s'a oprit in prag pentru ca sa'i sopteasca ceva la ureche celui caruia ii aprtinea oficiul (era de la antidrog). Eu si Igor am fost condusi la cabinetul domnului Iacob Gumenita (Comisar adjunct), unde era si Djuliana. Domnul era mai calm si considerabil mai politicos, ne'a luat iarasi datele si ne'a mai intrebat odata aceleasi lucruri, dupa care ne'a trimis cu o doamna la un alt cabinet unde am mai scris inca o explicatie. Dupa aceasta am fost eliberati cu conditia ca sa ne prezentam si maine la orele 16. Fluturasii informativi care urmau sa ajunga in cutiile postale a sute de cetateni nu ni s'au intors. Era deja peste ora 2.  
 
A doua zi ne'am prezentat la comisariat in jurul orelor 17 unde Postolachi Sergiu (Inspector superior SOP), ne'a intocmit un proces verbal in baza art. 150 a codului administrativ "pentru incalcarea regulilor de amenajare a oraselor". Nota informativa care i s'a prezentat era falsificata incepand de la ora retinerii (22'30 scria acolo) si terminand cu "au incleiat lipici pe copaci si piloni electrici", lipsita de vre'un numar ca si doasrul cu explicatiile si mostrele noastre dealtfel, pana si hotararile cu care trebuia sa ne prezentam la o banca pentru a achita amenda (de 20 lei) erau tot fara un numar si fara stampila.  
 
TRAIASCA UNIREA... chiar daca unora nu le place. 

 * * * * * * * * * *   

Iuliana 

Incep si eu sa despletesc firul Ariadnei in speranta sa gasesc un capat, desi nu il vad inca...  
 
In luna decembrie un grup de tineri pe care i-am cunoscut prin intermediul unui forum (www.forum.md)  unde se discutau unele date si probleme istorice a romanilor din Republica Moldova, tot atunci am gandit mult la importanta zilei de 27 martie si cum am putea face ca atmosfera de acum 88 de ani sa reinvie macar si pentru cateva ore in Chisinau. Am hotarat sa facem mai multe lucruri si anume: sa decoram unele din arterele principale ale orasul cu un scotch (fiind cea mai eficienta, ieftina si ecologica idee) ce reprezenta cele trei culori ale tricolorului. Banii pentru acest material a fost adunat tot de noi, acest grup de tineri. Am hotarat sa mai facem si niste fluturasi informativi, pentru care am cumparat hartie si pe care am cules declaratia Sfatului Tarii din 27 martie 1918. In ziua de 26 martie in jurul orelor 18.00 m-am intalnit cu inca 3 prieteni ce impartaseau aceleasi idei pasnice si frumoase si am inceput sa decoram stalpii de pe podul Viaduct, totul decurgea in o atmosfera frumoasa (tin sa mentionesz ca in acest timp au trecut minim 4 masini de politie si nici una din ele nu ne'a reprosat nimic, era ziua afara si noi nu ne faceam asta in ascuns). Dupa ce am decorat podul am facut o pauza si in jurul orei 20.00 am reinceput infrumusetarea bd.Dacia  (e important ca decoram acum pilonii spoturilor  de publicitate) in scurt timp o masina (privata) a oprit langa noi si am fost acostati de un domn in civil, care s-a legitimat cu numele de V. Visterniceanu, a cerut sa prezentam tot ce avem in gentile noastre, acolo a gasit fluturasii (la acea ora nu erau distribuiti) a citit textul si nu a vazut ceva suspect in el. A apelat 902 si a chemat un grup de politisti, 3 persoane (Scut) care ne-au transportat in conditii inumane la Comisariatul din Sectorul Botanica. Acolo ne-am legitimat si am fost obligati sa scoatem tot ce avem in genti, ceea ce am facut fara a reclama ceva, in tot acest timp intrebam de ce suntem retinuti, evident nu pimeam nici un raspuns, raspunsul nici ei nu il aveau. Am fost chemati pe rand in un alt cabinet unde expuneam evenimentele din acea seara, a fost o dictare pe care am citit-o si am semnat-o. Tin se mentionez ca in acest timp eram tratati ca fiind niste delicventi, se ridica vocea si ni se explicau evenimente istorice. Dupa ce toti trei am depus explicatii si am lasat cate un exemplar din tot ce aveam (scotch, fluturasi si panglici tricolore) eram gata sa parasim sediul comisariatului, insa nu a fost sa fie asa, era prea frumos daca totul finisa aici, Odiseia abia incepea. Am fost readusi in acelasi birou unde ne-au fost luate declaratii au intrat acolo sigur in jur de 12-13 persoane, fiecare avea ceva de comentat si de intrebat, in cazul in care raspundeam la o intrebare adresata nu direct mie se ridica vocea pana la un ton mult sub unul calm. Acesta "piata" a continuat ceva timp pana ce s-a hotarat separarea noastra. Unul din colegii mei a fost scos efectiv din acel birou, am ramas in birou mai putini dar tonul nu se schimbase, eram intrebata a zecea oara pe cine reprezint, de cine am fost platita si cat am fost platita pentru a face acest lucru, nici unul din acele persoane nu s-a prezentat desi ei cereau de zeci de ori numele, prenumele si alte date personale. Peste ceva timp si cel de'al doilea coleg a fost dus din nou in o directie necunoscuta, am ramas singura in acel birou cu 2 persone ce nu incetau sa ma intrebe de liderul grupului si multe intrebari la care am raspuns deja. Am fost lasata singura in birou dupa ceva timp a revenit un domn, imbracat in civil ce a cerut sa ii raspund iarasi la un sir de intrebari, a rugat sa prezint telefonul mobil, lucru ce nu puteam face (imi murise bateria) el s-a oferi amabil sa imi imprumute telefonul dumnealui, a pus cartela mea in el si mi-a permis sa fac un apel telefonic, sunt aproape sigura ca a facut si o copie a numerelor de telofon din cartela mea. Dupa ce am raspuns si la intrebarile dumnealui, a venit o a nustiu cata persona pentru a ma interoga din nou, la mijlocul celei de-a nu mai stiu carei interogari s-a apropiat si un alt domn (mai tarziu am inteles ca era Iacob Gumenita) am fost dusa in biroul dumnealui si acolo am mai raspuns din nou la un sir de intrebari, aceleasi de altfel. Peste ceva timp au fost adusi in acelasi birou si colegii mei de care ma despartise in urma cu ceva ore, au raspuns si ei la un sir de intrebari. A urmat inca o declaratie pe care nu a scris-o unul din colegi in un al treilea (pentru mine) birou, acolo mi s-a dat insfarsit si apa dupa atatea ore. In un final in jurul orei 2 am fost eliberati fara a ni se spune de ce am fost acuzati sau adusi la sectie cu conditia de a reveni a doua zi (defapt ei uitase ca  se facuse deja acea zi).  
 
Am revenit mai tarziu (17.00) toti trei si ni s-a intocmit un proces verbal in baza art. 150 a codului administrativ "pentru incalcarea regulilor de amenajare a oraselor" de catre Postolachi Sergiu (Inspector superior SOP). Nota informativa care ni s'a prezentat era una aberanta si  efectiv o gluma nu un document (erau multe spatii libere in text) cat si ora retinerii (22'30 era notata fals) fraza de final era "au incleiat lipici pe copaci si piloni electrici", ceaa ce nu am declarat noi, lipsea cu desavarsire un numar a notei sau a procesului verbal. In acele clipe a venit un angajat care avea toate declaratii noastre in mana, am cerut sa vad declaratia scrisa de mine in noaptea acelei zile, lucru care mi-a fost refuzat (eu tineam sa ii demosntrez ca nu am declarat nicaieri ca lipisem ceva pe copaci). Ni s-au inmanat hotararile cu care urma sa ne prezentam la banca pentru a achitarea amenzii (20 lei) acest act era fara un numar si fara stampila.