VORBE CU TÂLC

N E D U M E R I R E de Valeriu Cercel

Eu, Mărin, din sat cu Nae, 

Fiind odat' prin Capitală, 

Auzii lumea'n tramvaie, 

Prin masini, în piată'n hală, 

Folosind cuvântul "COADĂ", 

Foarte des, chiar m'am mirat, 

Stiind bine că acesta,

Se vorbeste doar în sat!! ! 

Coada vacii, coada sapii, 

Si toporul are coadă,

Iar muierea mea a naibii, 

Părul, la fel si-l înnoadă. 

Ce-o'nsemna cuvântul "coadă" 

In orasul ăsta mare?

Unde nu-i nici o cireadă, 

Nici jivine, nici topoare? 

Si rugai pe-un trecător, 

Om cinstit, nevinovat, 

Să-mi explice făr' ocol, 

Termenul sus mentionat. 

Dar, sărmanul om uimit, 

Scărpinându-se'n chelie, 

Mă privi nedumerit,

Cum de'ntreb asa prostie? 

(Fiind termen cunoscut 

De oricare om de casă, 

Până si un nou născut

Il învată pân'să iasă). 

Dar văzându-mi cobilita, 

Si iatarii cu bârnet,

Ii căzu de'ndată fisa, 

Că-s venit din alt judet 

Si mă trase mai aproape 

Să n'auda careva,

Iar cu vorbe spuse'n soapte, 

Incepu a-mi explica;

-Vezi mata, măi, Nea Mărine, 

La noi, coada-i altceva,

E de oameni, nu jivine, 

Ca în sat la dumneata, 

Care-asteaptă'n prăvălii, 

Si de-s multi, sed chiar si'n stradă, 

Ca la voi în sat, că stii

Cum arată o cireadă...

Si vorbesc, si tot discută, 

Afli lucruri vechi si noi, 

Unii'njură, altii cântă 

Uneori e tărăboi... 

Babele, mai crosetează, 

Amintindu-si din trecut, 

Microbistii comentează, 

Că "Rapidul" a pierdut...

Mai râd unii pe'nfundat 

De ce face Niculită,

Sau îsi spun ce-au mai aflat 

Seara, dela "Sopârlită"; 

Si-uite-asa'si petrec ei timpul, 

Pentr'un pic de telemea,

Un pachet de unt, sau carne, 

Sau pentru niscai cafea. 

Si-ti mai spun dacă doresti, 

Inc'o treabă importantă, 

Că la noi, în Bucuresti, 

Lumea-i foarte educată, 

Că de văd o coadă'n stradă, 

Sau buluc în prăvălie,

De departe stiu pe dată,

Ce se dă, sau ce-o să vie... 

Ia să vezi treaba cum vine; 

Când vezi lumea că-i buluc, 

Asta'nseamnă că e pâine,

Nu mănusi de cauciuc,

Iar de vezi puhoi-grămadă, 

Gălăgie si scandal, 

Asta'nseanmă că e coadă, 

La trei roti de cascaval; 

De vezi rându'n prăvălie 

Lung, de-ajunge până'n fund, 

Asta oricine o stie,

Se dă brânză, cas si unt... 

Uite colo! Vezi Marine 

Coada aia linistită?

Ei asteapta de trei zile, 

Carne proaspătă de vită. 

Iar în colt la băcănie,

Vezi ce murmur si rumoare? 

Stiu precis că o să vie, 

Mâine'n zori, ulei de floare... 

...Dimineata, stau babacii 

Cumintei, p'un singur rând, 

Asteptând să ia săracii,

Ce crezi?... Ziare pentru fund; 

Altii care's mai bătrâni,

Se scoala mai de cu noapte,

Nu că ar fi somnambuli... 

Ci să facă rând la lapte. 

Unii, seara se asează, 

Si să stii că au si haz, 

Că se culcă si visează, 

Pe butelia de-aragaz... 

-Da! Dar ăia câtiva'n stradâ 

Ce de ger au înghetat,

Ce asteaptă?... Marmeladă?

-Nuuuu..., dau rufe la spălat!!!

 Libertatea, N.Y., Anul VI, Nr. 56, Aprilie 1987

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE