Zilnic este un nou început. De generatii, oamenii se nasc, înfăptuiesc atâtea
aici pe pământ si în cele din urmă alunecă în mister. Anotimpurile se
succed greoi împletind în jurul lor istorii uneori necunoscute alteori de
neînchipuit. Punem sperante, făurim idealuri, si totul depinde
de acest licăr de viată din noi. Dacă ne-am cunoaste apusul
zilelor haosul ar fi de nestăpânit.
Bucuriile înconjurătoare alături de încercări si tristeti fac parte din
noi, dărâmă ori nutresc sentimente, apasă deosebit în trecerea noastră.
Nu faptul unui Apocalips iminent ne înfioară, ci consecintele lui. Ascultând
sfatul Marelui Întelept-Dumnezeu, modelându-ne viata, dând frâu liber
binelui în noi, împrăstiem întunericul si
deznădejdea, moartea o vedem nemurire de fapt.
Orgoliul de nestăpânit al egoismului face acei monstrii cu chip de om; blândetea,
răbdarea, lumina cerească, transformă în bine. Lumina Lumii, Hristos, nădejdea
celor fără nădejde, Domnul cel fără de moarte, Împăratul cel mai
dinainte de veci aduce porunca de taină a
iubirii răscumpărându-ne cu puterea-I nebiruită.
Îndreptându-ne astfel către acest liman de bucurie
întunericul din noi se va transforma în lumină prin El Mântuitorul
cel Preamilostiv -Lumina Lumii.
Lacrimi
n-ajung să mă bucur de Tine
Fiindcă exist; mă rog de iubire
Si
gând.
Privind cerul străbat prin răstimpuri,
Tu Doamne de-a pururi chivernisind.
În grija Ta, eu, noi prin
Legământul jertfei pe veci.
Lacrimi n-ajung să mă bucur de Tine
Divina
lumină acoperind
Murmurul pasilor mei
Asemeni
celui gârbovit se pleacă genunchii
Putină
vreme de închinare,
Tot asteptând.
…
Ce-s fără Tine Bunule Domn?
Pulberea zilei în vânt,
O adiere înspre pământ
Preot
Stavrofor Botis Radu
Arduzel,
Maramures, Ro