Lumina
Cărtii Sfinte străluce peste vreme
Săraci, o
prea săraci am fi
De n-am avea o călăuză a noastră,
E prea putin o pasăre măiastră-
Căci, cu nimic nu poti asemui
Acestă Carte reînviind istorii,
Balsam vindecător si fără de
pereche,
Mai
nouă parcă dar atât de veche
Scriptura
Sfântă, urcusul spre glorii.
Nimic din ce s-a scris ori se va scrie
Nu poate s-o
întreacă, să-i fie
la egal,
Citind-o,
te cuprinde un dor înspre astral
Si-un
sentiment ferice, plăcut, suav te îmbie.
Lumina Cărtii Sfinte stăluce peste
vreme,
Îndeamnă orice suflet la calea sfinteniei
De-a pururi
mesagerul, imboldul vesniciei
Te încântă această Carte venind ca să
îndemne,
Curată
fie-ti viata, curată si senină
Adeseori trecută prin
încercări, iscoade;
Căci
trebuie, ca pomul, si noi s-aducem roade
Belsug de fapte
bune, mereu să fim lumină.
Ce
încredere,
ce stare, idee si sperantă
Cuprinde si emană izvorul Sfintei
Biblii,
Purtând învătătura hotărâtoare
lumii,
Simbol de împlinire, extaz si
cutezantă.
STIU
Sub
a zilei pleoapă, pe genunchi de rugă
Răsăritu-mi
pare iarasi binecuvântat
Stiu
că din înalturi Tatăl ne-a iertat;
Dragostea
Lui sfîntă pururi să ne ajungă.
Stiu
că peste toate sortii de izbîndă
Împăcări
vor cerne pe înguste cărări,
Însusi
Fiul slavei din înalte zări
Scoborî-va
pacea grijitoare, blândă.
Stiu,o
Doamne sfinte, voia-Ti mă împresoară
Bucuria-n
ceruri va cunoaste sens,
Fericiri
de taină răsplătind intens
Pămîntesc
tumultul către odinioară.
........................................................
Stiu,
calea
e îngustă înspre împăcare
Din
cer sfinte raze aduc luminare.
VORBESTE-CLIPELE
SE SCURG
Vorbeste
Doamne, clipele se scurg
Si
cerul parcă-i mai sărac de
stele,
Par
zilele adeseori mai grele
Cînd
totul se învesmîntă în amurg.
Vorbeste
Doamne, vremea e putină
Cărarea
se îngustează tot mai mult-
As
vrea cît mai e timp s-ascult
Cereasca
simfonie în surdină.
Si
de-as mai vrea să mă răsfăt o vreme
Cu
lumea pironită-n pămîntesc,
Adu-mi
aminte de-un tărîm ceresc
Lipsit
de înguste, sumbre teoreme.
Nu
înceta Prea Bune să-mi vorbesti
În
astă lume atît de trecătoare,
Cuprinsă-n
cea din urmă încercare
Pierzaniei,
în
lucruri nefiresti.