Ca multe din bisericile nordului Moldovei si din Bucovina, ctitoritã de voevozi, purtând sub lespezi trupurile acestor voevozi, a doamnelor, a domnitelor si a coconilor domnesti, stã si mânãstirea Arbora.
   Stã sub svonul numelui de clopot grav si moale în cuvinte, ascunzând sub cãciula uriasã de sindrilã, sub streasina largã, obrazul mãestrit cu chipuri si înfatisãri din Scripturi. Casnele iadului pãcãtosilor, faptele Mântuitorului, parabolele, mucenicii, Evanghelistii, sunt scrise în linii si culori bizantine, de mesteri din veacurile îndepãrtate, cu vopseli cerute plantelor pãmântului, pe care le storceau si le pregãteau dupã priceperea lor în formule simple, pe cari, totusi, astãzi mintea noastrã nu le mai poate brodi. Svonul numelui ei de clopot grav si moale ne aminteste de numele Ctitorului care, acum patru veacuri, a durat-o si care, încãrcat de biruintã si fapte românesti, odihneste acum sub lespedea din pronaos si în culorile din frescã; Dumnealui Hatmanul Luca Arbore, vechiu boer al Moldovei si încercatã spadã domneascã.

Almanahul CUVÂNTUL, 1941