R
E P O R T A J
de
Cezarina BĂRZOI
In
ultimii ani Romania sarbatoreste cu mai mult elan ziua de 1 Decembrie. Daca va
intrebati de ce raspunsul e simplu. Nu mai sarbatorim de mult pe 1 Decembrie
ziua Unirii si a reintregirii neamului, ci ziua Pro-TV-ului, ziua prostului
gust si incepand de anul acesta si ziua nationala a manelelor. Oamenii sunt
insa fericiti. Doar 1 decembrie e zi libera, poti manca in voie mititei
impartiti gratuit de autoritati, poti savura un pahar de bere tot gratuit si
poti asculta imnul national cantat in mod penibil de reprezentantii etniei
rrome. Pe scurt asta inseamna astazi 1 Decembrie. Experienta ultimilor ani m-a
facut sa parasesc Romania pe 1 Decembrie spre alta destinatie: Basarabia –
Tara de dincolo de Tara.
Spre
deosebire de manifestarile culinare si manelistice desfasurate in Romania, in
Chisinau s-au putut organiza cateva manifestari in adevaratul sens al Zilei
Unirii. Cine a organizat aceste manifestari? Ele au fost organizate de tineri
basarabeni care realizeza faptul ca sunt de fapt romani si care isi doresc
unirea cu Romania. In afara lor actiunile au fost facute de Miscarea Unionista
din Republica Moldova, de Asociatia Istoricilor din Republica Moldova, etc.
Actiunile au fost diverse desfasurandu-se in diferite locatii din Chisinau, cu
un public ce a variat de la cateva persoane pana la peste 1000 in functie de
actiune.
Am
sa va povestesc pe scurt vizita mea in Chisinau si actiunile de acolo asa cum
le-am simtit eu. Am sosit in Chisinau dimineata pe 1 Decembrie dupa un drum
plin de peripetii si dupa certuri cu vamesii romani. Am avut o zi la
dispozitie si o lista lunga de obiective si actiuni unde trebuia sa fiu
prezenta.
Primul
obiectiv pe care l-am vazut a fost
Cimitirul German care se afla 
la iesirea din Chisinau catre Gratiesti. Cimitirul este de fapt un ansamblu
arhitectural amenajat de urmasii soldatilor germani cazuti aici in timpul
celui de-al doilea razboi mondial. Intreaga zona a fost achizitionata de nemti
si este intretinuta tot de ei. Intrarea printr-un mic culoar se deschide catre
fostul camp de lupta strajuit astazi de o cruce de fier de care sta legat
drapelul Germaniei. Jur imprejur grupuri de catre trei cruci se intind peste
gazonul intretinut impecabil. In spatele crucii de fier cateva pungute de
plastic, in ele fotografii ale celor ucisi. Nicaieri nici o inscriptie, nici
un nume, cimitirul pare inchinat tuturor mortilor.
De
la cimitir ne-am grabit inspre
Parcul Stefan cel Mare unde se organizase o manifestare ampla pentru ziua
Unirii. Am ajuns putin dupa inceperea actiunii, participanti: Miscarea Unionista
din Republica Moldova, Ambasadorul Romaniei la Chisinau, Asociatia
AntiPact Riebbentrop-Molotov,
presa
locala si numerosi adepti. Preotii ortodocsi au facut o mica slujba, s-au
depus flori si coroane, s-au scandat lozinci patriotice. Stefan privea de
sus cum crestea numarul florilor si al adeptilor Unirii. Steagul tricolor
era agitat cu putere si ziaristii se imparteau prin multime dupa interviuri.
Ambasadorul era cel dintai vizat. Se citea Ziarul de Garda unde tocmai aparuse
un articol despre Miscarea Unionista. Sarbatoarea a continuat in parcul Stefan
cel Mare cateva ore.
Impreuna
cu cativa prieteni am parasit Parcul indreptandu-ne catre Cimitirul Central
Ortodox, 
numit si Cimitirul Armenesc. Acesti tineri organizasera o manifestare
dubla numita "In
ziua MARII UNIRI sa ne ajutam Aparatorii". Prima etapa a
actiunii a constat in omagierea adusa de tineri a ostasilor romani cazuti in
lupta pentru unire si a altor eroi nationalisti. La intrarea in Cimitirul
Armenesc se afla in partea dreapta un ansamblu de 41 de cruci sub care se
odihnesc romanii morti intru credinta Unirii. Ansamblul este impresionant, in
forma de cruce, aleile se intretaie pentru a lasa sa se vada de-o parte si de
alta monumentele eroilor. Fiecare mormant a fost luminat de catre o candela si
strajuit de o floare cu bentita tricolora. In ceata ce inca mai persista peste
Chisinau lumina candelei ducea catre cer rugaciunile si multumirile noastre.
Tot
in cimitir am mai vizitat trei morminte la fel de importante pentru lupta
nationala. 
Pe sotii Aldea Teodorovici i-am gasit mereu impreuna si acoperiti de flori.
Mormantul lor este identic cu ansamblul de la Cosereni locul unde au fost
suprimati. In ambele locuri aceeasi cruce, aceeasi fotografie, aceeasi tristete.
Daca vocea lor nu ar fi vibrat atat de tare si daca nu ar fi fost sugrumata
printr-un asasinat politic cu siguranta ca in aceasta zi de 1 Decembrie ar
fi fost alaturi de noi prin cantec si prezenta. Din pacate nu am putut lasa
la mormantul lor decat o candela, o floare si un tricolor. Am plecat mai departe
tristi si fara sa le dam ceea ce au nevoie: dreptate! Inca odata am avut senzatia
ca asta asteapta de la noi, poate ca intr-o zi vom putea duce la locurile
de omagiu inchinate lor in Cosereni si Chisinau vestea ca asasinul a fost
identificat si ca plateste pentru moartea lor.
O
cruce simpla, un mormant simplu dar cu o importanta cruciala:
mormantul lui Anton Crihan, fost deputat in Sfatul Tari in 1918, unul
dintre autorii Unirii ce se odihneste la mica distanta de sotii Teodorovici.
Apoi un mormant magnific la fel ca cel care se afla sub lespedea de marmura
neagra: mormantul lui Gheorghe
Ghimpu. 
Ghimpu este cel care in 1990 a arborat steagul Romaniei in Parlamentul din
Chisinau. Un gest unic infaptuit chiar in 27 Martie, ziua in care in 1918
Basarabia se intorcea in trupul firesc al Romaniei. La crestetul lui Ghimpu
sta insasi harta Romaniei Mari din care se ridica mereu biruitoare crucea
ortodoxa. Mormantul e plin cu flori, cu litere albe sta scris pe piatra lui:
“Ne vom salva doar revenind la romanism si realizand reintregirea neamului
romanesc”. Cata dreptate avea Ghimpu, neamul romanesc nu este definit de granitele
politice, avem certitudinea ca in fata lui Dumnezeu ne vom prezenta impreuna
cu intregul neam romanesc de pretutindeni si de la inceputul veacurilor. Insa
nu ne putem consola cu aceasta certitudine, misiunea noastra este sa militam
ca si aici in viata pamanteana sa putem merge impreuna ca neam romanesc si
pentru asta ne trebuie Basarabia, fara ea suntem infirmi.
Intre
timp
la Liceul
romano-francez Gheorghe Asachi
incepuse conferinta dedicata Unirii. Conferinta a fost tinuta de Asociatia
Istoricilor din Republica Moldova cu sprijinul Miscarii Unioniste. S-a vorbit
deschis despre Unire, agresiv chiar. In sala au fost peste 200 de persoane.
Toti marii istorici basarabeni au luat cuvantul, de asemenea tineri din clasele
11-12. In plus s-a recitat, s-au cantat cantece patriotice. 
In sala s-au impartit foi cu Apelul Miscarii - conducerea fiind prezenta acolo.
Atmosfera era una de lupta si constientizare pentru necesitatea Unirii. Toti
cei prezenti stiau ca sunt Romani, ca pamantul pe care isi duc zilele este
Romanesc. In opozitie cu acesti oameni minunati care onoreaza numele de roman
avem in Chisinau si o alta categorie de oameni. Isi spun si ei tot romani
si spun ca militeaza pentru comunitatea romaneasca din Republica Moldova!
Va dati seama ce monstruozitate au putut sa puna in statutul lor? O comunitate
romaneasca! Prin aceasta formulare afirma cu claritate faptul ca nu considera
Moldova pamant romanesc. Daca nu recunoasteti despre cine este vorba va spun
eu: Forumul
intelectualitatii romane din Republica Moldova,
si au indrazveala de a se numi mari romani!
Conferinta
s-a prelungit cateva ore bune timp in care eu a trebuit sa plec mai departe
catre Filarmonica din Chisinau unde urma sa se desfasore cea de-a doua parte
a campaniei "In ziua MARII
UNIRI sa ne ajutam Aparatorii". De data asta in prim planul actiunii
s-au aflat veteranii de razboi.
La Filarmonica a avut loc Gala "Festivalul Cântecului Patriotic
Românesc". Acest concurs a fost initiat de cantareata Maria Sarabas
cu ajutorul mai multor artisiti intre care Maria Mocanu, Arsenie Butnaru,
Aurel Totolici, Victor Socaciu. Evenimentul a fost dublat de actiunile tinerilor
de care va vorbeam.
Veteranii au fost adusi la
spectacol gratuit, li s-au înmânat daruri si un ajutor banesc. Initiativa
lor a fost cu totul deosebita aducand pace si bucurie in inimile eroilor care
inca mai traiesc dar pe care oamenii si societatea îi ignoră.
Dupa
concert am plecat catre sediul Miscarii Unioniste unde am avut o discutie cu
dl Ilie Bratu, presedintele acestei noi formatiuni care intelege sa lupte
pentru infaptuirea Romaniei Mari si care constientizeaza ca aceasta e singura
optiune pentru salvarea Basarabiei in plan politic, 
economic si nu in ultimul
rand spiritual.
Dupa
o zi plina de drumuri si evenimente am pornit spre casa multumita de ce se
petrecuse aici dar cu tristetea ca pentru moment prea putini locuitori ai
Republici Moldova se mai considera romani. Pe drumul spre casa ma gandeam cu
stupoare la faptul ca in toata ziua de 1 Decembrie, Iurie Rosca asa zisul
nationalist roman nu a organizat nici o actiune/manifestare pentru aceasta
ocazie. Putea sa o faca macar pentru a-si sustine imaginea de român, imagine
bine creata de organele competente. Rosca se crede acum prea important ca sa
mai joace rolul romanului nationalist si a preferat sa ne scuteasca pe toti de
prezenta sa. Nu pot spune ca regret.
Trebuie
sa mai spun ca in toate locurile Ziarul de Garda si-a facut simtita prezenta
si ca sustine toate demersurile menite sa duca la intregirea tarii. Le
multumim si le dorim putere sa reziste cat mai mult pentru ca avem nevoie de
ei.
2005 a trecut si inca lupta noastra
continua. Privim cu speranta catre 2006, sa fie oare acesta anul in care toti
romanii ne vom numi fara teama ROMANI? Sincer nu cred, prea multe interese
sunt in joc si oamenii prea putin pregatiti sa lupte si sa isi faca dreptate.
Nu disperati! Candva acel moment va veni, vom ajunge ziua in care de 1
Decembrie vom sarbatori din nou Marea Unire. Pentru cel ce crede nelimitat
ceasul acesta va sosi. Pana atunci trebuie sa ne rugam si sa luptam intru
intregirea neamului romanesc si intru biruinta Romaniei Crestin-Legionare!
Cezarina
Bărzoi
cezarinaioana@yahoo.com,
tel 0726.384.375
